Nici macar Dumnezeu nu scapa de Top 10: MTV.com face clasamentul celor mai inspirate reprezentari ale divinitatii in cinematografie.

„Dumnezeul" Morgan Freeman ii e
de mare ajutor lui Jim Carrey De la Morgan Freeman, cu rolul sau politically correct din „Bruce Almighty", si Dumnezeul-animatie din „Monty Python", pina la cel extrem umanizat din comedii, toate aceste imagini abordeaza un subiect tabu. 10. Entitatea luminoasa din „Star Trek V: Ultima Frontiera", interpretata de George Murdock, se prezinta ca fiind insusi Dumnezeu. Si nu unul oarecare: o divinitate furioasa care mai are nevoie si de o naveta spatiala pentru a trece dincolo de Marea Bariera, cerinta care, pina la urma, ii demasca impostura.

9. Tuturor celor care au crezut dintotdeauna ca Dumnezeu, daca ar fi sa aiba un sex, acesta ar fi, fara indoiala, masculin, regizorul Kevin Smith le poate da de gindit. Pentru ca in filmul „Dogma", din 1999, Cel de Sus devine Cea de Sus, nimeni alta decit Alanis Morissette fiind aleasa pentru acest rol, in care isi etaleaza superputerile divine si dialogurile spumoase.

8. In „Citizen Toxie: The Toxic Avenger IV", comedia horror din 2001, Dumnezeu nu este nici pe departe un mintuitor. E ostil si cam depravat si, pe deasupra, reduce numarul credinciosilor ce vor beneficia de gratia Paradisului la saisprezece.

7. In productia din 1956 „Cele zece porunci", Dumnezeu nu apare decit mediat. Fie ca isi face auzita vocea impunatoare, fie ca trimite flacari pe Pamint, actioneaza mereu din umbra sau, mai bine spus, din ceruri.

6. Si in „Switch" (1991), Dumnezeu se face doar auzit, doar ca, in acest caz, are doua voci simultane: una masculina si una feminina. „Cea mai inalta Autoritate" este cea care, dupa moartea lui Blake Edwards, il trimite inapoi pe Pamint, de data aceasta intrupat in femeie, pentru a-si rascumpara pacatele din timpul vietii trecute.

5. Imaginea divinitatii din „Superstar" (1999) imprumuta mult de la tipologia anuntata in titlu. Pe jumatate Iisus, pe jumatate Mister Popularitate, Dumnezeul din aceasta comedie cu adolescenti exclama, in loc de „Oh, Dumnezeule!", „Oh, eu insumi!".

4. Terry Gilliam, cu toate resursele de ironie pe care le-a folosit in filmele sale, propune in „Banditii timpului", din 1981, o reprezentare diferita de cliseele Dumnezeului in camasi albe. Fiinta Suprema poarta costum dungat, e mereu la patru ace si are in slujba sa sase pitici, care ii insala vigilenta.

3. Realizatorii topului il vad pe Morgan Freeman, in „Bruce Almighty" (2003), drept una dintre cele mai „cool" intruchipari ale divinitatii. Are simtul umorului, convingeri oarecum stingiste, dar nu reuseste sa-si reprime ingrijorarea legata de gura lumii.

2. Cei doi Terry, Gilliam si Jones, care au regizat „Monty Python and the Holy Grail" in 1975, aduc imaginea unui Dumnezeu cel putin atipic. Reprezentat ca animatie, a carei imagine apartine unui celebru jucator de crichet, Atotputernicul din „Monty Python" este exasperat, printre altele, de falsele probleme ale pamintenilor si de tristetea psalmilor.

1. Cea mai tare intruchipare a divinitatii este aceea din „Oh, God!" (1977), in care George Burns joaca rolul unui Dumnezeu batrin, ca orice imagine iconografica respectabila. Un film candid si cuminte, cu un Creator pe masura, dar care, asemenea celui creat dupa imaginea sa, are mici defecte: in acest caz, poarta peruca.