Cununia secreta a lui Stefan VodaTinutul Moldovei, langa apa Nistrului, musteste de intamplari cu Stefan Voda. Pare ca, pentru a nu fi tarati de vantoasele stepei spre intinsul rusesc, moldovenii s-au legat strans de pamantul lor cu firul lucitor al legendei. Stefan Voda e cheia de bolta a rezistentei prin romanism.

Este ghidul neobosit al Tipovei. "Stiti de cate ori in zi urc si cobor eu cararusile aiste de piatra? Dar, nu stiu cum, parca nu simt oboseala. Si mi-e mai bine aici, jos, decat acasa, in sat. Parc-as ramane aici, pe piatra, sa nu mai stiu de zavera lumii."

Cu gesturi largi, Natalia Decus urmeaza incantatoriu: "Unde s-a aflat Stefan dupa asasinarea tatalui sau? Stim ca in Transilvania, la Iancu de Hunedoara. Stim ca la Bucuresti, la Vlad Tepes. Dar inainte de a se ridica pe scaunul domniei, unde s-a aflat el? Nu stie nimeni. Dar se spune ca locul acesta ar putea fi Tipova. De ce a tins el sa ajunga aici? Era o bisericuta in aceasta stanca, unde traiau sihastrii, retrasi de zgomotul lumesc. Stefan a fost omul lui Dumnezeu si, pentru a se prezenta inaintea Domnului, trebuia sa aleaga locul cuvenit".


CASATORIA TAINICA. Natalia Decus evoca obiceiul lui Stefan de a se sfatui cu sihastrii inainte de a se porni la orice fapta. Asta trebuie sa fi facut si inainte de a fi plecat sa-si revendice tronul. A venit la Tipova sa-si curete sufletul si sa se intareasca pentru o lupta dreapta. "Si in acest timp de initiere, de pregatire la Tipova, se pare ca a intalnit-o pe Marusca, fiica unui boier de prin partile acestea. In pomelnicele Musatinilor exista o sotie - zisa dupa unii nelegitima, o tiitoare - pe nume Maria, careia in popor i se spunea Marusca. Nu era de rang domnesc, ca celelalte - Maria de Mangop, Evdokia de Kiev, Maria Voichita - dar Stefan a placut-o si s-a cununat cu ea aici, pentru ca acest lacas se afla pe domeniul tatalui ei. Pe mama sa o chema Ana, iar pe tatal ei - Chir Stefan. S-a executat o cununie simpla, oficiata de sihastri. Fara mult alai. O cununie tainica".


Intre timp, coborand si urcand pe cararui pe care Natalia Decus le stie cu ochii inchisi, ajungem la manastirea veche, cea cu legenda lui Stefan. "Peretii din fata s-au surpat. S-au rupt si prispele pe care puteai trece dintr-o incapere in alta. Numai prin bortele acelea din piatra poti ajunge in biserica nuntii lui Stefan cu Maruscaa€¦" Cu parintele Emanuil Brihunet, incercam sa ajungem in naosul bisericii. Prima "intrare" e un tunel scurt si ingust, prin care inaintezi in genunchi: o necesara penitenta. Un arhiereu care a trecut si el, nu demult, spre biserica lui Stefan, afirmase ca trecerea aceasta este cel mai puternic loc din tot complexul monastic. A doua intrare e mai simpla, te strecori cu usurinta. "Biserica" e o grota ampla, cu icoana Maicii Domnului si un sfesnicar asezate la mijlocul peretelui de stanca. In zona altarului exista ceea ce arheologii au numit "o masa taiata in piatra", supradimensionata. Se presupune ca era "pristolul", dar la fel de bine poate sa fi fost si altar de jertfa intr-un templu dacic, pentru ca toate locurile acestea sunt mai vechi decat varsta crestinatatii.


VEDENIA ALBA. Pe valea Nistrului, la Tipova, exista undeva un loc numit "zona cu anomalii". Fluxuri luminoase sau energetice, sunetea€¦ intamplari nedeslusite. De la o vreme, unii localnici spun ca Tipova este bantuita de vedenia Maruscai. O femeie inalta, imbracata in rochie alba, cu o marama alba care atinge pamantul. Merge pe cararile de piatra, urca sus pe stanca si priveste apa Nistrului, ii necajeste pe turistii intarziati. Zice-se ca Marusca, sotia dintai a voievodului, si-ar avea mormantul la Tipova, undeva, si cum nimeni nu-i mai stie urma, nu i se mai fac cele trebuincioase la capatai. Calugarii cred ca Dumnezeu ii ispiteste, le incearca credinta.   Tipova, de la Orfeu la Stefan cel Mare"Eu nu-s din Tipova, dar cand am venit prima data, am stiut ca aici e locul meu. Parca mai fusesem demult, in alte timpuria€¦". Natalia Decus se opreste in loc, aratand spre stanca "incrustata" cu cochilii fosilizate. "Rocile astea de calcar s-au format pe fundul Marii Sarmatice. Pesterile, multe dintre ele, sunt sapate de apa. Cand apa s-a retras, ele au ramas, si omul doar le-a modelat cat a avut nevoie. Locul asta, cum il vedeti, seamana cu un sfinx. Cand cobori de pe deal, il vezi ca pe un leu. De pe malul Nistrului, parca-i un dragon. Alexandru Arbore, in «Cetatea Focului Sacru», spune ca aici e banca unde se pastreaza codul vibrational al fiecarei fiinte terestre. Oricum, dacii stiau ceva despre locul asta. Se zice ca stiau despre el si vechii astrologi chinezi, mahomedanii, rabinii, indienii. Ba chiar si Dumnezeu, cand a mers pe pamant, trebuie sa fi trecut pe aicia€¦"


MANASTIREA IN PIATRA. Cea mai cunoscuta dintre bisericile din stanca Tipovei este inclusa acum intr-un plan de restaurare - ne spune parintele Emanuil Brihunet, seful departamentului "Constructii, Restaurari si Picturi" al Mitropoliei Moldovei, care ne insoteste. Ni se arata o imagine de epoca, din secolul al XIX-lea, cand manastirea inca era in functiune. "Este cea mai veche imagine pe care o avem, si de aceea incercam sa readucem biserica anume la aceasta stare pe care o cunoastem". Inceputul bisericii fusese datat la 1756. "Dar, cand am inceput restaurarea, s-au gasit dovezi ca este mult mai veche. E, totusi, din perioada medievala tarzie. Acum se restaureaza, nu se reconstruieste" - ne atrage atentia si Natalia Decus, cand ne aratam nedumeriti de blocurile de "cotilet" (material de constructie din roca poroasa) in care e imbracat zidul exterior. Stalpii metalici sunt meniti sa refaca structura de rezistenta a bisericii si sa nu mai lase piatra sa se farame. Nu departe, la un alt nivel, inca un complex de pesteri, cuprinzand si biserica legata de legenda lui Stefan cel Mare, a ramas nealterat.


E-MAIL SPRE CERURI. In biserica, dar si in peretii stancilor, intalnim adapostite in mici adancituri biletele de hartie. Natalia le spune "talonase". Credinciosii scriu pe ele diverse dorinte si sunt convinsi ca vor fi citite si implinite. "E un fel de posta electronica. Un e-mail pentru Dumnezeu." Nu e greu sa crezi in minuni intr-un loc ca acesta. Intr-o chilie veche, ghida ne arata o deschizatura in piatra, spre Rasarit. "Ve-deti, are forma de ochi. La echinoctiul de primavara, lumina patrunde si se duce chiar acolo, in colt. Se zice ca pe vremuri peretele era spart in locul acela, si lumina ajungea pana in altar. Pe vremea dacilor exista o sarbatoare legata de cultul soarelui, iar locul acesta era important. Oricum, e unic in Europa, iar in lume nu sunt decat cinci locuri asemanatoare."

Ceva mai incolo se afla urme ale unui vechi oras bizantin, zis si Cetatea Tipovei, de la care si-au tras numele satul si manastirea. S-au gasit monede bizantine, urmele unui port, chiar si cinci icoane.


MORMANTUL LUI ORFEU. Legenda spune ca aici, la Nistru, si-ar fi aruncat Orfeu lira in apa si ca tot aici i s-ar afla mormantul. "Mult timp am socotit ca el a fost ingropat sub o lespede de piatra cu sapte gauri, in apropierea unei cascade, cea mai inalta din zona. Dar studiind, am inteles ca pescarul care a pescuit trupul lui Orfeu nu l-a carat 4 km sa-l ingroape acolo. Chiar aici, langa complexul monastic, noi avem Cascada Moarta, despre care se spune ca a fost secata intentionat. Era cea mai inalta si avea un debit abundent. Aici a fost inhumat Orfeu. Am gasit si o bucata dintr-o posibila piatra tombala."
JERTFA
"Sub Casacada Moarta se afla altarul pe care magii traci, o data pe an, jertfeau barbati tineri. Daca nu mureau repede, apele ii spalau si ii duceau pana la Nistru. Era semn rau. Daca mureau repede, cetatea era ocrotita"

PROTECTIE
"Aici, nu departe, erau trei cuptoare. O data pe an se adunau toate femeile si faceau cate o coptura. Dupa ce scoteau coptura, fiecare o aseza pe iarba si numai una dintre ele era aleasa si mancata de pasarile cerului pana la ultima firimitura. Femeia aceea era considerata binecuvantata si numai ea avea voie sa faca, timp de un an, copturile pentru diferite ceremonii"
Natalia Decus, ghid la Tipova