Evul Mediu din Kosovo

Gardurile de sarma ghimpata intre comunitatile sarbesti si cele majoritare albaneze au fost inlocuite in Kosovo de linii de aparare identitare, in care limba si mentalitatile fiecarei tabere sunt ingredientele unui permanent razboi fara arme, surd si de uzura. Presiunile internationale, prezenta militara si politica a NATO, a Natiunilor Unite si a OSCE estompeaza pe cat e uman posibil aceasta confruntare intre obiceiuri si mentalitati diferite. Ce socheaza in Kosovo, dincolo de tensiunea interetnica, e faptul ca cea mai tanara populatie a Europei, cu o medie de varsta de 27 de ani, albanezii kosovari, se ghideaza moral si spiritual dupa un cod, Kanun-ul, vechi de 500 de ani. Tinerii din Pristina, capitala statului in formare Kosovo, folosesc noile tehnologii ale comunicarii si informatiei, poarta jeansi si tricouri pana la buric, dar traiesc dupa reguli patriarhale si tribale. Casatoriile le sunt aranjate de seful de clan ori de parinti, iar razbunarea pentru onoarea familiei isi poate pune amprenta chiar si pe patru generatii! Avand cea mai dura si represiva mafie din lume, albanezii viseaza la unificarea "statelor albaneze", unificare sustinuta chiar de cativa ministri ai Guvernului provizoriu sub egida UNMIK (Misiunea Natiunilor Unite in Kosovo). Problema Kosovo poate insemna, pe langa aparitia unui stat ce va genera conflicte in Balcani si in lume, export de tribalizare si talibanizare intr-o "societate a cunoasterii" mai hotarata ca niciodata sa-si apere valorile identitare.
Kanun-ul reprezinta un set de legi morale atribuit unui luptator, Leke Dukagjini, camarad de arme cu eroul albanez Gjergji Kastrioty Skanderberg. Dukagjini a trait intre 1410 si 1481, iar legea ce ii poarta numele a evoluat de-a lungul secolelor. Unele obiceiuri descrise in Kanun dateaza de dinaintea marilor migratii indo-europene.
Kanun-ul a fost influentat in perioada ocupatiei otomane de legea islamica, Sharia. Pana acum, Kanun-ul a fost tradus doar in italiana si engleza. Esenta acestui cod de legi este besa, ce poate fi tradus drept cuvant de onoare, iertare, credinta, loialitate, acord, promisiune, pact, tratat sau armistitiu.
Regulile Kanun-ul au fost duse in regiunea italiana Calabria, cu trei-patru sute de ani in urma, de catre emigrantii albanezi. Aceste reguli au inspirat formarea clanurilor mafiote italiene si a principiilor din "Cosa Nostra". Responsabil de aplicarea Kanun-ului este seful casei, al clanului.
"Cap pentru cap, sange pentru sange!"
Statutul legal al Kanun-ului a fost abolit in 1912, cand a fost creat statul albanez. El a continuat, insa, sa fie aplicat pana astazi in arbitrarea disputelor dintre clanuri. Regimul comunist din Albania a incercat fara succes sa suprime Codul Dukagjini si orice lege traditionala. Multe dintre perceptele Kanun-ului continua sa joace un important rol in vietile albanezilor din toata lumea. Kanun-ul ramane, insa, pentru multi albanezi care lupta pentru independenta statului Kosovo o sursa vie ce alimenteaza onoarea si morala fara compromis. Onoarea poate insemna chiar si razbunare, "cap pentru cap, sange pentru sange", pentru mai multe generatii.
O populatie de sefi de clan
Pe seful casei, in albaneza cula, insemnand casa fortificata, il poti recunoaste cu usurinta dupa o caciula alba de lana numita kelesha. Acest semn distinctiv al sefului de clan sau de casa, baca, pronuntat romaneste bata, il poti observa oriunde in Kosovo. Pe bancile din curtea unei agii, pe langa minarete, prin bazar, unde baca vinde de la legume, cereale, fructe, pana la mici bijuterii casnice in lemn realizate chiar de clanul sau, linguri, facalete, scule de tors lana. Kosovo e o populatie de baca, de sefi de clan. Statutul de baca, conform Kanun-ului, se mosteneste din tata in fiu.
Pristina, o capitala de aproape un milion de locuitori, e supusa modernismului adus de "internationali", asa cum ii numesc generic localnicii pe reprezentantii celor 27 de natiuni prezente politic ori militar in Kosovo. "Internationalii" asigura, de altfel, peste 80% din bugetul acestei populatii. "Internationalii" sunt scutiti aici de impozite si taxe si ei sunt, prin tehnologiile si mentalitatile lor, cei ce reprezinta modernismul si confruntarea lui cu sefii de casa si de clan.
Intre modernism si viata tribala
Diferenta dintre Pristina si restul tarii poate fi observata cu usurinta dupa felul in care se imbraca femeile.
In capitala, dupa ora 22.00, cand parca toata lumea iese la promenada si la numeroasele si rafinatele cluburi si terase, femeile sunt imbracate ca pentru dans, in rochii mulate, transparente ori cu decolteuri. Sunt cochet imbracate, discret machiate, date cu un ruj cu efect stralucitor. Sunt brunete, frumoase, cu miscari amintind de iatacurile otomane.
De la bariera Pristinei mergand oriunde in Kosovo parca esti, insa, intr-o alta tara. Femeile par pictate in rochii austere, severe, acoperite pe cap pana la nevederea fetei. Femeile de la sat, din zonele albaneze, traiesc o viata patriarhala, tribala. Conform Kanun-ului, capitolul 23, femeile nu au voie sa faca parte din Sfatul Batranilor, sa ocupe o functie publica, sa fie jurati sau martore ale unui juramant si nu au voie sa faca parte din servicii secrete (sa fie informatoare). De asemenea, femeile nu pot mosteni averile sotilor sau ale parintilor si nu pot participa direct la razbunarea "sange pentru sange", nici nu pot fi subiectul razbunarilor. Ele pot avea rol de mediator in conflictele dintre clanuri.
Unui barbat nu ii este permis sa planga la mormantul unei femei, doar fiul are voie sa-si planga mama si fratele sora. Femeile nu pot fi niciodata stapanii casei.
"Femeia e un sac facut sa indure!"
In centrul Pristinei, sambata, poti vedea cum bat tobele si tamburinele in ritm de meterhanea. E semn ca au inceput pregatirile de nunta. La casa miresei se aduna numai femeile, care canta, danseaza si sustin ritmul batand in tamburine.
Barbatii vin spre casa miresei si stau tot timpul stransi laolalta. Ei pleaca doar dupa ce mireasa a fost luata de acasa de mire. In urma lor, femeile se prabusesc la pamant si izbucnesc in plans si bocet, semn ca soarta femeii maritate intr-o religie islamica si dupa Kanun nu e raiul de pe lume. Zilnic, politia kosovara inregistreaza zeci de plangeri ale unor femei batute de catre sotii lor. Batausii raspund in fata legii si nu se pot apara cu principiile Kanun-ului. "Femeia e un sac facut sa indure!", spune titlul unui capitol din sectiunea a cincea, Legea privind barbatul, a Kanun-ului: "Femeia este un sac facut sa indure atata timp cat traieste in casa sotului. Parintii ei nu au voie sa intervina in treburile ei, dar poarta responsabilitatea pentru sotie si trebuie sa raspunda pentru orice act de dezonoare pe care sotia il comite". Daca un barbat isi bate sotia, el nu este vinovat de nimic, potrivit Kanun-ului, iar parintii ei nu au dreptul sa ceara nici o explicatie sotului. Daca un barbat isi bate sotia pana la sange, ea are dreptul sa se planga parintilor ei, iar sotul trebuie sa dea explicatii si doar atat. O femeie, chiar daca are sau nu parinti in viata, nu are voie sa se implice in propria-i nunta. In cazul in care mireasa nu are parinti, de treburile nuntii se vor ocupa fratii sau rudele ei cele mai apropiate. Femeia nu are voie sa-si aleaga barbatul. Ea trebuie sa mearga la casa celui caruia i-a fost incredintat de catre parinti, frati ori rude.
Indatoririle femeii
A fi casatorit, conform Kanun-ului, inseamna a forma o casa, a aduce o alta familie in clan cu scopul de a mari forta de munca si numarul copiilor. Mirele care nu are parinti in viata are voie sa se implice in organizarea propriei sale nunti.
Daca are parinti, mirelui ii este interzis sa se implice in aranjamentele de nunta si alegerea sotiei. El nu are voie sa se pronunte in legatura cu hainele si incaltamintea de nunta si nici sa-si aleaga data nuntii. Indatoririle barbatului fata de sotie sunt: sa asigure haine, incaltaminte si tot ce e necesar pentru viata familiei lui, sa apere onoarea sotiei si sa nu ii dea nici un motiv de a se plange pentru nevoile ei. Indatoririle sotiei fata de barbat sunt: sa apere onoarea barbatului, sa-si serveasca sotul intr-o maniera de necondamnat, sa se supuna dominatiei lui, sa-si indeplineasca indatoririle conjugale, sa isi hraneasca si sa isi creasca fiii si fiicele cu onoare, sa pastreze hainele si incaltamintea in ordine, sa nu intervina in aranjamentele de nunta ale fiilor si fiicelor. Nevasta are dreptul de a cere barbatului ei doar mijloace de subzistenta, haine si incaltaminte. Daca sotul moare in primul an al casatoriei, parintii miresei trebuie sa restituie jumatate din pretul de intelegere pe care l-au dat parintii mirelui. Daca sotul moare dupa doi ani de la casatorie, atunci parintii miresei trebuie sa returneze doar o treime din pretul de intelegere. Daca sotul moare in al doilea an al casatoriei, dar are mostenitori, atunci familia miresei nu mai trebuie sa returneze nimic. Daca nevasta moare dupa trei ani de la casatorie fara sa aiba copii, parintii ei au dreptul sa ia inapoi hainele si bijuteriile de argint.
200 de familii in razboi
In Kosovo, in acest moment exista 200 de familii care inca nu si-au acordat besa, iertaciunea. Asta inseamna ca aceste familii se vor vana permanent una pe alta pentru a indeplini codul onoarei, care inseamna razbunarea cu viata. In 1999, doua dintre cele mai importante familii din Kosovo au fost confruntate cu o crima. Cineva din familia fostului prim-ministru Ramush Haradinaj, anchetat chiar in aceste zile la Haga pentru crime de razboi impotriva etnicilor sarbi, a omorat pe cineva din ultrabogata si influenta familie Musaj. Au urmat crime din razbunare care inregistreaza urmatorul sinistru scor: 4-3 pentru familia Haradinaj. Pana cand cele doua familii nu isi vor acorda besa, crimele si nenorocirile vor continua. Conform Kanun-ului, cel mai injositor lucru pe care ar putea sa-l faca un membru al unui clan e sa ceara sprijinul politiei ori al autoritatilor oficiale pentru rezolvarea unor chestiuni de onoare.
"Fara negociere. Autodeterminare!"
Pe zidurile din Pristina sloganul "Fara negociere. Autodeterminare!" apare obsesiv. Ministrul Comertului si Industriei din Guvernul Kosovo, dr. Ali Jakupi, a publicat la Pristina, in 2004, intr-o editie in limba engleza, cartea "Doua state albaneze si unificarea nationala", carte pe care o poti cumpara din centrele comerciale kosovare. Cu texte ultranationaliste si argumente pseudostiintifice, cartea ministrului kosovar pare desprinsa din filosofia sloganului afisat pretutindeni in Kosovo. Merita amintita din cartea doctorului Jakupi informatia conform careia Republica Moldova, un argument pentru statele cu o populatie si teritoriu similare Kosovo, e data in trei tabele ca fiind in...Asia!
Banii de salariu, la seful de clan
Artan a studiat medicina la Targu Mures, are 38 de ani si profeseaza la Spitalul Central din Pristina. El locuieste intr-o casa de la tara condusa de tatal lui. In ziua de salariu, conform traditiei si a Kanun-ului, Artan ii da toti banii castigati oficial sefului de clan. Din propriii lui bani, baca ii chiverniseste lui Artan zilnic banii pentru biletele de autobuz si pentru burek, un fel de placinta cu carne, branza sau spanac. Copiii care stau in casa parinteasca au obligatia de a-si da banii de salariu sefului de clan.

---

Despre autor: