Este harnica si bucuroasa ca sotul i-a promis ca o sa bea mai putin. De aceea este bine dispusa si face treaba cu mult spor. Cum, necum loveste cu coada maturii niste manete, butoane, ce-o fi pe acolo, ca ea nu se pricepe la mecanica, precum sotul ei, sofer la aceeasi baza de rachete. Baiat bun, dar bea cam mult. Of, bine ca i-a promis ca o sa se lase. Cand era strabatuta de cele mai frumoase ganduri legate de viitorul lor conjugal incep sa piuie niste lumini, sirenele parca au innebunit, totul clocoteste in jur in timp ce Natasa Bedrosovna (dupa tata) Vosganian(dupa sot) a ramas incremenita cu matura in mana. Ce se intampla, e disperata, oare nu din cauza ei este alarma asta sau ce-o fi, daca a inceput iar razboiul si nu a apucat sa duca pe cei mici la socri, la tara, cum o tot bodogane ai batrani? Soldatii alearga peste tot, un colonel se rasteste la ea: "Ce-ai facut aici?", "Nu am facut nimic..." se scuza ea speriata, cum sa recunoasca si sa zica ceva de matura, ai spus adevarul esti un om pierdut, te dau astia afara imediat. Sta si asteapta sa vada ce se intampla, daca bombardeaza imperialistii americani, astia au rachete si scut peste tot, dar ei nu lupta pentru pace ca sotul ei si tovarasii lui. Peste zece minute lucrurile se linistesc, iar e tihna, toate intra in normal, ea a scapat cu viata, in armata nu e bine sa pui intrebari, ce-o fi fost, o fi fost, o sa afle ea de la nevasta colonelului cu care e prietena, dar mai face curatenie si in apartamentul ei. Peste noapte are o revelatie: daca se afla ca ea e de vina pentru toata tevatura de peste zi si o da afara si pe ea si pe sotul ei, ce-o sa faca apoi fara slujba si cu doi copii si cu neamurile din America de unde mai primeste pachete? Si dimineata se duce glont la secretarul de partid sa marturiseasca adevarul, ea este de vina pentru harmalaia de ieri, vrea sa fie cinstita cu Partidul care i-a dat un sot, casa la bloc si copii, nu poate sa minta, constiinta nu-i da pace. Secretarul de partid tocmai analiza situatia din ziua precedenta cu intregul colectiv al Bazei XKRSMM4: "Ce-i cu tine, Natasa Bedrosovna?", la care ea, prinzand momentul bun ca i se zambeste, lucru care se intampla rar cu tovarasul colonel Bedros Horasangian, prinde curaj si spune toata tarasenia, fara sa clipeasca si sa respire, ea este de vina, recunoaste cinstit greseala savarsita. Tovarasul Bedros este in culmea fericirii, radiaza tot, o cheama langa el si o felicita in fata intregului colectiv pentru cinstea si curajul ei de a spune adevarul: "Da, stimati tovarasi, luati exemplu de la aceasta minunata femeie, a recunoscut in fata colectivului greseala savarsita, bravo ei si bravo noua ca avem astfel de cadre in mijlocul nostru, un adevarat exemplu pentru tara noastra si relatiile ruso-americane bazate pe incredere reciproca... Ce mai conteaza ca Noua Zeelanda a disparut de pe harta lumii... Vom edifica o lume noua mai buna si cu oameni cinstiti ca Natasa Bedrosovna!" "Daca nimic nu este stricat, nu este nimic de reparat...", se aude si vocea ministrului de Externe rus Serghei Lavrov, care adauga senin "Am vorbit si despre modul in care evolueaza sistemele democratice din cele doua tari, intr-un mod concret si cu umor!"
Toata lumea e fericita si aplauda in timp ce la televizor se transmit imagini de la Kennebunktport, Maine, USA, cu Presedintele Putin care se imbratiseaza cu Condoleezza Rice, iar comentatorii de la Ostankino si CNN adreseaza urari de sanatate celor doua natiuni. Doar Natasa e trista cumva, precis ca Serghei al ei iar o sa se imbete diseara. De bucurie, desigur, pentru lupta comuna impotriva terorismului.