Avionul cu cai (partea a opta)

  Stiu. Pe omul care a venit sa conduca treaba, nici un satean nu a vrut sa-l culce la el in casa si ca a dormit in iesle trei nopti si ca a treia noapte...

A treia noapte, ce?
...a treia noapte au venit caii peste el in grajd, ca-l imbatasera unii de la sfatul popular, si l-au muscat, i-au pascut capul si i-au ranit urechea si l-au scos caii din grajd.

Din iesle l-au scos, nu-i asa?
Din iesle l-au scos, inchide celalalt ochii.
Din iesle l-au scos, in dinti, caii care nu mananca si nu musca niciodata pe nimeni. Erau si ei beti, le era foame si mancasera borhot fermentat de prune, si l-au scos din grajd, din iesle, in boturi. El mirosea a sange de cal ucis la Hobotinca si caii se revolta rar, dar n-au mila atunci.

De unde stii dumneata?
Eu, de unde stiu asta?
Pai eu eram in iesle, au am fost trimis sa conduc operatia pe Hobotinca si la Vladeni. Eu am omorat caii din Hobotinca.
Cum dumneata?
Eu, eu.
Si nu ti-e rusine?
Nu mi-e rusine.
De ce nu ti-e? Nu ti-e, hai?
Nu mi-e. Nu mi-e nimic. Nu ai spus dumneata ca nu exista raspundere personala, ca a fost o miscare generala? A fost o nenorocire mai mare decat puterile mele. Daca l-ai scuti de orice vinovatie pe ministrul Bucur Schiopu, pe mine care eram un biet activist si care mai aveam si entuziasmul de pana in 30 de ani al tuturor nenorocitilor care se duc la revolutie fiindca nu stiu ca e mai profitabil sa se apuce de carte? Ce puteam eu sa fac? Eu sunt ucigasul cailor din Hobotinca.
Si de ce minteai ca iubesti caii?
Atunci puteam sa mint, atunci n-aveam moartea in fata ochilor.
Dar eu stiu tot ce ati facut, domnule ministru. Nu stiam insa ca dumneata esti din satul ala.
Sunt de acolo, domnule. Si acolo mi s-a asezat in suflet vointa de-a apara animalele de oameni. Acolo am invatat perceptul biblic ca nu poti ucide ceea ce nu poti, cu puterea ta, sa aduci pe lume. Uita-te la toti si uita-te la dumneata. Va place mirosul de sange? Mie nu.
Ce sa fac? Mie revolutia - asta mi-a dictat.
Ti-a dictat prost.

Dar nu sunt eu vinovat. Dumneata spuneai asta: sistemul. Era sarcina de partid sa omoram animalele nefolositoare, care erau caii. Asa cum e sarcina de partid acum sa aduc in tara, pe valuta, animale folositoare, care sunt caii. Asa sunt sarcinile de partid, de la etapa la etapa.

Si nu ti-e rusine ca ai omorat caii?
Nu mi-e rusine. Voi incerca sa-mi fac in ambele situatii datoria asa cum se cuvine. Eu de-aia am fost pensionat medical, pentru ca m-au schilodit caii dumitale. Sigur ca ei n-aveau nici o vina.

Dar tot au fost omorati, ma! Le miroseai a sange de cal nevinovat, de-aia s-au razbunat.
Nu mai exista nici o formula de curtoazie intre ei. Stiau ca sunt destinati aceleiasi morti, unul mai tanar cu 15 ani decat altul. Nu se cunoscusera niciodata. De fapt, se cunoscusera, dar unul era atunci om in putere, celalalt era copil. Si viata-i asezase in acelasi avion. Si viata-i destinase aceleiasi morti.
Era frumos, zise Mitaru. Trebuie sa recunosc ca era frumos. Era nemaipomenit ce am vazut eu acolo, era nemaipomenit. Dar stii cum a fost la Hobotinca?
Stiu, pentru ca am vazut.
Nu stii, pentru ca ai vazut putin si ai fugit sa spui.
Nu stiu daca eram eu.
Erai, nu se poate sa nu fi fost.
Si ce n-am vazut?
N-ai vazut cu cata placere omorau targovetii din Hobotinca fiecare cal.
Nu se poate, si aia sunt oameni.
Insa dupa gustul primului cal ucis devenisera fiare. Si erau din ce in ce mai rau, mai atatati.
Cum adica?

Asa cum iti spun. La Hobotinca a fost o mare sarbatoare. Toti cei din Hobotinca voiau sa se faca tractoristi. Pamantul lor nu e mult mai bun decat la voi la Valeni. E chiar un pamant aspru, asa ca sansa lor asta ramasese - sa se faca tractoristi, mecanizatori, ma rog. Unii care erau mai descuiati, mai invatati ravneau sa fie soferi. Eu eram activist in zona aia. Si tin minte totul perfect. M-am dus intr-o sambata la Hobotinca si le-am spus catorva ca din Orasul Stalin - de la Brasov, intelegi dumneata - tovarasii muncitori au hotarat sa livreze agriculturii un numar insemnat de tractoare peste plan. Motorina era ieftina. Toti hobotnicenii prinsesera gustul masinii, al motorului. Si le-am promis ca luni-marti aducem tractoarele, dar ca trebuie sa scapam dracua€™ de cai, ca nu sunt buni, n-aduc decat paguba. Nu stiu cui i-a venit ideea, dar in orice caz atunci a fost o idee mare. Au facut un obor imens, din copaci tineri taiati, un obor bine inchegat, in care au bagat toti caii comunei. Au facut oborul pe locul targului, ca stii ca la Hobotnica era targ mare. (continuarea in numarul viitor)

(din volumul "Mastile insangerate - Proze scurte din perioada 1969-2001", Fundatia Iubirea, Fundatia Constantin, Editura Paunescu - 2001)

---

Despre autor: