Un fapt mai putin cunoscut: revolta anticomunista din 1956 s-a manifestat nu doar in universitati, ci a avut un embrion si intr-o unitate militara.

Ieri s-au implinit 50 de ani de la condamnarea la moarte a locotenentului Toader Margineanu, liderul singurului grup de militari care a incercat initierea unei miscari anticomuniste in 1956, an in care proeminente au fost miscarile civile, studentesti si muncitoresti, catalizate de evenimentele din Ungaria. Spre deosebire de alti lideri anticomunisti militari, Toader Margineanu nu provenea din fosta Armata Regala, ci a devenit ofiter dupa instaurarea comunismului.

Miscarea anticomunista din 1956 a implicat toate centrele universitare din tara si a avut printre revendicari scoaterea limbii ruse din programele scolare, conditii de cazare si de masa mai bune in centrele universitare si de munca din intreprinderi. Mii de manifestanti s-au regrupat in orasele mari ale Romaniei, sperind ca pot coagula o revolta anticomunista de amploare. Miscarea a fost insa reprimata imediat. Mai multi fosti detinuti politici eliberati inainte de 1956 au fost arestati preventiv in acele zile, pentru a nu contribui la o agravare a situatiei, iar grupuri de studenti au fost anchetate imediat de Securitate. Doar la Timisoara, intr-o singura zi, au avut loc 3.000 de arestari. Peste 1.000 de studenti din Timisoara, Cluj, Bucuresti si Iasi au fost exmatriculati. Instantele au condamnat la moarte 30 de protestatari, dintre care 24 au fost executati. In total, instantele au pronuntat peste 14.000 de ani de detentie.

In timpul protestelor anticomuniste din 1956 s-a remarcat grupul de tineri revolutionari condus de catre locotenentul Toader Margineanu, de la U.M. 03425 Prundul Birgaului. Grupul era alcatuit din 14 militari in termen, sergenti sau caporali, de la aceeasi unitate militara, carora li s-a alaturat invatatoarea Mariana Hodos, din comuna Tiha Birgaului. Acestia s-au reunit, pe 9 decembrie 1956, in casa lui Margineanu, unde au planuit sa sparga depozitele de munitii si alimente ale unitatii militare si apoi sa se indrepte catre Bistrita, unde se afla o unitate de tancuri. Planul urma a fi pus in practica in seara zilei de 17 spre 18 decembrie 1956, iar obiectivul final era acela de a atrage de partea comandoului studentimea si taranimea din Cluj, pentru a porni o ampla miscare antiregim in directia Bucurestiului. Invatatoarea Mariana Hodos i-ar fi sfatuit sa amine miscarea pina in primavara anului urmator, pentru a putea atrage de partea cauzei lor cit mai multe unitati militare. Intr-un final s-a cazut de acord asupra aminarii declansarii actiunii, tocmai pentru a se putea trece la recrutari semnificative si in alte orase. Planul a fost insa denuntat de ostasul sofer Ion Tripovici, proaspat recrutat. Toader Margineanu a fost prins si arestat dupa doua zile, dupa ce a fost tradat. Rind pe rind, toti membrii nucleului au fost arestati.

Pe 26 iunie 1957, Margineanu a fost condamnat la moarte de catre Tribunalul Militar Regional Cluj-Napoca. Ceilalti membri ai grupului au primit pedepse cuprinse intre sapte ani de munca silnica si inchisoare pe viata, plus confiscarea averilor. Executiile de la sfirsitul anilor ’50, decise prin sentinte ale Tribunalului Militar din Cluj, se „concretizau" la Penitenciarul Gherla. Tot aici, in fieful temutului comandant de penitenciar Petrache Goiciu a fost adus si Teodor Margineanu. Liderul „Comitetului revolutionar" a fost insotit personal de catre Goiciu intr-o padure de linga Gherla, unde a fost impuscat. Cu o luna inainte de executie, mama liderului revolutionar, Anghelina Margineanu, a solicitat gratierea fiului sau, dar cererea a fost refuzata.

Dupa 50 de ani de la executia lui Margineanu, nici unul dintre tinerii revolutionari nu a fost reabilitat. Din punct de vedere oficial, Margineanu si colegii sai sint inca „tradatori de neam". Acest lucru se vrea a fi corectat printr-un proiect de lege.

(Material realizat cu sprijinul cercetatorilor Andreea Varga, Raluca Grosescu, Marius Stan, Cosmin Budeanca, de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania)

Despre Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, pe www.cotidianul.ro/select