Ce faci cind copilul te intreaba ce e moartea sau cum a venit el pe lume? Ii spui adevarul cu naturalete si fara tabuuri, raspunde psihanalistul Françoise Dolto, intr-o carte dedicata psihologiei copilului.

Cum ii explici unui copil de gradinita ce reprezinta sexul si moartea? Ce faci cu un copil obraznic si capricios? Cum te adresezi nou-nascutului? Pur si simplu, considerindu-l drept o persoana, o fiinta in stare sa inteleaga lucruri care par sa fie rezervate doar lumii „celor mari", raspunde psihanalista franceza Françoise Dolto in cartea „Cind apare copilul". Aparut la Editura Trei, volumul trateaza clar si fara ocolisuri teme de care parintii se jeneaza adesea sa vorbeasca: de la sex si moarte, la ce inseamna sa fii un „copil adoptat" sau „un frate mai mare". Ideea psihanalistei este, in fond, extrem de simpla: cit mai putine prejudecati si multa comunicare, chiar din primele zile ale nou-nascutului. Aparuta in original in 1977, cartea este extrem de utila si dupa 30 de ani, fiind o concurenta serioasa pentru revistele si cartile dedicate mamicilor.

„Cind ni se naste un copil sintem absorbiti de intrebari de tipul: ce greutate are? Ce lungime are? Ce nota a primit la maternitate? Cum suge sau ce scaun are? Foarte putini parinti sint preocupati si de sanatatea sa psihica, fiind convinsi ca astfel de probleme apar doar mai tirziu", spune psihanalistul Vasile Dem Zamfirescu in prezentarea cartii. Totusi, lucrurile nu stau asa, observa specialistul. Inca de la nastere, copilul are nevoie de dragoste, de siguranta, de bucurie si, mai ales, de comunicare. Altfel, el va avea toate sansele sa ajunga la viitoare nevroze sau chiar psihoze, explica psihanalistul roman. Or, rolul cartii lui Dolto tocmai acesta este: de a ne aduce la cunostinta semnele acestor tulburari, dar si remediile potrivite.

Chiar daca pare absurd, parintele trebuie sa vorbeasca de la bun inceput cu nou-nascutul. E drept, el nu va intelege o iota, dar va sesiza foarte bine, la nivel afectiv, tonalitatile vocilor parintilor cu fericirile si supararile lor. „Spre sfirsitul sarcinii, copilul aude tot. Dintr-o data, la nastere, aude zgomote puternice. Atunci simte nevoia sa auda vocea modulata a mamei, precum si vocea tatalui. Mama poate sa spuna ceva de genul: «Vezi, te asteptam. Esti baietel»", exemplifica Dolto. Doar vorbindu-i celui mic il umanizam, il introducem in „lumea noastra" ca pe un viitor barbat sau ca pe o viitoare femeie, si nu ca pe un bebelus sau ca pe o papusa, subliniaza psihanalista.

Nenumaratele prejudecati ale parintilor constituie tinta principala din cartea „Cind apare copilul". Parintilor care-si doresc o odrasla cuminte, Dolto le spune: „Un copil trebuie sa strice, trebuie". Daca i se va spune prea devreme ca nu are voie sa strice jucariile sau sa se atinga de mobila sau de tapet, isi va pierde toata vioiciunea. Un copil este sanatos atunci cind parintii se intreaba tot timpul ce mai pune la cale micutul, spune Dolto. Ea ii apara nu doar pe copiii neastimparati, dar si pe cei capriciosi sau mai degraba neintelesi. Daca cel mic se opreste pe strada, exista un motiv: a obosit, nu-i plac pantofii sau vrea sa mearga cu caruciorul. Capriciul este semnul ca cel mic „vrea sa explice ce simte si ce doreste, dar nu stie prea bine cum sa faca acest lucru", lamureste Dolto.

Profesorii romani se intreaba mai nou care e virsta potrivita pentru „educatia sexuala". De pe la 3-4 ani, copilul va intreba, se va interesa despre cum a venit pe lume. Nefiind o adepta a aminarilor sau a povestilor cu „barza", psihanalista crede ca lucrurile e bine sa fie spuse pe sleau de la bun inceput. Celui mic e bine „sa i se explice ca prin actul sexual corpul copilului incepe sa se formeze in burta – se poate spune «buzunarul pentru copii» pe care-l au toate fetele si care se mareste cind devin mame", spune Dolto. Intrebarile legate de diferentele sexuale vin tot de la trei ani, iar reactia parintilor ar trebuie sa fie la fel de franca. De exemplu, in cazul unei fetite „mama trebuie neaparat sa-i explice ca baietii si fetele au sexe diferite. Este indicat sa pronunte cuvintul «sex» si sa-i spuna ca este o fetita draguta, ca va fi o domnisoara, iar apoi o femeie ca mama ei", sfatuieste Dolto.

Intrebarile despre moarte vin cam la aceeasi virsta. Chiar daca are abia trei anisori, cel mic se intreaba ce se va intimpla cu el cind va imbatrini si, mai mult, aude cind se vorbeste despre moartea cuiva din familie, lucru care nu trebuie sa-i fie ascuns. „El percepe expresia schimbata a fetelor din jurul lui si e ingrijorat de absenta acelei persoane, dar nu indrazneste sa intrebe ce s-a intimplat". Tacerea in legatura cu acest subiect il va face pe cel mic sa se simta exclus, „tratat ca o pisica sau ca un catelus", observa Dolto. Raspunsuri clare la intrebari de genul „Cind voi muri?" pot aduce linistea in sufletul celui mic: „Vom muri cind vom termina de trait" sau „Nimeni nu stie cind o sa moara, sa ne bucuram de clipele pe care ni le da viata", ar putea replica parintii.

Toate sfaturile si programele din cartile de self-help si revistele glossy care vorbesc despre cum sa fii un parinte „bun" palesc in fata observatiei lui Dolto care nu cere parintilor decit sa se poarte firesc: „Ma socheaza aceste mame cu ochii atintiti asupra «performantelor» copilului: in ziua cutare «bebe» a facut asta, in ziua cutare «bebe» a facut astalalta. Ai zice ca e un raport de psihologie experimentala. Copilul nu este un «bebe», are un nume care il leaga de o familie si un prenume care e al lui, in jurul caruia se invirte toata viata sa relationala cu parintii, cu cei apropiati", observa Dolto. Copilul nu are nevoie de „dresura", ci de joaca, de atentie moderata si de cuvinte lamuritoare.

O viata pentru sufletul celor mici Psihanalista Françoise Dolto (foto) (1908-1988) si-a ales meseria de medic pediatru influentata de copilaria sa nefericita. In anii ‘50 devine colaboratoarea psihanalistului Jacques Lacan, iar in 1953 participa la infiintarea Societatii Franceze de Psihanaliza. Lucreaza toata viata cu cei mici in calitate de psihoterapeut. In acelasi timp, organizeaza activitati dedicate copiilor cu handicap. Incepind cu 1967, participa la emisiuni radiofonice ale posturilor Europe 1 si France Inter, unde ofera sfaturi educationale pentru parinti. Volumul „Cind apare copilul", al cincilea din seria de „Opere" de la Editura Trei, reprezinta o selectie din convorbirile sale de pe undele radio.

Aflati despre psihanaliza copilului in Romania pe www.cotidianul.ro/select