Da. Banii vorbesc. Iar cand sunt multi, ar trebui sa vorbeasca mult. Si tare. Si stau si ma intreb: de ce nu auzim banii din buget vorbind, daca sunt atat de multi precum spun premierul si ministrul Finantelor?
Imi este greu sa inteleg. Brusc, s-au gasit bani pentru pensii. In vreo 2 saptamani, s-a facut ceea ce tarile dezvoltate se chinuiesc de zeci de ani: strategia pensiilor. Iar in 2 luni a fost gata si strategia energetica a Romaniei. Intr-o saptamana e gata si strategia de combatere a secetei pe termen lung. Sa fim atat de buni sau doar blufam? Sunt convins ca e o combinatie periculoasa de cacealma, aroganta si lipsa de responsabilitate.
Cea mai mare aberatie a ultimei perioade, din punct de vedere economic, pe care am auzit-o este ca <>. Cum din? Este drept ca finantarea pensiilor depinde de cresterea economica, dar nu o confisca.
Potrivit fostului sef al Rezervei Federale Americane, Alan Greenspan, resursa adevarata pentru finantarea pensiilor DEPINDE de rata de crestere pe termen lung a economiei. Cum se determina aceasta? In termeni simpli, spune Greenspan, aceasta rata se determina ca rata de crestere a fortei de munca angajate plus rata de crestere a productivitatii acestei forte de munca. Voi detalia cele doua aspecte imediat, dar inainte voi atrage atentia ca socotirea cresterii economice drept venituri la buget in aceeasi masura este o mare eroare.
Am mai dat acest exemplu, dar il repet, pentru o mai buna intelegere. Pe 28 februarie 2002, Alan Greenspan tinea un discurs la Summit-ul National pentru economii in vederea pensiilor. Si spunea asa: <>.
In 2006, deficitul de cont curent a fost de 10,3%, iar in 2007, prognozele realiste merg spre 13%. Asta inseamna ca, presupunand prin absurd ca strainii au aceeasi rata de profit ca si investitorii romani (pentru ca ii suspectez ca sunt mai antrenati si fac randamente mai bune), au pretentia cel putin asupra acestei cote. Asta inseamna cam un miliard de euro randament, care <> din cresterea economica, pentru ca provine din capitalul strain atras. De fapt, banuiesc ca suma este de cel putin 2 ori mai mare.
Sa luam, spre exemplu, sectorul constructiilor, cel despre care se spune ca este acum locomotiva cresterii economice. Cat ii costa pe investitorii straini sa construiasca metrul patrat de apartament? Vreo 800 de euro maximum. Cu cat il vand? Cu 1.500-1.600 euro maximum. Adica dublu. Or, cei mai mari investitori in constructii din Romania sunt strainii. Iar aceste randamente merg la ei. Sigur, pot alege reinvestirea acestor bani tot in economia romaneasca, dar, la un moment dat, pleaca. Cu randamente si cu pretentii justificate de randamente din ce in ce mai mari. Iar astea, intr-adevar, se finanteaza din cresterea economica.
O constructie noua se adauga PIB-ului. Dar, de fapt, unde merge cresterea de PIB de la 700 la 1.500 de euro? La buget? Intr-o prea mica masura, prin taxe si impozite. Merge la posesorul de capital in cea mai mare masura.
Spuneam ca rata de crestere economica pe termen lung se calculeaza insumand rata de crestere a fortei de munca cu rata de crestere a productivitatii fortei de munca.
Daca e sa ne luam dupa statistici, forta de munca a crescut, masurand acest lucru prin scaderea ratei somajului pana la cel mai scazut nivel din ultimii 15 ani (4,1%). Dar, sa privim realitatea: analistii estimeaza ca acum, in tari precum Spania, Italia si altele lucreaza cam 4 milioane de romani. Plecarea lor a scazut ritmul de crestere economica. A ajutat in schimb cresterea productivitatii (prin importul de tehnologii in special) si apetitul investitional al strainilor pentru mentinerea cresterii economice. Avem motive sa credem ca prima componenta va contribui la cresterea economica pe termen lung? Din pacate, nu.
In Romania, 1 angajat sustine un pensionar (de doua ori mai rau decat in Marea Britanie, unde 2 angajati sustin un pensionar). In plus, populatia imbatraneste din doua motive principale. Primul: creste speranta de viata (statisticile arata ca, in ultimii 50 de ani, la nivel mondial, speranta de viata a crescut cu 2-3 luni in fiecare an. Daca, in 1950, speranta de viata a barbatilor era de 77 de ani, acum este de 85 de ani). In Romania, speranta de viata pentru barbati este de 68,4 ani, iar pentru femei de 75,6 ani. Pe termen lung, inseamna ca actualii contribuabili vor avea dreptul sa incaseze, la pensie, mai mult timp decat in prezent rezultatele contributiei lor.
Al doilea factor ingrijorator este natalitatea. Acum, in Romania, fiecare femeie are <> 1,38 copii (in Marea Britanie, cifra este de 1,7 copii la fiecare femeie). In ritmul asta (fara a lua in considerare imigrarile), se va ajunge in 20 de ani ca 2 pensionari sa fie sustinuti de un singur contribuabil. Asta inseamna tot un dezechilibru.
Iar in cazul unui dezechilibru, banii se imputineaza. Si nu mai vorbesc. Vorbesc insa cei care devin mai multi si va trebui sa traiasca din bani mai putini. Asta inseamna ca va scadea nivelul de trai pe termen lung. De ce? Din cauza greselilor, a incompetentelor, sau, cum numea Alan Greenspan euforia nejustificata (precum cea ca ai prea multi bani si nu ai ce sa faci cu ei) - exuberanta irationala.