Praduirea salinelor

Ca si in cazul privatizarii Petrom, cand OMV a primit cadou rezerve de gaze naturale ale tarii, urmeaza sa vindem salinele din Romania tot unor austrieci. In aceasta poveste este amestecata si Federatia Sindicala ROMSAL, care militeaza activ ca monopolul statului asupra sarii sa fie acaparat de o firma austriaca.
Exploatarea si comercializarea sarii este un sector al economiei nationale in care guvernele postdecembriste n-au investit nici un sfant pana acum. Cu toate acestea, cele sapte saline ale Romaniei au supravietuit, inregistrand si unele profituri. Este adevarat, extractia sarii se afla intr-un continuu regres din cauza tehnologiei invechite, dar mai ales a concurentei neloiale, de dumping, pe care o exercita in special tara vecina, Ucraina. Impasibil la acest fenomen, pe care l-ar putea stopa cu usurinta, statul vrea sa instraineze monopolul asupra sarii, facandu-i fericiti pe niste austrieci. Implicatiile acestei decizii aberante vor fi dezastruoase pentru Romania, deoarece mai multe sectoare de activitate vor ajunge la cheremul prietenilor nostri din Comunitatea Europeana.
Troc pentru aderare
Cel mai tarziu anul viitor, statul - care detine 100% din Societatea Nationala a Sarii (SNS) SALROM - are de gand sa-si vanda participatia, chipurile, spre binele intregului popor. In acest fel, monopolul statului se va transforma intr-unul privat, afacerea promitand inca de pe acum sa devina una cu un pronuntat caracter de coruptie. Instrainarea uneia dintre cele mai mari bogatii ale tarii a parcurs un proces controlat si indelungat de falimentare a celor sapte saline din tara, spre a fi vandute cat mai ieftin unor asa-zisi investitori strategici. Dintre acestia, presedintele Traian Basescu i-a preferat pe austrieci, carora le-a dat unda verde, inca de anul trecut, pentru inceperea negocierilor. La inceputul lui mai 2006, Basescu s-a intalnit cu omologul sau austriac, Heinz Fischer, care i-a cerut, printre altele, cedarea monopolului asupra sarii detinut de statul roman. In schimb, austriecii s-au angajat sa finalizeze urgent in Parlamentul lor procedurile de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei la UE.
Interesul austro-ungarilor
Dintre cele sapte saline ale Romaniei, cea de la Ocna Dej - unde sarea contine o puritate de 99,36% - este cea mai profitabila, practic tinand in spate intreaga SALROM. Societatea BorsodChem Rt. - cel mai mare combinat chimic din Ungaria - este un consumator captiv al sarii de la Ocna Dej, de unde si interesul major al firmei de a prelua activele SNS SALROM. Combinatul are ca actionar majoritar Fondul de Investitii Vienna Capital Partners, care adesea a fost asociat cu marii oligarhi rusi. De asemenea, un procent important este detinut de Megdet Rahimkulov, directorul AEB Bank si cel mai bogat cetatean maghiar din Ungaria. La fel de captiva de sarea nationala este si Compania Oltchim Ramnicu Valcea, un concurent incomod al austro-ungarilor de la BorsodChem. Astfel, este usor de imaginat ce s-ar putea alege de combinatul valcean, in cazul in care partenerii nostri din comunitate ar acapara monopolul asupra sarii Romaniei.
In aceeasi situatie se afla Uzinele Sodice Govora si Ocna Mures, Chimcomplex Borzesti si numeroase fabrici de conservare a alimentelor.
Sindicalisti manjiti
Pentru a-si atinge scopul la care ne-am referit pana aici, austriecii au facut un lobby deosebit de agresiv, dovedindu-se, totodata, si extrem de abili. Ei au invitat de doua ori in Austria delegatii sindicale de la SALROM, in frunte cu liderul Nicolae Oros, pentru vizite de lucru de cinci stele. Urmare a acestor manevre, oamenii muncii au devenit sustinatorii ferventi ai inlocuirii monopolului romanesc cu cel austriac, find semnat si un "protocol de colaborare" in acest sens. Ulterior, ca stransa cardasie austro-ungaro-romana sa nu mai bata atat de tare la ochi, BorsodChem Rt. a fost inlocuita de Salinen Austria AG, care reprezinta cam acelasi lucru. Salinen este una dintre cele doua companii austriece care-si desfasoara activitatea in special in jurul orasului de saline Hall. Zacamintele respective sunt pe terminate, in comparatie cu cele ale Romaniei. Dupa parerea lui Dumitru Costin, presedintele Blocului National Sindical, "indiferent de modul in care vor fi vandute salinele, cu sau fara predarea concesiunilor de exploatare a zacamintelor, acesta este doar un pretext pentru a se dezvolta afaceri conexe".
SALROM, fief conservator
Cu toate ca Partidul Conservator nu se mai afla la guvernare, SNS SALROM este condusa in continuare (de doi ani) de un exponent al acestei formatiuni politice.
Este vorba despre Marcel Octavian Nicolaescu (foto), un prieten apropiat al liderului Dan Voiculescu, si presedinte PC al filialei Sectorului 6 - fost director administrativ la Posta Romana si la Romtelecom. Sub aceasta conducere, dar si inainte, sub manageriatul asigurat de Nicolae Ioan Grudnicki (destituit pentru abuz in functie), Romania a pierdut 70% din piata europeana de export si 50% din cea autohtona - avute in 2004. Referindu-ne la patrimoniu putem spune ca SALROM a ramas fara depozitul de sare din Bucuresti, Bd. Timisoara nr. 82, dar in schimb a infiintat alte doua, la Bacau si Ocna Dej, un magazin mixt si un bar de zi in localitatea Praid.
Nicolaescu a afisat in permanenta o atitudine rezervata in ceea ce priveste modul de privatizare a societatii nationale, la pachet sau pe bucati, desi considera ca cea de-a doua varianta ar fi mai benefica. Asta nu-l exonereaza, desigur, de raspunderea ce-i revine pentru proasta administrare a societatii. Si nici de faptul ca a politizat SALROM pana-n maduva oaselor, infiintand posturi noi la nivel central si sucursale, pentru satisfacerea clientelei politice. Daca in 2004 existau 14 administratori ai societatii, acum sunt 16. Dintre cei vechi, doar Nicolae Ioan Grudniki, Emil-Tivadar Moldovan si Nicolae Dragan au reusit sa-si pastreze posturile, cochetand, bineinteles, cu partidul lui Voiculescu.
Situatia economica
Dupa unele estimari, SNS SALROM valora peste 50 de milioane de euro, inainte ca patrimoniul societatii sa fie reevaluat, in urma exploziei preturilor la imobiliare.
La sfarsitul anului 2005, cifra de afaceri se ridica la 45,634 milioane de euro, profitul inregistrat fiind de numai un milion. Creantele pe care societatea le avea de incasat erau mai mari decat datoriile cu 200.000 de euro, iar disponibilitatile banesti se ridicau la circa 2,5 milioane de euro. De la 5,5 milioane de tone de sare, cat se exploata in 1989, s-a ajuns la numai 2,6 milioane de tone, dintre care 1,6 sunt folosite exclusiv in industria chimica, sub forma de saramura. Alte 900.000 de tone de sare gema sunt utilizate in general la deszapezirea drumurilor pe timp de iarna si 100.000 de tone pentru consumul alimentar. Si exportul se afla in declin, ajungand la sub 30% din productie.
Faptul ca sarea din Ucraina si Belarus ajunge in Romania la jumatate de pret este de natura sa agraveze constant industria autohtona. Alte state din care importam sare - culmea ironiei - sunt Grecia, Italia, Turcia, Marea Britanie, Germania, Franta si Japonia, in conditiile in care Romania ar putea satisface tot consumul european pentru o suta de ani. Aceasta situatie este cauzata de mai multi factori. In primul rand, energia electrica, termica si transporturile din Ucraina si Belarus sunt subventionate de stat, in vreme ce la noi peste 50% din pretul sarii il reprezinta costurile de transport. Apoi, salariatii din cele doua tari sunt mult mai prost platiti decat ai nostri, ceea ce influenteaza substantial pretul de cost. Un alt factor negativ il reprezinta coruptia din vamile estice ale Romaniei, mari cantitati fiind introduse in tara fara plata taxelor legale. In mod normal, Guvernul ar putea institui taxe specifice pentru a proteja productia interna de sare, insa n-o face, avand probleme mult mai importante de rezolvat.
Faliment premeditat
Extragerea sarii pe teritoriul tarii noastre dateaza inca de pe timpul romanilor, la ora actuala rezervele nationale fiind estimate la 400 de milioane de tone.
Desi sarea este un produs ieftin, se situeaza pe locul valoric secund, dupa minereul de fier, in ceea ce priveste ponderea minereurilor neenergetice. In jurul celor sapte saline - Slanic Prahova, Tg.Ocna, Ocna Dej, Ocna Mures, Cacica, Praid si Rm. Valcea) - s-a dezvoltat o importanta activitate agro-turistica, la care se adauga valorificarea salinelor in tratamentul bolnavilor de plamani. Nici o conducere a Ministerului Sanatatii de pana acum nu s-a gandit sa investeasca in construirea unui sanatoriu si sa atraga turisti straini in aceste zone. Putini europeni au auzit ca afectiunile pulmonare pot fi tratate cu succes la noi, dar nici acestia nu ne viziteaza, de vreme ce medicii lor nu le recomanda cure la salinele din Romania. In atare situatie, nu putem concluziona decat ca falimentarea acestei bogatii naturale a tarii a fost indelung si cu mult sarg pregatita.
Nicolaescu ii prefera pe austrieci
Directorul SALROM sustine ca orice intarziere in privatizare va duce la pierderea pietelor romanesti de desfacere a sarii si, implicit, la scaderea pretului de vanzare. De asemenea, considera ca austriecii sunt singurii care au ceva experienta in exploatarea acestui zacamant, fata de restul investitorilor din Germania, Serbia si altii - ce s-au aratat interesati de salinele noastre -, care ar fi, de fapt, niste fonduri de investitii. Cumparatorul SALROM urmeaza sa beneficieze si de licenta de exploatare a zacamintelor concesionate pe o perioada de 15 ani. Societatea Nationala a Sarii achita statului la ora actuala o redeventa de 2% din valoarea productiei si o taxa de 2500 RON pe mia de metri cubi concesionati.
Restructurare iluzorie
Pe vremea cand era ministru al industriilor, conservatorul Codrut Seres s-a remarcat prin concluzia ca salinele nu pot fi privatizate inaintea restructurarii societatii. Care restructurare nu s-a concretizat decat in concedierea a 190 de salariati si investitia SALROM, de circa patru milioane de euro, in salina Praid. Care salina functioneaza in continuare in pierdere, fiind sustinuta financiar de surorile rentabile, nici una neavand personalitate juridica. Ceea ce denota ca banii au fost aruncati cu buna stiinta pe apa sambetei.
Propunerea francezilor
Francezii de la Gaz de France, care detin societatea Distrigaz Sud, si-au aratat disponibilitatea de a prelua foste exploatatii de sare dezafectate, pentru a le transforma in depozite de gaze naturale. Acest demers are la baza angajamentul Romaniei de a inmagazina gaze naturale de 4,5 milioane mc, pentru satisfacerea necesitatilor tarii pe timp de iarna. Astfel de cavitati se afla la Ocnele Mari si Tg. Ocna, care ar putea fi exploatate de francezi in parteneriat cu SALROM. Ceea ce ar insemna ca salinele n-ar mai trebui vandute, iar romanii ar avea rezerve de gaze naturale pentru iarna, cumparate la preturi din timpul verii.
Manevre austro-ungare
Fodul de investitii Vienna Capital Partners a incercat in mai multe randuri sa cumpere SC Oltchim Rm. Valcea, insa afacerea n-a iesit. In 2003, seful AVAS, Ovidiu Musetescu, a suspendat privatizarea acestui combinat chimic, in urma unei contestatii indreptatite a grupului Rompetrol. In 2005, a fost randul firmei BorsodChem Rt. sa incerce achizitionarea Oltchim, dar nici aceasta tentativa n-a fost incununata de succes. Drept urmare, austro-ungarii s-au gandit sa taie raul de la radacina, respectiv sa cumpere sarea folosita ca materie prima de combinatul chimic de la Ramnicu Valcea (si de altele), pe care n-au putut sa puna mana. Ceea ce pare extrem de ciudat in toata aceasta poveste este de ce autoritatile se dau de ceasul mortii sa vanda monopolul sarii romanesti unor investitori straini? Ne intrebam asta, deoarece salinele ar putea fi tranzactionate cu mult succes si pe piata de capital ori, poate, ar exista si investitori autohtoni interesati de sarea romaneasca.

---

Despre autor: