Toate discutiile duceau la Transnistria. Nedumeririle si mai ales curiozitatea noastra fata de acel locsor considerat gaura neagra a Europei i-au cam distrat pe moldoveni. Armele si munitiile? Saracia? Raspunsul era acelasi. Dezamagitor: "Ma
Toate discutiile duceau la Transnistria. Nedumeririle si mai ales curiozitatea noastra fata de acel locsor considerat gaura neagra a Europei i-au cam distrat pe moldoveni. Armele si munitiile? Saracia? Raspunsul era acelasi. Dezamagitor: "Mai, nu e mare branza ce vezi acolo!" Asta a fost picatura care a umplut paharul. Am gasit un jurnalist moldovean care s-a oferit sa ne fie calauza in spatiul cu pricina, iar a doua zi stateam umili si drepti in fata vamesilor transnistreni din Bender. Se vorbea ruseste. Acolo e o infamie sa vorbesti romaneste. Jurnalistul ne facuse instructajul, nu carecumva sa scoatem vreo vorbulita, fiindca orice vorbulita ar fi putut, langa firile lor razboinice, sa ia chipul si asemanarea unei arme, care - zbang! - ne-ar fi facut terci. Ii zic ca singurul cuvant rusesc pe care-l stiu este "perestroika" si ca mie mi-ar placea sa-l folosesc pe post de salut, ca, dupa mine, cuvantul are rezonanta specifica unei formule de salut: "Perestroika, domnule! Perestroika, doamna!". Jurnalistul imi zice ca nu. Ca e o tampenie. Il cred pe cuvant. Asadar, mucles! Suntem niste turisti romani care, chipurile, vor sa viziteze punctul forte al Transnistriei: stadionul de la Tiraspol. Vama arata ca dracua€™, o hardughie si niste bariere strajuite de vamesi inarmati, ce se ridica intr-un mod firesc numai in fata masinilor cu numar de Transnistria. Niste mertane vechi, cu geamuri fumurii si alte rablamente rusesti, scarta-scarta catre Moldova. Transnistrenii ne-au perchizitionat masina si ne-au trimis la un ghiseu unde lumea dadea explicatii despre scopul intrarii in numai a lor tara. Am stat la coada. Jurnalistul a turuit ceva in ruseste. Vamesul a turuit ceva in ruseste. S-a turuit la greu. In ruseste. Jurnalistul ne-a spus sa asteptam. Am asteptat. Nu mult. Dupa cateva minute, vamesul ne-a scris ceva pe niste hartiute, un soi de permise de vizita pentru o zi. Cica trebuie sa iesim din bucata de pamant autointitulata "tara" exact pe poarta pe care intram. Patrunderea prin "minciuna" a fost relativ usoara. TIRASPOL. In masina, Zas, Ilarion, jurnalistul moldovean, toata lumea tacea si se uita pe geam. Prin sate, saracie lucie. Case de chirpici, ca cele pe care le vedeai la teve la inundatii, si oameni putini. Transnistria miroase a pustiu. La un moment dat, am cotit-o la stanga. Ca sa intri in oras esti nevoit sa treci pe langa doi militari, li se spune pacificatori, adica niste trupe trimise fie de Rusia, fie de Ucraina, care ar aplana un eventual conflict transnistreano-moldovean... niste neni imbracati in kaki si cu pusti pe umar, care stau langa o cazarma din care se intrevad obuze, multe obuze. Mai era acolo si un tanc indreptat spre vama, adica spre Republica Moldova, o secventa perfecta de film de razboi, daca cerul ar fi fost acoperit cu nori stufosi, cenusii. Iar apoi vine Tiraspolul. Ciotul de care cu siguranta s-ar impiedica orice out-sider aterizat aici este statuia lui Lenin. Lunga cat un plop, impozanta, cati bani ar aduce ea intr-un spatiu special amenajat pentru simularea bolsevismului in Occident. Aici, insa, cu Sovietul Suprem in spatele ei, cladirea-simbol a transnistrenilor in care se ambitioneaza sa mimeze ca inca traiesc pe vremea URSS, Lenin are efectul inelului Arabelei, care te transpune intr-o realitate cunoscuta de tineri doar din documentarele tv. Cum se poate ca doi burghezi, Marx si Engels, care au scris pe la o mie opt sute cincizeci, sa nasca o ideologie care sa mai aiba adepti si in ziua de azi? Iata ca se poate. In timp ce contemplam statuia, un batran, rasarit parca de nicaieri, a incercat sa-mi strecoare pe furis in geanta niste manifeste in limba rusa, care, dupa traducerea jurnalistului, propovaduiau partidul comunist al transnistrenilor. "E opozitia lui Smirnov!" Cica Smirnov, capul miscarii separatiste transnistrene, are un baiat, Oleg, care iese cu masina prin oras doar daca este imprejmuit de vreo zece masini "protectoare". E un soi de sef de trib al afacerilor de aici. E plin de grupari mafiote, care isi fac dreptate singure, in strada, dupa pofta instinctului, ne povestea jurnalistul in timp ce orbecaiam pe strazile Tiraspolului. Ne-a pufnit rasul, facand asocieri cu omologul sau de peste Nistru, baiatul lui Voronin, pe care-l chema tot Oleg si care, dupa cum spun moldovenii la bere, este detinatorul mediului de afaceri din Chisinau. Cine o fi mai smecher? VIA MOLDOVA. Era liniste, o liniste stranie si goala. Ne-am decis sa spargem "monotonia" intrand intr-un supermarket. Inauntru, chinezarii si marfuri contrafacute. Fiindca Zas poftea la muzica ruseasca, intram intr-un magazin de specialitate: vanzatorul, un dragut. Intreaba ce muzica dorim si ne spune sa ne intoarcem in zece minute, timp in care el va cauta cantareata cu pricina in computerul burdusit cu muzica si filme piratate. Atat de ieftin si de simplu? Mda. Parerea despre Transnistria ni se schimba brusc. Via stadion. Intr-adevar, cand intri pe Stadionul Sheriff Tiraspol ai senzatia ca ai schimbat tara: bani multi investiti si curatenie la milimetru. Singura firma de prim rang, pe care am vazut-o acolo, este Mercedes Benz, pusa pe post de vitrina a stadionului. Cica la Zas: "Puterea de aici afiseaza cu de la sine putere branduri renumite. Firma este, de fapt, a fiului presedintelui, Oleg". Un petic de pamant cu milioane de probleme Problema transnistreana este o creatie a propagandei sovietice inca din anul 1924. Atunci, guvernul comunist de la Moscova a fondat o republica-fantoma la est de Nistru, despre care se spunea ca este a muncitorilor moldoveni "liberi", adica "neasupriti" de Romania Mare. Asa-numita Republica Sovietica Socialista Autonoma Moldoveneasca a functionat pana in vara anului 1940, cand Basarabia a fost rupta din Romania de Uniunea Sovietica. In granitele celor doua teritorii, Stalin a fondat Moldova Sovietica, un stat "independent" in marea "familie" a URSS. Dupa al doilea razboi mondial, teritoriile de la est de Nistru au fost privilegiate de guvernul unional de la Moscova, astfel ca cele mai importante obiective industriale moldovenesti au fost asezate in Transnistria. Aici au fost colonizati multi etnici rusi, care au ocupat functii de conducere in economie si in administratie. In 1989, pe fondul miscarilor nationale din URSS, autoritatile locale de la Chisinau au proclamat limba "moldoveneasca" limba de stat. Incurajati de Moscova, transnistrenii au refuzat sa se supuna acestei decizii, iar in fabrici au aparut "soviete de muncitori" care contestau tentativele de independenta ale Moldovei. Dupa destramarea Uniunii Sovietice, in vara anului 1991, teritoriile de la est de Nistru au refuzat sa recunoasca guvernul independent de la Chisinau, alegandu-si conducatori proprii. La inceputul anului 1992, transnistrenii au declansat un val de incidente la granita autoproclamata de pe Nistru, provocand reactia autoritatilor de la Chisinau. La 2 martie, presedintele Mircea Snegur a autorizat interventia militara impotriva separatistilor pe podul de la Dubasari, debutand conflictul transnistrean. Moldovenii s-au aflat tot timpul in inferioritate militara, in conditiile in care guvernul de la Tiraspol avea sprijin din partea Rusiei atat prin "voluntarii" cazaci, cat si prin ajutorul dat de Armata a XIV-a. La 21 iunie 1992, autoritatile de la Chisinau si de la Tiraspol au semnat un acord de incetare a focului. Prin acesta, Transnistria devenea teritoriu autonom in Republica Moldova, al carui statut urma sa fie definitivat ulterior prin negocieri internationale. In acest conflict au murit peste 1.500 de oameni, iar alte mii au fost nevoite sa se refugieze peste Nistru. In zona au ramas forte rusesti "pacificatoare", cu rolul de a media diferendele dintre moldoveni si transnistreni. Insa autoritatile de la Chisinau se plang ca "pacificatorii" tin parte separatistilor, contribuind din plin la situatia de instabilitate. Dupa razboiul din 1992 au existat numeroase tentative de rezolvare a conflictului transnistrean, "patronate" de OSCE. Guvernul de la Moscova a prezentat in noiembrie 2003 un memorandum de federalizare a Republicii Moldova, respins de autoritatile de la Chisinau, deoarece dadea prea multe drepturi transnistrenilor. In mai 2005, presedintele ucrainean, Victor Iuscenko, a prezentat si el un plan de rezolvare a conflictului, respins de guvernul de la Tiraspol, deoarece prevedea organizarea de alegeri libere. In ultimii ani, pozitia lui Iuscenko a inceput sa conteze din ce in ce mai mult in zona, deoarece guvernul de la Kiev a cerut agentilor economici transnistreni sa se inregistreze la Chisinau pentru a putea face afaceri in Ucraina. Statutul guvernului de la Tiraspol a fost discutat si la ultima intalnire dintre presedintele moldovean, Vladimir Voronin, si cel rus, Vladimir Putin, de la 22 iunie 2007. Nu s-a comunicat insa oficial nici un amanunt privind proiectele de viitor in aceasta regiune de conflict. (Ilarion Tiu) OFENSIVA "Ne-au distrus ferestrele, au spart mobilierul si au vrut sa demoleze scoala. In ajunul devastarii, noi tocmai hotarasem numele liceului. Ma sunasera de la Ministerul Educatiei din Republica Moldova, de care apartinem in acest moment, si eu am zis «Lucian Blaga», pentru ca eu cred ca poetul ne exprima foarte mult pentru noi. Cred ca Transilvania si Transnistria au ceva in comun" Ion Iovcev ,directorul Liceului "Lucian Blaga" din Tiraspol INCIDENTE "Am fost luat de-acasa si dus la ancheta. In timp ce eram in clasa cu copii, ne-am trezit cu geamurile sparte. Eu personal am fost amenintat: «Ai sa fii distrus si o data cu tine si cuibul asta de romanism, unde se educa viitorii ucigasi!». Acum, majoritatea oamenilor de aici au inteles, s-au impacat cu gandul ca existam" Ion Iovcev ,directorul Liceului "Lucian Blaga" din Tiraspol Auzisem ca romanii intra foarte greu in Transnistria, ca vamesii iti fac tot felul de sicane, ca poti ajunge la politie pentru o scurta ancheta in ceea ce priveste scopul si durata vizitei in tarisoara de peste Nistru. Incitati de aceste povesti, am cautat mortis o cale de a trece granita. Din motive de protejare a ghidului, n-am sa va spun nici cum il cheama, nici unde lucreaza, nici cum arata. Am urcat, eu, Marin, soferul si doi insotitori intr-o masina cu numar de Transnistria, eu in fata, pentru ca eram singura "parte femeiasca" dintre excursionisti. Dupa ce am trecut de "Vama interna", cum scria pe o tablita in partea moldovenilor, apoi de pacificatori, adica doi soldati care cascau gura la peisaj, am ajuns la vama improvizata in doua dughene a transnistrenilor. Ghidul nostru era un personaj foarte cunoscut de graniceri, de aceea nici nu a fost nevoie sa coboram din masina sau sa spunem ceva. De fapt, nici nu s-au uitat la noi. Totul a durat un minut si asa am intrat in "Bender, simbolul barbatiei", cum scria pe o pancarta de la granita, in cele trei limbi oficiale ale Transnistriei: rusa, ucraineana si moldoveneasca, scrisa cu chirilice. Am trecut podul de peste Nistru dintre Bender si Tiraspol si, din goana masinii, am vazut sediul presedintelui, vegheat de un tanc indreptat spre "invadatorii moldoveni", cum au decodat pentru noi ghizii moldoveni. La mica distanta, pe partea cealalta, o imensa statuie a lui Lenin veghea "Sovietul suprem", adica guvernul lor. M-am mirat ca arata foarte curata si am intrebat daca e noua. Ghizii m-au lamurit ca e de pe vremea comunistilor, dar ca din cand in cand "ii mai dau chelea gios". "TRANSNISTRIA-I CA TRANSILVANIA". Tinta noastra era Liceul "Lucian Blaga" din Tiraspol, scoala care a avut de patimit pentru ca nu a vrut sa renunte la predarea in limba romana. Pana la urma am nimerit: scoala era o cladire vopsita in roz, camuflata bine de spre copaci. Ne-am mirat ca nu purta nici o placuta care sa ateste ca e vorba despre o institutie, dar directorul Ion Iovcev ne-a spus ca, daca si-ar afisa numele, aceasta ar fi considerata o provocare de autoritatile transnistrene. "Ne-au distrus ferestrele, au spart mobilierul si au vrut sa demoleze scoala. In ajunul devastarii, noi tocmai hotarasem ca numele liceului sa fie «Lucian Blaga», pentru ca eu cred ca Transilvania si Transnistria au ceva in comun." Acum 30 de profesori predau in romaneste celor 294 de elevi, din cei 800 cati numara liceul inainte de devastare. Lectiile se fac dupa programele Ministerului Educatiei din Republica Moldova; celelalte licee din Tiraspol "au programele dupa Moscova". Pe un perete sta scris imnul de stat al Republicii Moldova, iar alaturi era pus steagul acestei Republici. Un intreg perete de clasa ii era dedicat patronului spiritual: "Aista-i Lucian Blaga al nostru!", exclama directorul. El isi aminteste de o actiune curajoasa pe care a intreprins-o scoala: "Elevii au iesit in oras cu benzi tricolore, pe care le-au legat de gurile tancurilor. I-a pazit Domnul si n-au patit nimic". In liceu invata nu numai etnici romani, dar si rusi si ucraineni. "Parintii stiu ca viitorul copiilor lor e prin Bucuresti si prin Europa", crede Iovcev. El spune ca singurele informatii care ajung in mass-media transnistreana sunt cele pro-Smirnov, conform caruia "tot ce-i moldovenesc e rau, iar dusmanul numarul unu e Republica Moldova". Regreta ca aceasta "romano-fobie" incepe sa-si faca efectul si ca oamenii incep sa-si uite limba. Totusi, cei din satele din apropierea Tiraspolului si-ar trimite copiii sa invete la "Lucian Blaga" daca liceul ar dispune de un autobuz care sa le faciliteze transportul la oras. Iovcev, care are un nume slav datorita tatalui sau, un bulgar care "a iubit foarte mult Romania", si-a amintit ca generalul Lebed a luat pozitie in favoarea scolii atunci cand a fost devastata: "Dadea bine sa se spuna ca Armata a XIV-a apara scoala romaneasca." Un alt prieten, adevarat de data asta, un deputat care se oferise sa ajute liceul atunci cand se ivea o problema, a fost ucis cu zece gloante in gradina din fata casei sale. CHE GUEVARA. Am parasit repede liceul, pentru ca insotitorul nostru se grabea. Trebuia sa prinda avionul de ora 17:00 din Chisinau spre Moscova, pentru ca voia sa trimita niste pasapoarte la Ambasada Romaniei din capitala Rusiei. Acum asta e cel mai simplu mod de a obtine viza pentru Romania. Din cand in cand, ghidului nostru ii "fluiera" telefonul si imi sarea inima din piept de teama ca autoritile transnistrene s-au prins ca suntem ziaristi camuflati in turisti si ne iau la interogatoriu. Din pacate. totul a durat prea putin. Din viteza am observat doar cativa soldati pe strada si cativa pietoni. Am remarcat reclamele la Mercedes Benz, firmele foarte colorate ale magazinelor si un afis galben cu Che Guevara intr-o vitrina. Am aflat ulterior ca e afisul organizatiei Proriv, care a fost creata in scopul pregatirii noii elite politice a Transnistriei si beneficiaza de sprijinul Moscovei. L-au ales drept simbol pe Che Guevara pentru ca el propovaduia revolutia pe cale armata. Am ramas si cu o amintire palpabila din acest raid: o foita care arata ora la care am intrat in Transnistria, cu o stampila cu secera si ciocanul, pe care ghidul nostru cel grabit n-a mai apucat s-o returneze la intoarcere la granita, asa cum cer regulile din Transnistria. (Irina Munteanu)
Despre autor:
