Vineri, 6 iulie a.c., ora 18.00, la Muzeul Literaturii Romane, Dan Mircea Cipariu a avut inspiratia ca "Poemul Matrita" din care a citit cateva excelente pasaje, sa aiba ca plus de respiratie, ca adaos magic, interpretarea cu datele dansului "Bharata Natyam", a Ancai Anghelina, un extraordinar emisar al culturii indiene. O seara de poezie si dans cu adevarat unica, o sansa pentru publicul obisnuit al acestor seri sa se limpezeasca de contingentul cotidian si sa uite de nevrozele caniculei. Muzica traditionala indiana care a insotit versurile si miscarile, cu sonurile ei stranii, a avut si ea un rol de purificare spirituala.
Anca Anghelina, din ce lume te-ai reintors, pentru cateva saptamani, in Romania?
Dintr-o lume a prezentului, a unui prezent care poate fi dilatat de la un varf de ac, pana cand devine infinit, astfel incat cuprinde in el un trecut si o traditie de mii de ani si un viitor care se poate extinde la nesfarsit. Deci vin dintr-o lume a prezentului care de fapt e dincolo de timp si care include si o dimensiune spatiala ce se extinde permanent. Desi fizic am locuit in Delhi, simt ca niciodata nu am plecat de aici. Si asta, pentru ca sufletul meu a luat Romania cu el.
Cum ai hotarat sa porti Romania cu tine in indepartata si misterioasa Indie?
Intr-un fel, pot spune ca am fost mereu acolo. Desi m-am nascut aici aveam de mica imagini cu o forma de dans, cu un fel de miscare pe care nu il recunosteam in formele de dans pe care le vedeam aici. Simteam ca este ceva, desi nu vazusem niciodata un dans indian. Totul a inceput cand am luat legatura cu o forma de meditatie, acum saptesprezece ani, cand eram un copil de noua ani. Incet, incet, am inceput sa studiez mitologia si filozofia indiana la modul abstract, luand legatura cu cultura indiana. Multi ani de zile am citit doar intr-o forma, cum spuneam, abstracta aceasta cultura, neavand imagini, ci avand doar propria-mi imaginatie, care a jucat un rol esential in acest proces de transformare interioara. Acum 11 ani, am luat primele lectii de dans clasic indian Bharata Natyam, cu o profesoara frantuzoaica, Catherine Fouchet, care momentan se afla in Anglia. Dupa mai putin de un an ea a plecat si atunci am ramas fara profesoara aproape 6 ani. Am continuat singura, fiind foarte hotarata sa aprofundez acest stil de dans. Am terminat intre timp, filologia, engleza-romana, dar nu am incetat sa visez si sa sper ca voi ajunge in India. Au fost 7 ani in care eu am studiat tot ce se poate studia teoretic si practic, de aici. In interiorul meu exista acea Indie visata, era o lume a mea in care traiam, mai mult decat intr-o lume reala, fizica. Nu luasem niciodata contactul cu India concreta. Pana la urma, datorita proiectelor mele pe care le-am derulat mi s-a oferit o bursa si am ajuns in India.
In India zilelor noastre, care arata...?
Care este foarte diferita de cum mi-o imaginam eu. Noi ne imaginam India dupa ce citim "Maitrei", dupa ce citim povesti fantastice...
Sau privim stirile televizate...
Pe mine contactul cu aceste stiri nu m-au atins niciodata. India este o lume fantastica nu in sensul unui exotism. Exotic este ceva ce nu intelegi si ce nu poti cuprinde cu mintea. Inima mea s-a pliat pe universul indian pe care l-am vazut ca pe universul meu. Era o lume infinita ca posibilitati, o lume care te obliga sa faci calatorii nebanuite in interiorul tau in primul rand. Este un proces destul de complicat si riscant care iti aduce niste satisfactii inimaginabile, in sensul ca nu poti deveni un artist bun de arta clasica indiana (indiferent daca esti indian sau strain), daca nu dublezi educatia tehnica cu o calatorie initiatica.
Cum ai fost primita si privita in lumea probabil destul de inchisa a dansului "Bharata Natyam?"
Intai sa facem o pozitionare in cadrul traditiilor si al castelor. Mii de ani, dansul "Bharata Natyam", pana acum aproximativ o suta de ani, a fost practicat in cadrul unor caste inchise care nu acceptau intruziuni, in grupul de dansatoare care se numea "devadasi" (dansatoare-sclavele Domnului). Era o traditie foarte interesanta. De mici, fetele erau dedicate zeului Templului printr-o casatorie simbolica. In India, casatoria este simbolizata prin faptul ca mireasa isi leaga un snur la gat care semnifica faptul ca va deveni nevasta. Acest lucru se realiza printr-un ritual condus de preotii brahmini si ea devenea sotia zeului. Bineinteles ca erau multe fete care indeplineau acelasi rol. Ele participau la niste ritualuri interzise oamenilor obisnuiti, oferind ghirlande de flori, rugaciuni, iar dansurile lor erau unele doar pentru zeu si altele pentru restul oamenilor. Dansul era vazut ca o modalitate de adorare a divinului, poate cea mai completa, pentru ca, foloseai nu numai atentia, concentrarea in rugaciune, dar si corpul in miscare. Corpul devenea un instrument al acestei armonii. Era mai greu ca atunci cand stai nemiscat si te rogi.
De aceea dansul a fost considerat intotdeauna sacru. In general, povestile descrise in dans sunt mitologice si sunt despre divin si pentru divin. Dansul nu a luat nastere pentru a multumi un public, ci pentru a eleva spiritual omul.
Astazi, acest tip de dans are un public specializat sau unul mai larg?
Pana acum o suta de ani numai aceasta casta avea dreptul de-a interpreta dansul. Prin 1930, aceasta forma de-a dedica fetele in Templu a fost interzisa printr-o lege. Lucrurile degenerasera. Totul incepuse intr-o forma foarte pura, dar in timpul dominatiei britanice s-a retras sprijinul pentru artisti si atunci lucrurile au degenerat si acest obicei a fost interzis. Pe de alta parte au existat persoane care au dorit sa ajute dansul sa renasca. Exista o orientare catre cultura vestica inca de acum doua secole, indienii, in general erau indemnati sa-si uite traditiile si cultura si atunci, ca o reactie a aparut incercarea de renastere a artei si pentru asta, au luat fete din caste superioare brahmine (casta cea mai inalta), care aduceau o garantie a puritatii si a decentei si le-au pusa danseze in sali de spectacol.
Din Templu, dansul s-a mutat in sala de spectacol, popularizandu-l.
Da. Asta s-a intamplat in anii '30 si a fost un proces care a durat ceva vreme. Intre timp dansul s-a transformat. Acum se danseaza in Templu rar si numai din motivatii sentimentale, de melancolie pentru o traditie pierduta, sa spunem. "Bharata" este acum este o arta de spectacol care ajunge in toate colturile lumii si este emblema cea mai cunoscuta a Indiei.
Bharata Natyam este cel mai vechi si mai cunoscut stil de dans clasic din India, atestat de peste 2000 de ani prin tratatele teoretice pastrate (cum ar fi Natyashastra de inteleptul Bharata si Abhinaya Darpana de Nandikeshwara) si prin basoreliefurile cu siluete si posturi de dans din templele din Sudul Indiei. De-a lungul istoriei, Bharata Natyam a fost considerat si respectat ca un dans sacru, in acelasi timp o ruga adresata divinului si o ofranda prin arta. Artistii dedicati acestei arte erau priviti ca fiind mai apropiati divinului decat oamenii obisnuiti si erau initiati in ritualuri de adorare permise doar lor. Acum esti dansatoare profesionista. Asta ce implica?
Este un proces complicat pentru oricare fata care incepe sa danseze, indiferent ca este indianca sau nu. Daca incep de mici si dupa un numar de ani, asta depinzand si de talentul fiecareia, dupa 7-10 ani, in momentul in care profesoara sau profesorul hotaraste ca ai ajuns in punctul in care poti fi declarata profesionista, dansatoarea trebuie sa pregateasca un spectacol solo de debut, oficial. Ca o lucrare de licenta.
Cat dureaza spectacolul?
O ora si jumatate, cu orchestra live, in care trebuie, ca lumea sa sa poata observa talentele atat tehnice, cat si interpretative, pentru ca dansul are un aspect tehnic, de dans abstract pur (care uneori poate fi usor acrobatic), un aspect teatral, dramatic, dar sunt aspecte mai subtile si mai complicate in care se exprima sentimente, povesti sau lucruri legate de emotii.
Se scriu cronici in reviste, in ziare despre acest dans?
Sigur. Acuma incepe chiar sa devina o afacere. Este de observat evolutia foarte interesanta. Initial, artistul nu tinea foarte mult cont de parerea lumii, era mai importanta parerea divinului. In lumea in care traim, relatia cu divinul este o problema individuala, intima, despre care nu vorbesti in public. Este important ca lumea sa te cunoasca, pentru ca altfel nu poti sa dansezi. Cand esti gata sustii acest spectacol de debut. Eu l-am sustinut acum un an si am fost decretata dansator profesionist, dovedind ca pot sa ma exprim in toata complexitatea cerintelor. Am inceput dupa asta sa fac coregrafii. De fapt, scopul meu principal dupa ce am ajuns in India nu a fost invatarea tehnicii pentru mine, ci invatarea tehnicii de-a crea noi dansuri. Sa devin coregraf si sa fac spectacole noi. Am foarte multe idei si vreau sa spun eu insami povestile.
Esti remunerata pentru asta?
Bineinteles. Am inceput totodata sa scriu si articole despre cultura indiana, fiindca scrisul ajunge si la cei care dintr-un motiv sau altul nu pot ajunge la spectacol.
Fara sa aiba o harta a lumii in fata, oamenii de acolo realizeaza de unde vii?
Cea mai socanta replica atunci cand am spus ca vin din Romania, a fost intrbarea: "Este un oras din Rusia?" Oamenii cultivati stiu unde se afla Romania. Au auzit de ea, ba stiu si cate ceva. Dintr-o incapatanare a mea, am strans cateva prietene din alte tari europene si le-am invatat un dans popular romanesc punandu-le sa danseze cu mine. Si le-a placut foarte mult.
Ar fi la fel de spectaculos ca un indian sa danseze spre exemplu, "Calusarii".
Da, si ar trebui imbratisat si admirat, de noi, romanii, asa cum mi se intampla mie dupa fiecare spectacol.
Vei ramane pentru toata viata in India?
Nu. Nu m-am gandit niciodata ca voi ramane pentru totdeauna. Stand acolo o perioada atat de lunga, mi-am dat seama ca n-as putea ramane definitiv. Problema este ca, oricat ai sta, esti privit ca un strain. Daca sunt vazuta pe strada nimeni nu stie ca sunt acolo de patru ani. Din cauza dominatiei britanice locuitorii Indiei sunt mai rezervati, nu se bucura instantaneu ca noi, romanii. Ei inca mai au prejudecati post-coloniale. M-am adaptat totusi in acesti ani, pentru ca altfel nu rezistam. Am stat patru ani fara intrerupere. Este prima mea revenire in Romania. Acesti ani s-au dilatat enorm si mi s-au parut mai multe vieti. Acum, ma intorc pentru inca un an in India, dupa care voi reveni definitiv in tara.
Unde, cu siguranta, vei deschide o Scoala de dans traditional indian.
Bineinteles.
Anca Anghelina, ai invatat bine hindi?
Am invatat cat de cat, dar, paradoxal, mai bine am invatat sanscrita din care fac si traduceri. Multe din textele dansurilor mele sunt in sanscrita. Este o limba sacra si gramatica ei are o armonie interioara.
Se grabesc oamenii in India?
Unul din lucrurile fantastice pe care le inveti acolo este sa nu te grabesti, sa nu fii disperat. Este alt ritm in a te gandi si a te misca. Indianul se misca aidoma unei testoase. Si clima contribuie la asta. Daca te misti ca in Romania, mori in cateva zile, nu rezisti.
August 2003-Iunie 2007: bursa ICCR pentru dans clasic indian - Bharata Natyam, instruire teoretica si practica intensiva sub indrumarea prof. Jayalakshmi Eshwar, in New Delhi, India
Ianuarie 2007-prezent: invata dans stil Chhau la Triveni Kala Sangham, New Delhi
2004-2007 instruire teoretica si practica in muzica (clasica sud-indiana) Carnatica cu prof. dr. Leela Omcherry in New Delhi
Dec 2002- Mai 2003 antrenamente cu trupa de teatru Passepartout, Dan Puric la Teatrul National din Bucuresti
2001-2002 Fondeaza si coordoneaza trupa amatoare de teatru Sahaj cu 20 de membri. Joaca in cateva piese productii originale pe care le si scrie si regizeaza, cum ar fi "Jerusalem" si "Isa the Son of Man".
21 martie 2007 - prezinta coregrafia ei originala de Bharata Natyam pe muzica si poem romanesti la Seara de Poezie de la Ambasada Belgiei, moderata de ES Vasile Sofineti, ambasadorul Romaniei in India.
Februarie 2007 - Spectacol solo si de grup la The Attic in New Delhi. Prezinta prima data coregrafia ei pe muzica de Nicu Alifantis si versuri de Nichita Stanescu. Dupa spectacol ofera explicatii publicului despre traditii romanesti cum ar fi Dragobete, precum si despre Nichita Stanescu si Nicu Alifantis.
A sustinut multe spectacole in Turcia si Italia in colaborare cu asociatia Sahaja Yoga Romania, in principal de Bharata Natyam dar si de dans popular romanesc (Cabella, Italia, 2000) si productiile ei proprii de teatru (in Turcia si Italia, in 2000, 2001, 2002).
Din 2007, continua sa scrie articole despre cultura indiana ca freelancer.