Recent aparut la Editura Polirom, romanul „Teza de doctorat" al lui Caius Dobrescu este unul dintre cele mai incitante proiecte literare din ultima vreme.

Mare parte a romanului „Teza de doctorat" a fost scrisala castelul Wipersdorf, unde se spune ca fratii Grimmau cules „Scufita Rosie" Publicat in colectia „Fiction Ltd", romanul lui Caius Dobrescu intimideaza: cele 900 de pagini, la care autorul a lucrat timp de zece ani, se incapatineaza sa furnizeze un text deloc comod, deloc „domestic". Structurat ca o falsa teza de doctorat, presarat cu fraze-cheie ale limbajului de lemn practicat in multe medii academice, cu statistici imaginare, diagrame si procente inventate, romanul este, de fapt, o poveste de viata. Protagonistul, Ghita Ludu, este unul dintre acele personaje de epopee. Doar ca spatiul in care isi traieste aventurile este o Romanie in tranzitie, un spatiu permanent racordat la un plan al fantasticului. Ghita parcurge etape dintre cele mai diferite, schimbindu-si mediul si, in consecinta, discursul. Consilier de prim-ministru, apoi consilier prezidential, director al unei televiziuni private de provincie sau director al Teleuniversitatii „Barbu Paris Mumuleanu" sint doar citeva dintre titlurile si experientele acestui personaj care traverseaza multe dintre povestile halucinante ale Romaniei postdecembriste. Toata povestea vietii sale, precum si teoriile sale sint alternate cu referinte pseudostiintifice, cu citate al caror fond aluziv creeaza o retea de trimiteri extrem de comice. Fie ca este vorba de nume inventate (Maamaje&Taataje, Blowjob&Blowjob), fie ca este vorba de trimiteri mai mult sau mai putin aleatorii (Kaurismaki, transformat in mare sociolog, Wolfe, Mickey Mouse) sau de jocuri extrem-ironice, cum ar fi trimiterea la „Discursul folcloric al...", aluzie la cartea lui Habermas, „Discursul filosofic al modernitatii", toate acestea creeaza o intertextualitate construita pe un umor efervescent. „Cititorul poate sa inteleaga despre ce e vorba chiar daca nu recepteaza aluziile si ironiile din zona falsei bibliografii. Insa cititorul educat devine astfel complicele naratorului-doctorand, care mizeaza nu doar pe neatentia, ci si pe semidoctismul, sau de-a dreptul pe ignoranta celor chemati sa-l acrediteze academic. El stie ca are de-a face cu impostori intelectuali, care nu vor indrazni sa recunoasca faptul ca n-au auzit de marele sociolog Kaurismaki", spune Caius Dobrescu.

Intrebat care este istoria acestui roman, construit de-a lungul unui deceniu, autorul ne-a spus ca „acum zece ani proiectul arata complet diferit, intre timp personaje secundare au devenit principale, iar alte personaje principale au disparut ori s-au mutat in alta carte. N-a aratat de la inceput ca o falsa teza de doctorat, initial trebuia sa fie numai un plan al actiunii, pe urma, ca puiul de cuc, teza si-a dat afara din cuib toti competitorii. De asemenea, vazut dinspre mine, romanul nu arata ca fiul lui Frankenstein, deci n-a fost facut din bucati, ciosvirte, halci diferite, cusute la un loc. Mai ales ca, exceptie facind prima parte, a fost scris, la prima mina, in mod compact, in cele 3 luni pe care le-am petrecut in colonia artistica de la castelul Wipersdorf, linga Berlin."

De ce o satira ambalata intr-o falsa teza de doctorat? „Pai, de ce nu? De exemplu, fiindca e amuzant - cel putin, asa mi se pare mie. Pe urma, s-ar putea spune ca intr-o lume academica plina ochi cu autentice false teze de doctorat, gestul meu e un fel de exorcism magic: o falsa teza care viseaza sa repuna lucrurile cu capul in sus si fundul in jos... Povestea cu «teza de doctorat» e o farsa, o satira. Nu exista o coerenta «riguros-stiintifica» in carte. In fapt, personajul-narator isi etaleaza acolo viata si opiniile", explica autorul.

Cit despre trimiterile si explicatiile pseudostiintifice, Caius Dobrescu spune ca ele „sint blablabla, termenii «stiintifici» dati cu bold sint doar praf in ochii presupusilor/viitorilor membri ai Comisiei. Despre care «doctorandul» are motive sa creada ca nu vor face decit sa-si arunce ochii in fuga pe paginile lucrarii inainte de a scrie niste referate formale si oportuniste (avind interesul, de exemplu, sa ramina in termeni buni cu «directorul de teza», in aparenta un mascarici amuzant, in realitate, un reprezentant tipic, siret, resentimentar, al nomenclaturii universitare comuniste, care a ramas hiperconectat si ocult-influent si in postcomunism)".

O lectura deloc simpla, ba dimpotriva, un text care il propulseaza pe cel aflat in fata cartii printr-o instalatie de tuneluri, ca in „Alice in Tara Minunilor". Numai ca de aceasta data nu avem de-a face cu otravuri cu gust de zmeura si regine care joaca cricket cu flamingo. Vehiculul este un simplu „curent" care traverseaza acest spatiu de tranzitie, iar Ghita se trezeste ba in toiul mineriadei, ba la spiralele yoghinilor, ba fata in fata cu fratia secreta a Canalizarii si Aurolacului. Romanul cuprinde cinci parti, fiecare dintre ele fiind construita pe scheletul unei veritabile teze de doctorat, amanunt pe care „Comisia" pune mare pret in evaluare. Cea de-a patra parte, „Modelarea statistica si studiul dezvoltarii", e unul dintre multele roller coast-uri ale cartii: un jurnal scris intr-o limba care imita perfect oralitatea sau noile obisnuinte ale utilizatorilor de chat.

De la politica la fictiune Caius Dobrescu, poet, eseist si romancier, s-a nascut in 1966 la Brasov. Fost consilier al ministrului Afacerilor Externe intre 1998 si 1999, fost director al Centrului de Formare MAE, preda in prezent literatura comparata la Universitatea Transilvania din Brasov. A debutat in 1991 cu volumul colectiv „Pauza de respiratie", care a fost urmat de volumul de poeme „Efebia", din 1994. In acelasi an, a publicat romanul „Balamuc sau pionierii spatiului", pentru cain 1998 sa publice „Deadeva", poezie, si „Modernitatea ultima", eseuri. Este autorul volumelor de eseuri „Inamicul impersonal" (2001), „Semizei si rentieri. Despre imaginarul burgheziei moderne" (2001), acesta din urma fiind un proiect de istorie culturala. In 2006 a publicat volumul de poezie „Ode an die freie Unternehmung", tradus de Gerhardt Csejka. Este membru al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania.