Nu pot fi de acord cu cei care sustin ca atasamentul pro-Basescu dovedit de Gabriel Liiceanu ar avea in spate doar interese comerciale. Respectul de sine ii interzice sa se deprecieze. L-am cunoscut pe cand eram studenta, am vorbit despre Noica si alte evadari din contingent. Dar a avut curajul singular sa voteze contra masurilor de prigoana la adresa stralucitului sau coleg si prieten Andrei Plesu.
Nici nu visam pe atunci ca Editura Politica a regimului comunist va fi preluata nu peste mult timp de Gabriel Liiceanu si transformata intr-o prestigioasa industrie culturala. "Humanitas" reprezinta o intreprindere menita sa demonstreze faptul ca un om de cultura poate reusi cu brio si in domeniul afacerilor. M-am bucurat pentru reusita exemplara, chiar daca nu si pentru buzunarele cititorilor, preturile cartilor fiind prohibitive. Totusi, exista datorii neonorate. Si unii considera ca iertarea de datorii ar sta in spatele sustinerii acordate presedintelui Basescu. Nu pot crede. Cred, in schimb, ca managerul cultural Gabriel Liiceanu s-a afisat cu presedintele Basescu din ratiuni comerciale - vezi targurile de carte, mai ales cel din vara anului trecut la care au fost lansate si doua carti ale lui Traian Ungureanu, in prezenta autorului, eveniment transmis in direct de "Realitatea TV" (a "oligarhului" Vantu cel iertat).
Foarte bine ca managerul cultural Liiceanu l-a exploatat pe presedintele Basescu in scop comercial. Nu prea bine e insa ca presedintele Basescu il exploateaza pe Gabriel Liiceanu in scop electoral. Asta e problema. El si-a abandonant convingerea monarhista ferventa demonstrata pe vremea (1992) in care participam impreuna la producerea filmului "Monarhia salveaza Romania", realizat de amicul Sorin Iliesiu. Domnul Liiceanu a acceptat sa devina consilier prezidential onorific si participa la elaborarea proiectului de Constitutie privind "a treia republica", dar a refuzat (in 1994) sa faca parte din Consiliul Consultativ al M.S. Regelui Mihai. A spus ca vrea sa se dedice activitatii culturale si ca nu se poate face nimic in conditiile regimului Iliescu pentru revenirea la monarhie.
In perioada 1999-2000, cand facea parte din Consiliul de Administratie al TVR, mi-am exprimat parerea de rau, intr-un editorial din "Romania libera", ca domnul Liiceanu s-a raliat celor care au respins candidatura Luciei Hossu Longin la functia de presedinte director general al TVR. Ulterior si-a dat seama ca gresise, dar a ramas suparat pe mine. Important e insa ca s-a scuzat fata de Lucica Hossu. Si important ar fi acum sa verse momeala pe care i-a aruncat-o Basescu si a inghitit-o pe nemestecate, impreuna cu alti intelectuali aflati in loja Parlamentului cand presedintele a condamnat comunismul. Atunci, Vadim Tudor, actorul de contrast, a fost intens folosit pentru potentarea caracterului democratic al anticomunistului subit Traian Basescu. Si pentru accenturarea ostilitatii la adresa Parlamentului.
Parlamentului ii e contrapus in mod aberant poporul. Dar poporul e reprezentat de partidele parlamentare. Altfel avem totalitarism. Domnul Liiceanu s-a raliat campaniei anti-partide fiind sedus de rolul anticomunist pe care il joaca exponentul ultim al sistemului comunist, presedintele Traian Basescu. Gabriel Liiceanu tot repeta ca apreciaza "gesturile in care se recunoaste". Un mare artist, Marcel Iures, imi spunea ca el detesta expresia "a face un gest". Acte, nu gesturi. Fapte, nu vorbe. Actul e fapt. Gestul e teatralitate. Sau falsitate cabotina.