Pescuitul este o treaba serioasa. Cum poate fi altfel cind pleci la un drum de peste 4.800 de kilometri pentru a prinde stiuci?

Romanii au venit la Katisavan sa invinga.Stiucile au fost cu ei 11 pescari in trei masini, impartindu-si spatiul vital cu lansetele, cu nalucile si cu tot felul de echipamente (zicem noi) absolut necesare pentru a duce la bun sfirsit aceasta expeditie. Iata imaginea cea mai fidela a celor 50 de ore care ne-au despartit de Cercul Polar. Drumul spre nord. Acum un an, revista "Aventuri la pescuit" a initiat un turneu open de pescuit cu naluci – spinning, in argoul nisei pescaresti. A fost prima editie a Turneului "Aventuri la pescuit", un circuit de sase etape impartite intre pistele de concurs de linga Cluj, Bucuresti si Suceava. Primii cinci pescari din clasamentul final au constituit lotul national de spinning si au obtinut din partea revistei sponsorizarea pentru participarea la Cupa Mondiala de pescuit la stiuca, organizata anul acesta in Katisavan, Laponia, Suedia. Iata alibiul acestei aventuri pescaresti care durat mai bine de doua saptamini si care a demonstrat ca, cel putin la spinning, stam bine.

Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania, Danemarca, poduri coplesitoare peste fiorduri. Imagini fugare, autostrazi interminabile si o Suedie neasteptat de insorita. Obositi, dar plini de sperante, pescarii romani au facut cunostinta cu Malmö, un oras cochet cu case imbracate in iedera, cu parcuri ingrijite si strazi curate. Descinderea la magazinul de pescuit de aici nu trebuie privita ca un gest bolnavicios al unor pescari surmenati de drum. La un astfel de magazin poti capata informatii pretioase chiar si fara sa intrebi nimic, ajunge doar sa inspectezi produsele ca sa intelegi ce tehnici de pescuit sint populare in zona respectiva. Inchipuiti-va un turism care nu are nici o treaba cu popularul shopping, cu plimbarile prin zonele centrale ale oraselor.

Welcome to Sweden. Inchipuiti-va si 11 romani care strabat nebuneste o intreaga Europa spre nord si care scot intiiul suspin de admiratie abia dupa 3.000 de kilometri, atunci cind sint intimpinati de primul lac suedez. Dragoste la prima vedere, ape limpezi, sentimente curate, peisaje care iti taie respiratia. Au urmat alte si alte lacuri si riuri. Ape peste tot, padure peste tot. Laponia incepea sa-si infiripeze ziua polara cu al sau soare amnezic, ramas agatat de cer 24 din 24 de ore. Forsholm, o asezare alcatuita din citeva case rasfirate prin padurea de pini, a devenit prima noastra tabara. Cabana in care am fost cazati avea un aer retro, aranjata cu bun-simt intre traditional - cu plita in bucatarie si semineu in dormitor - si stilul intelectual (birou cu masina de scris din vremea razboiului, lulea si veioza cu abajur din matase). Pentru a completa aceasta imagine usor melancolica, trebuie sa va mai spun ca in spatele cabanei curgea un riu de latimea Dunarii si limpede precum Lacul Bilea. Acolo si intr-un lac din apropiere pescarii nostri au invatat stiucile nordului sa vorbeasca romaneste. Si cind nu au fost stiuci au fost lipani, pastravi si vaduvite. Vaduvite atit de mari, incit romanii au doborit recordul Suediei la aceasta specie.

Doua Esox, aceeasi stiuca. Asa cum ne-am asteptat, apele Laponiei nu seamana cu nimic din ce avem noi. Inevitabil, atunci cind vine vorba despre stiuca, incerci sa faci o paralela cu Delta. Ei bine, inca de la inceput a fost clar ca trebuie uitat tot ce stiam despre stiuca. Esox lucius sint si una si cealalta, stiuca din riul Umealven si stiuca din canalul Sontea. Numai ca fiecare s-a adaptat perfect mediului, conditiilor de viata date. In Laponia, apele fiind reci, cu putine plante, pline de stinci si de bolovani, strategiile de vinatoare ale acestui rapitor sint sensibil diferite de ale rapitorului identic genetic care terorizeaza insa caraseii mioritici, mai sudici si ceva mai bronzati decit babustile nordului. Daca pestii se adapteaza, atunci si pescarii se adapteaza, asta daca vor totusi sa prinda peste. Asa au facut si pescarii nostri de competitie, care deja dupa doua zile de pescuit in Laponia isi conturasera strategiile de concurs. O coordonata importanta a acestor strategii a fost localizarea stiucilor in apele ceva mai mici si mai calde dinspre maluri, mai ales acolo unde se dezvoltau plantele, nalucile care s-au descurcat cel mai bine in aceste conditii dificile de pescuit fiind oscilantele usoare.

Platica la oscilanta destiuca, iata un subiect tabu in Romania Pe riuri de pastrav, fara strunametalica, stiuca este un adevaratgenerator de adrenalina Mai mult decit poti prinde. Ne-am despartit cu greu de apele generoase de la Forsholm pentru a ajunge la Katisavan, acolo unde se afla lacul cu acelasi nume care urma sa fie pista de concurs a Cupei Mondiale. Si aici ne-au intimpinat aceleasi lacuri cu maluri stincoase, cu bolovani imensi iesiti din apa aidoma spinarilor unor monstri antediluvieni, aceleasi riuri cristaline care se transforma insesizabil din fluviu linistit de cimpie in riu tumultuos de munte. In jurul nostru, paduri intunecate de pini, care - cel putin pentru privirile noastre de neofiti - nu iti permit luxul reperelor vizuale. Este un aspect liniar, clonat parca, al unor pini identici si ingramaditi unul intr-altul. Solul acestor paduri, pentru a pastra tonul, este la fel de mincinos. Muschi crescuti peste copacii doboriti, peste bolovani, peste craci, peste gropane tes un sol virtual in care te afunzi de multe ori pina la genunchi, senzatia nefiind foarte agreabila, mai ales ca nu poti sa vezi pe ce calci cu adevarat. Acesta poate fi locul ideal pentru sporturi extreme, asa cum este de pilda ruptul gleznelor. In padure, pe lac sau pe riu pescarul are in Laponia un numitor comun: tintarii. Miliarde, tone. Ii respiri, ii inghiti, le donezi picaturi de singe si faci lucrul acesta intr-un ritual barbar inchinat stiucii, lipanului sau pastravului - dupa gust si inclinatii. Singurele clipe in care vampirii nu ingreuneaza aerul sint cele in care ploua.

Linga Cercul Polar, cel putin cit am fost noi acolo, a plouat de trei ori pe zi. Ploi scurte, venite din senin si duse tot asa. Iar peste tot si toate, cind se topesc norii, troneaza soarele, ziua absoluta care anihileaza timpul. Esti in barca de opt, de zece ore, de 16 ore si nu realizezi acest lucru. Traiesti doar cu spatiu, fara timp, pescuiesti aici, pescuiesti acolo, prinzi, scapi, ratezi. Fara limite temporale, fara acea tranzitie de la rasarit la apus, la noapte si din nou la rasarit. Dupa patru zile ne-am convins ca se poate muri pescuind. De epuizare.

Start in forta. Si uite asa, pierzind notiunea timpului, gonind de la o captura la alta, de la o apa la alta, pescarii romani au intrat in prima mansa a concursului. Batalie mare, suedezi, lituanieni, rusi, cehi, romani si, evident, stiuci. S-a pescuit din barca, avind la visle arbitrul si un adversar tras la sorti. Romanii au nimerit cu lituanieni si cehi in barca, un bun prilej pentru a compara stilurile de pescuit si performantele. Ei cu lansete puternice, lungi, grele si cu jiguri ce armau naluci-mamut din plastic suplu sau cu voblere la fel de mari. Noi cu lansete scurte, rapide, usoare si cu oscilante relativ de mici dimensiuni. Romanii au fost practic un element insolit in peisajul acesta dominat de stilul de pescuit european traditional prin aerul foarte americanizat al echipamentului si in special al manierei de pescuit. Dincolo insa de aprecierile subiective sint rezultatele. Dupa cele trei ore ale primei manse conduceau romanii Doru Somesan (cu sase stiuci) si Sabin Buzatu (cinci stiuci capturate). Au urmat in clasamentul intermediar patru lituanieni, apoi pe locurile sapte si opt alti doi romani - Ion Dumitru (trei capturi) si Bogdan Vasilescu (doua capturi). Noaptea este un sfetnic bun, mai ales cind ai soare inaltat de o sulita pe cer si pastravi hotariti sa atace nalucile somnambulilor. Citeva ore bune de pescuit (oare ce credeti ca face un pescar in timpul liber?) i-au ajutat pe concurentii nostri sa se relaxeze si sa uite de tensiunea intrecerii.

Defrisari reversibile. Daca in prima mansa stiucile suedeze stiau sa spuna numai "Buna ziua" si "La revedere", in cea de a doua mansa o rupeau deja bine pe romaneste, fara accent de Katisavan. Nu intimplator, Sabin Buzatu mai aduce cinci stiuci la barca, Doru Somesan trei, iar Ion Dumitru doua si fac jocurile la Cupa Mondiala. La festivitatea de premiere, Romania domina podiumul prin Sabin Buzatu, urmat de Doru Somesan. Pe locul trei a reusit sa termine lituanianul Andis Miezis, urmat pe patru de un alt roman - Ion Dumitru. Am fost convinsi ca apele in care am pescuit pina atunci, in special riurile, fusesera putin sau deloc atinse de mina omului. Lipsa gunoaielor, atit de prezente pe riurile de la noi, vegetatia intacta, curatenia apei, sumedenia de pesti si peisajele salbatice care au acompaniat aceste riuri nu au lasat loc dubiilor. Ne-am simtit ca niste adevarati exploratori care descopera tarimuri noi, lumi necunoscute si - cel mai important - am avut senzatia ca am pescuit in ape primordiale, neprihanite. Ceea ce am aflat la Katisavan de la organizatorii concursului ne-a pus insa pe ginduri. Riurile cu pricina, care ne-au uimit cu apele lor cristaline de inceput de lume, au fost degradate pina in 2001 de plutarit. In Laponia, lemnul este resursa cea mai importanta, iar exploatarile forestiere sint o activitate economica de care depinde prosperitatea acestei zone. Sa nu credeti ca la ei se intimpla ca la noi... Nu veti vedea versanti intregi despaduriti, exploatarea este rationala, iar plantarea puietilor in zonele din care s-a extras lemnul este o adevarata religie.

Timisoreanul Doru Somesan, un exemplu casi pe locul doi tot Banatul e fruncea Pescuitul nu inseamna numai peste. Peisajul este de multe ori adevaratul trofeu Pestii care fac toti banii. De sute de ani, suedezii au exploatat aceasta resursa a Laponiei, iar riurile au fost adevarate magistrale ale bustenilor. Numai ca aceste riuri au avut o particularitate: au fost presarate cu bolovani de toate marimile, mai ales ciclopice, de peste doi metri in diametru. Interesul plutaritului era ca bustenii sa aiba drum liber pe apa, fara obstacole, asa ca toti acesti bolovani au fost dinamitati, iar resturile au fost scoase din riu. Impactul acestor activitati umane a fost resimtit de ecosistemul acvatic, iar productia piscicola s-a redus dramatic. In 2001, suedezii au cistigat finantari europene consistente pe proiecte de renaturare a riurilor si de includere a acestora in circuitul turistic. Au fost consumate energii incredibile, au fost adusi inapoi bolovani imensi cu ajutorul utilajelor grele, au fost puse la loc cu mina piatra cu piatra. Apa riurilor si-a recapatat viata de odinioara, cursul ancestral, teluric. Plutaritul a devenit amintire, lipanii au muscarit din nou la suprafata apei, au revenit somonii, pastravii si stiucile. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Proiectele durabile in domeniul reconstructiei ecologice tin cont si de dezvoltarea regionala. Riurile, apele in general au devenit cureaua de transmisie a turismului in Laponia, iar alibiul l-a constituit pescuitul. Tot cu finantare europeana au fost construite campinguri, pensiuni, au fost achizitionate barci, motoare, au fost amenajate locuri speciale unde poti lua masa pe malul apei la sfirsitul unei zile de pescuit. Fiecarui camping, fiecarei pensiuni i-au fost concesionate un numar de ape, lacuri si riuri, la care au acces clientii veniti aici. Fiind o oferta atit de mare de ape, turistul pescar nu numai ca poate pescui in fiecare zi in alt loc, la o alta specie de pesti, dar poate avea si sansa sa fie unul dintre primii care isi lanseaza nalucile in cine stie ce lac pierdut prin padurile Laponiei. Infrastructura este bine pusa la punct, soselele iti asigura practic accesul la orice apa doresti, insa este bine sa te interesezi cui apartine acea apa.

Sa iubesti natura. Un astfel de camping dedicat pescuitului este ProNatur, gindit ca o mica asezare de cabane cochete pe malul riului Umealven. Prevazute cu bucatarie, cu doua dormitoare si cu dotari moderne (inclusiv uscator de haine pentru zilele ploioase), aceste cabane iti ofera tot confortul de care ai nevoie pentru a avea intr-adevar un sejur fericit. La ProNatur l-am intilnit pe Alban, un tinar ghid de pescuit care ne-a dezvaluit o parte din secretele pescaresti ale locului. Francez nascut in Camerun, Alban a facut la Paris scoala de ghizi de pescuit si a obtinut dupa zece luni de cursuri diploma de absolvire. A lucrat ca ghid doi ani in Gabon, apoi a venit la ProNatur, unde a organizat pescuitul in cele mai mici detalii. Riul Umealven este renumit pentru stiucile sale de peste un metru lungime. Capturile de opt - zece kilograme pot fi vazute alaturi de fericitii pescari la receptia campingului, imortalizate in poze inramate. Miza sejurului la ProNatur este o captura de peste un metru lungime, reusita ce te asaza in galeria de fotografii cu pricina, in care sint indicate numele pescarului, tara, data capturii si lungimea stiucii. Trebuie sa mai luam aici in considerare un mic detaliu: pe riul Umealven, toate stiucile prinse trebuie eliberate, regimul no-kill functionind pe majoritatea apelor din Laponia, pescarii veniti aici eliberind pestii chiar si daca regulile nu impun acest lucru.

Fiecare cu Cercul lui Polar. Cu un registru tehnic putin schimbat, pescuitul pe Umealven a facut cunostinta pescarilor romani cu trofee de exceptie. De data aceasta, stiucile mari au venit din ape ceva mai adinci, mai ales din locurile in care structurile subacvatice erau formate din insule scufundate, acoperite cu vegetatie crescuta pina aproape de suprafata apei. Pescuitul in mijlocul acestor jungle submerse sau la marginea insulelor a mai pus pe rabojul romanilor veniti in Laponia citeva victorii. Trei dintre ai nostri au infipt tricolorul pe Everestul stiucilor, au ajuns pe peretele cu vedete de la ProNatur si membri ai clubului "Over one meter".

Nu va ascund faptul ca am facut inevitabile paralele cu ceea ce se intimpla in Delta Dunarii, unde un turism similar cu cel din Laponia poate fi demarat cu ajutorul proiectelor si finantarilor europene. Din pacate, peste indolenta autoritatilor locale care permit proliferarea braconajului si sustin pescuitul industrial chiar si cu riscul epuizarii resurselor piscicole, scaderea nivelului Dunarii si canicula par sa dea lovitura de gratie. Expeditia noastra pina aproape de Cercul Polar, dincolo de cistigarea Cupei Mondiale de pescuit la stiuca si de clipele unice petrecute pe apele Laponiei, are si un tilc ascuns. Paradisul in care am pescuit a fost recladit acum sase ani. Stiti cite Laponii putem avea in Romania, chiar si asa, cu incalzirea asta globala?

Masina pescarilor

VW Touareg - un vis 4WD Am luat sub roti mii de kilometri de asfalt cu un Touareg Diesel V6 facut parca special sa te duca pina la capatul lumii. Un adevarat Panzer pe patru roti, toate drive, au spus cei care l-au condus - un adevarat Jumbo Jet de autostrada, clasa business, au spus cei care doar au fost pasageri. Indiferent cum l-ai lua, VW Touareg face parca Europa mai mica. Dincolo de detaliile tehnice impresionante, de solutiile hi-tech privind asistarea suspensiei sau a tractiunii, de computerizarea si de ergonomia inteligent conceputa a bordului, aceasta masina eleganta, sportiva si masiva in acelasi timp iti da curajul sa sfidezi distantele. Am ajuns in apropiere de Praga fara sa simtim practic orele de calatorie si ne-am convins ca Touaregul ne poate duce in acelasi ritm pina la marginea continentului, totul este sa-i dai autostrada. La Lycksele, in Suedia, trebuia doar sa studiezi atent chipurile pescarilor romani plecati in cautarea stiucilor nordice pentru a intelege ca in materie de confort exista doar Touaregul, restul sint simple masini care te transporta. Pe drumurile de macadam ale Laponiei VW-ul a demonstrat ca este constient de statutul lui de SUV. Cu o suspensie reglabila - sport, teren si auto - am avut la indemina unealta ideala pentru a duce o masina acolo unde nici nu ai fi crezut. Deja dupa citeva zile nu mai puteam concepe lipanul, pastravul sau stiuca fara Touaregul care ne astepta credincios, la sfirsitul zilei de pescuit, in umbra verde a pinilor. Eram dependenti de rotile lui. Citeste pe www.cotidianul.ro/select despre alte performante romanesti in materie de pescuit sportiv