Lipsa resursei de jucatori autohtoni de valoare e astupata cu importuri de slaba calitate la nivelul Ligii I.

Campionatul cel mai disputat din istorie, ce sta sa inceapa, are la finis un loc sigur de Liga Campionilor si inca unul potential. Plus locurile din Cupa UEFA. Orgoliile unor investitori cu averi considerabile, strinse in doar o jumatate de generatie, in conditii de multe ori nu tocmai lipsite de suspiciune, se aliniaza la start ca intr-un joc de Monopoly. Nici nu mai e vorba despre Steaua, Dinamo, Rapid sau Poli! Distributia e mult mai rasata: e vorba despre Becali, Borcea, Turcu, Copos sau Iancu. Toata lumea vrea locul unu acum. Nu peste trei sau cinci ani. Preocupati sa existe doar „acum", continua sa ignore viitorul. Juniorii sint doar un lest dictat de regulament. E mult mai putin costisitor sa tii adunati pe linga casa patruzeci de copii din care sa speri ca unul sau doi vor ajunge titulari peste cinci ani, decit sa cumperi pe ceva sute de mii, chiar milioane de euro uneori, sud-americani cu imitatii de nume de vedeta si joc anost. Dar ce ar fi interesant in asta? Cum sa apari in ziare doar pentru ca ai trimis in cantonament la Navodari o grupa de pusti de saisprezece ani? E altceva sa te pozezi de umeri cu „imensul" Cesinha sau cu „fantasticul" Culio! Negustorii de la inceputul anilor nouazeci care vindeau romanilor Pavasonic si Abidas au trecut la nivelul superior. Vind fotbal cu inlocuitori de fotbalisti. E drept ca din cind in cind se mai plictisesc si le fac vint sa plece de la echipa, mai mult sau mai putin elegant. Becali a enuntat un purgatoriu xenofob la Steaua in pauza competitionala si a alungat din lot toti stranierii. Acum pare sa-si fi schimbat din nou pozitia la presiunea lui Hagi si pregateste si el licentele de import. Clujul CFR-ist aproape ca are in lot mai multi portughezi decit romani. E adevarat ca cei suspectati anul trecut dupa meciul pierdut acasa cu Steaua nu prea au accent portughez, ci ardelenesc.

E si asta o motivatie serioasa! Una e sa-l iei pe Anca la telefon cu propuneri indecente si alta e sa-i explici lui Toni cum sa te intilnesti cu el la nu stiu care cot al Somesului. Cluburile sufera nu doar de dezinteresul fata de propriii jucatorii tineri de perspectiva, dar isi ignora de-a dreptul infrastructura juvenila. Terenurile de antrenament al copiilor sint niste hirtoape delimitate cu dunga de var, iar antrenorii de juniori au ajuns sa supravietuiasca dependenti de sacosele parintilor. Vreo doi ani portughezii ne mai asigura materie prima, dar, dupa ce-i epuizam si pe ei, ce ne facem?