Cristi, povestea zambetului trist

Misiune - "Tom si Jerry" au trait o copilarie furata   Cristi sta hotarat in picioare, aruncandu-mi un zambet de-o lumina stranie. Miscandu-se fara stare de pe un picior pe altul, cu privirile parintilor atintite asupra-i, ochii pustiului isi spun povestea celor din jur.
Cand strainii se opresc mai mult de cateva clipe asupra-i, se retrage stingher fara insa a uita sa lase in urma, ca o dara, un suras trist. Parca i-ar fi teama ca ceilalti care-l privesc sa nu-i cunoasca povestea, povestea lui care cu siguranta nu va fi spusa prietenilor de peste ani drept o amintire frumoasa.  FRANA DIN PICIORUL DREPT. La 26 mai 2005, Cristian avea noua ani, si impreuna cu doi colegi venea inspre casa de la scoala, cu ghiozdanelul in spate. Nu avea mult de mers pe jos, scoala era la o straduta distanta de casa sa. Era in jurul pranzului si cum bine l-au invatat parintii inainte de a traversa pe la trecerea de pietoni s-a asigurat ca nu-i nici un pericol. Asa stia el, o data la dreapta, o data la stanga. "Dupa ce am traversat strada si am urcat pe celalalt trotuar mi-am intors fata spre ceilalti colegi si le-am facut cu mana, iar colegii la randul lor m-au vazut si mi-au raspuns la fel. In timp ce le faceam cu mana colegilor, am auzit zgomotul de franare al unei masini. Mi-am intors privirea si am vazut ca aceasta se indreapta inspre un gard. Masina a incercat sa evite acel gard, dupa care a intrat in mine. Am fost prins intre stalpul de beton si masina." Cristi a vrut sa se ridice imediat sa se scuture, dar nu a putut, nu-si mai simtea piciorul drept. Pe drum, spre Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca, o intrebare l-a macinat mereu: "Mami, mai am piciorul?".  ADEVARUL DIN SPATELE PANTALONULUI BEJ. Mioara Voiculescu, mama lui Cristi, nu a stiut ce sa-i spuna... De atunci au trecut mai bine de trei ani.  Cristi isi ridica pantalonul bej, stingher. E un picior mic, prins intr-o orteza, plin de rani si suferinte. Medicii i-au dat un nume: handicap grav de gradul I. Cartilajul condilului femural este o treime osificat, fapt pentru care piciorul drept incepe sa se inconvoaie inspre genunchi. Nervul sciatic extern nu functioneaza.  De mai bine de trei ani, familia Voiculescu umbla prin spitale. La inceput, medicii de la chirurgie plastica au facut tot ce le-a stat in putere pentru a-i remodela piciorul. I-au luat grefe de la cel sanatos, a fost taiat pe bazin de la stanga la dreapta. In sase luni de spitalizare a trecut prin sapte operatii si nimic nu i-a redus pofta de viata. Cristi stie ca pentru el exista o sansa undeva in lumea asta.  PANSAMENT PE SUFLET. Cand va creste, ortezele nu-i vor mai fi de ajutor. Chiar si acum le schimba la cateva luni, il ustura, si-l dor. "Daca ar fi un om in toata firea, in situatia lui, n-ar rezista, s-ar prapadi de durere", spune Mioara, care sta langa baiat de fiecare data cand i se pune o noua orteza. Numai sufletul mamei putea intelege durerea copilului cand carnea vie se lipea de pansament de fiecare data cand asistentele si medicii ii schimbau bandajul si-l curatau pe locul bolnav. Facea anestezie o data la doua zile pentru a i se curata carnea cea noua care-i formeaza azi piciorul drept. Durerea asta muta doar Cristi o stie, nimeni altcineva. Cu o demnitate de neinchipuit, nu lasa pe nimeni sa patrunda dincolo de zidul pe care si l-a construit. Ii place in continuare sa fie inconjurat de prieteni, sa mearga la scoala si sa se reintoarca razand cu cativa colegi acasa, sa se amuze pana ce-l podidesc siroaie de lacrimi privind la "Tom si Jerry". Jerry e sufletul lui din toate animatiile, si in camera sa patul e ticsit cu jucarii de plus. Cand se simte obosit, dupa un curs de reflexoterapie, se cuibareste in lumea lui din camera, ochii ii lucesc, fata i se dilata intr-un zambet larg, isi ia maimutoii in brate si adoarme.   Da-o mai departe Parintii lui Cristi cauta in permanenta solutii. Ei stiu foarte bine ca baietelul lor mult nu o mai poate duce cu ortezele si nici posibilitate financiara sa i le schimbe o data la trei luni nu vor avea. Au aflat doar ca baiatul are nevoie de un transplant de cartilaj, astfel le-ar fi spus medicii din Romania. Insa nimeni nu stie nimic, unde si cum s-ar putea efectua o astfel de interventie chirurgicala. Ei au nevoie de oameni de bine care le-ar putea oferi informatii. Cine ii poate ajuta cu o farama de speranta poate contacta familia Voiculescu la numarul de telefon 0723-38.97.85 sau prin e-mail la cristi_nicolae_96@yahoo.com.

---

Despre autor: