Puterea de a darui Ne-a ramas in minte ca haiducul Iancu Jianu, eroul cu fizic de adolescent, inasprit de visul de libertate. A iubit foarte mult caii si era un bun calaret. Prima lui experienta ecvestra s-a petrecut in 1980, in "Iancu Jianu". Regizorul Dinu Cocea ii luase si un instructor de calarie. "Dar de ce? Nu pot sa invat si singur? Ma inteleg eu cu calul mai bine decat cu antrenorul de cai", spunea Pintea. I s-a dat un cal bland. A urcat in sa si a pornit prin manej, mai intai la pas, dupa aceea la trap si apoi in galop. La un moment dat, cineva, vazand ca armasarul se indreapta vijelios spre poarta manejului, a inchis-o. Pintea a tras de capastru, probabil din instinct, iar calul a sarit, ca la cursa cu obstacole, peste poarta inalta de vreun metru optzeci. Avea puterea sa imblanzeasca animalele cu privirea si cu vorba... Daruia neconditionat. Avea o bunatate reala, fara sa astepte ceva in schimb. Nici nu stim ce regretam mai mult: plecarea omului sau a artistului... Pentru conservarea memoriei lui, ce-ar fi daca in manualele scolare ar exista si creatia sa literara? Adrian Pintea a scris si poate fi incadrat in categoria marilor scriitori fara sa fim acuzati de exagerari sentimentaliste.