O revelatie?
  Cele mai interesante pagini din romanul lui Scott McBain, Argintii lui Iuda, sunt citatele din lucrari ale unor psihiatri celebri ca Jung, ale unor istorici care au scris despre Biserica catolica si despre imparatii romani sau inserarea unor pasaje din Biblie. Nu sunt uitate nici carti mai greu accesibile publicului larg precum Malleus Maleficarum, Codul de procedura penala pentru condamnarea vrajitoarelor, Daemonologia lui James al VI-lea al Scotiei, Descoperirea vrajitoriei a lui Reginald Scott.  Combinandu-le abil cu evenimente imaginare, autorul a realizat o naratiune careia nu i se poate nega o anumita tensiune, dar fictiunea sa e complet lipsita de verosimilitate. Numai cititorul care gusta povesti cu infruntari intre ingeri si demoni, intre incarnari ale Satanei si prelati cucernici se poate delecta cu o astfel de beletristica. Daca s-ar fi limitat sa ramana in spatiul credibilului, Scott McBain a€” caruia nu i se poate nega talentul scriitoricesc a€” ar fi reusit sa ne propuna o carte cu mult mai izbutita. Mai ales ca ea incepe promitator, cu procesul unui criminal in serie care scapa de pedeapsa datorita evaluarii eronate pe care i-o face un psihiatru de notorietate mondiala. Treptat, insa, evenimentele care se succed si te poarta prin diverse locuri din lume si in diferite epoci te lasa, in cel mai bun caz, perplex.  Fiindca nimeni nu poate crede ca trei dintre argintii lui Iuda a€” rasplata tradarii sale a€” (pe ceilalti 27 i-a recuperat Sf. Petru si le-a anulat influenta) pot sa confere celor care ii au in posesie o putere inimaginabila, pusa in slujba Diavolului, amenintand insasi existenta Bisericii Catolice. Desigur, pana la urma Binele invinge Raul, pentru ca lectura sa nu ne lase un gust amar. Pretul victoriei inseamna insa mii de morti nevinovati si distrugerea apocaliptica a orasului San Francisco in urma unor cutremure devastatoare, ordonate de Stapanul Intunericului.   Dar, in loc sa te tulbure, inlantuirea evenimentelor terifiante te poate face, in cel mai bun caz, sa zambesti, ceea ce, cu siguranta, scriitorul nu si-a dorit. Sa-i admiram totusi documentarea vasta, regretand ca nu s-a folosit de ea pentru o cauza mai buna. Cu toate acestea, o intrebare nu-mi da pace: daca Scott McBain a avut o revelatie si ne dezvaluie o realitate infricosatoare, pe care, din graba, din nestiinta, n-o luam in seama?