In puzderia de Consilii, Comisii si Comitete, CNA mi se pare una dintre cele mai bine calibrate institutii din fragila noastra democratie. Principalele ei puncte tari sint subordonarea fata de Parlament si faptul ca are o componenta ponderata in asemenea fel incit deciziile sale ar trebui sa fie, si in general sint, solutii negociate. In plus, faptul ca membrii CNA sint pusi la adapost de rafalele conjuncturale ale vietii politice ma face sa privesc aceasta institutie ca pe un model de structura de decizie specific unei democratii consolidate. Scandalul care a cuprins CNA in ultima vreme, trocul PSD-PNL si telefoanele cu amenintari ale dlui Olteanu au tirit aceasta institutie linistita si onesta in fondul ei, in troaca porcusorilor de politicieni. N-o sa ma apuc acum sa descilcesc viermuiala de telefoane incrucisate, de promisiuni facute lui Nicolau sau de aranjamente de sprijin pentru Sassu. Indiferent cit de hotarit vor nega cei implicati, ideea e ca aceste imbirligaturi de culise, a caror miza e setul de reguli marunte care mareste sau micsoreaza vizibilitatea partidelor in viitoarele campanii electorale, ne jignesc ingrozitor. In adincul - sau in haul as putea spune - mintii lor, politicienii cred ca manipularea opiniilor politice e o chestiune de timpi de antena. Nimeni nu pricepe nimic din faptul ca Voiculescu nu trece de 5%, desi are trei televiziuni. Cu un an inainte credeam ca dl. Olteanu e un tip inteligent. Acum regret parerea aceea.