Se tot vorbeste despre actualitatea lui Caragiale - si e bine ca se intimpla asa! -, dar lucrurile sint ceva mai profunde decit spune o asemenea vorba.

Caragiale nu e doar actual, ci este structural, dimensiunea spiritului sau fiind incrustata din si pentru eternitate in fibra noastra, de la venirea noastra pe pamint si pina la stingerea definitiva. Caragiale, dar desigur si Ionesco, succesorul destarat care ne-a extrapolat geniul comic pina in teritoriile absurdului. Traim dintotdeauna si vom trai mereu in aceasta frumoasa fuziune dintre Umoristan si Absurdistan. Sigur, noi visam la Eminescu, la gloria nepieritoare a vremurilor voievodale, meditam la „ideile pure", facem planuri neaparat marete - cu cele simple e mai greu! -, dar „din cutite si pahara", vorba poetului evocat. La asta visam, dar ne simtim excelent intr-o lume parca iesita din mintile celor doi dramaturgi de geniu. „Ideile pure" le amestecam repede cu mititei si berea la halba, iar pe gura, exact in clipa in care ies frumoasele fraze in cinstea patriei si stramosilor, se strecoara aburinde sarmalutele la fel de stramosesti, trase in smintina si insotite de mamaliguta aferenta.

Totul e teatru in viata publica romaneasca, totul e comic si absurd, traim pe o imensa scena, de la presedinte, care trece succesiv prin crize de ris, plins sau hahait, pina la ultimul ins, care-ti explica cu toata seriozitatea pe chip de ce e preferabil sa-si consume ultimii bani pe mititei si bere decit sa-si plateasca intretinerea ori sa ia caiete pentru scoala copiilor. Iar cind isi pune copiii in lanturi, e fals sa credem ca o face din lipsa de omenie, e vorba doar de un inedit simtamint al punerii in scena, al dramatizarii! Si daca actele de violenta sint chiar mai explicite, de buna seama ca e vorba doar de punere in opera a principiilor „teatrului cruzimii", lansat de mirabilul Artaud!

Dar sa mergem spre actorii si personajele mai insemnate, spre protagonisti, unde spectacolul e total! Presedintele urca aghesmuit la volan, premierul isi fringe piciorul pe motocicleta, Felix da lectii de moralitate, iar Vadim de cumpatare crestina - laolalta cu Jiji, de buna seama. Mai vreti? Liberalii maresc pensiile, populistii contesta masura, social democratii isi rezolva problemele cu mina altora! Si peste toate vin intelectualii, crezind ca pot instala vreo lege morala in aceasta colcaiala! Frumoasa tara, bine ca-i locuita!

Liviu ANTONESEI este scriitor si profesor la Universitatea „Al.I. Cuza" din Iasi.