Despre principii

Am avut mari dificultati in a pricepe de ce a decis presedintele Basescu sa apara in acest moment, si in compania a doi ziaristi nu tocmai comozi, intr-o editie speciala. Stiind bine ce risc - doar presedintele s-a avantat impotriva celor care isi permit sa gloseze pe marginea declaratiilor D-sale - imi ingadui sa propun schita unei analize de discurs care ne-ar putea ajuta sa intelegem mai lesne ce-a vrut dl Basescu sa suscite prin acest intempestiv interviu.
In ordinea descrescatoare a frecventei, cuvintele peiorative folosite de dl Basescu cu privire la adversari au fost urmatoarele: "control", "politruc", "mafie/mafiot"- cate sase ocurente, cu o nota speciala pentru mafie si derivate, care, reluate cu insistenta si de interlocutori, ajung sa depaseasca nivelul de 10 repetari. Urmeaza, in aceeasi zona a condamnabilului, "cardasie", cu patru aparitii - de fiece data asociate cu "control" - si "colaps", de doua ori. In fine, doua cuvinte tari - "cloaca" si "cacealma" - au cate o unica, dar foarte sonora prezenta. De partea buna a lexicului, tot sase ocurente are si nobilul cuvant "principii", al carui unic beneficiar este dl presedinte insusi, la concurenta cu spectaculoasa aparitie singulara a "idealurilor politice", a caror absenta o deplora la adversari.
Ce putem deduce de aici? Intai si-ntai, ca presedintele e in continuare furios ca nu poate deocamdata plati polita suspendarii, drept care se adreseaza din nou romanilor (12 ocurente), pentru a consolida ideea ca o complicitate impura a "mafiei politice", acest Cerber cu trei capete (Hrebenciuc, Olteanu, Verestoy - trei ocurente), poarta singura raspunderea raului din tara si din lume.
In opinia mea de cititor asiduu de bloguri, nu mai era nevoie de inca un par la carul de oale: tema cardasiei, a mafiei politice si a grupurilor oculte e adanc infipta in imaginarul popular, complet indiferent la absenta dovezilor si cucerit de repetatele incantatii basesciene. Doar ca frustrarea prezidentiala are acum un obiect agravant: decizia unanima a Parlamentului de a mari pensiile, si mai ales faptul ca Guvernul Tariceanu si-a asumat aceasta decizie, identificand resursele pentru a o traduce in viata. Asa ca poporul trebuie mintenas remobilizat contra celor 322 si a mafiei politice: intreaga economie a textului dovedeste ca presedintele Basescu a provocat "editia speciala" din furie, ca sa discrediteze aceasta decizie, amenintand cu orice i-a cazut in mana, de la colapsul sistemului de pensii la sacrificarea viitorului - educatia si autostrazile - in favoarea trecutului, simbolizat de pensionari, pentru ca apoi sa denunte legea drept o cacealma. Viciul de logica prin care o biata cacealma poate provoca prabusirea sistemului a trecut - iarasi - neobservat.
Dupa mai bine de 15 ani de cand numai ce crocodil n-a vrut, nu a varsat fluvii de lacrimi pe soarta pensionarilor, degeaba a repetat dl Basescu de cinci ori cuvantul "decent" si derivate, o asemenea incercare de a demoraliza niste oameni si asa disperati ramane profund indecenta. Cand, in 1991, majoritatea parlamentara FSN a adoptat Legea 18, dl Iliescu s-a pronuntat foarte acru in cestiune, ceea ce nu i-a impiedicat pe tarani sa creada pana azi ca Iliescu le-a dat pamant. Nu stiu de ce se teme dl Basescu: doar si D-sa, asemeni "politrucului" Sassu, "venit din FSN, trecut pe la PD, a ramas in cloaca care i-a placut, de unde plecase, de la FSN". In buna regula fesenista, pensionarii evadati de la Iliescu vor continua sa blesteme Parlamentul, plangand de bucurie ca Basescu le-a marit pensile.

---

Despre autor: