Explozia de ingrijorare legata de Bac aduce cu sine o multime de prejudecati legate de invatamint, care spun multe despre starea de primitivism pedagogic in care ne situam.

A cui e vina? Nu vreau sa mai insistam. E de ajuns sa ne uitam la actualul ministru si vom intelege. Prea multi oameni veniti de nicaieri s-au ocupat de invatamint fara sa-i recomande nimic in domeniul didactic. Faptele sint insa urmatoarele. Sintem prea orientati catre examen, un examen obsedant pentru elevi si mai ales pentru parintii lor. Obsesia „subiectelor" ma scoate din minti in fiecare an. Arata cit de prost stam la capitolul control continuu. Mai nou, cu aceasta expunere a celor 100 de subiecte din timp pentru examenele de la Bac, a reaparut in forta „toceala" raspunsurilor. Invatatul mecanic.

Liceul nu inseamna patru ani de vacanta care se termina cu un razboi cu profesorii. N-ar trebui sa fie asta. Examenele sint foarte importante, dar n-ar trebui sa fie totul. Isteria care ne apuca o data pe an arata cit de slaba e cultura scolii, a comunitatii scolare in comparatie cu „judecata de apoi" a Bacului. Diploma e inca prea mare lucru. Cit despre verificarea continua si subtila a capacitatilor, ea lipseste aproape cu desavirsire si in rindul profesorilor, si in rindul elevilor. Aud in continuare de obsesia autorilor din manual. Programa inseamna dezvoltarea unor capacitati, nu cunoasterea unui autor sau altul. Conteaza sa stii cum sa abordezi un text poetic din orice perioada, nu sa-i „stii" pe Eminescu, Ion Barbu sau Ana Blandiana (cita isterie a stirnit textul bietei poete acum o saptamina, la simulari!). Acest „stiut" se rezuma de obicei la o fraza stereotip de inceput: „Geniu absolut al poeziei romanesti, Eminescu blabla".

Va urma febra perlelor, dupa examene, cind toate media isi vor bate joc cu nesat de perlele liceenilor. Un comic continuu, imposibil de evitat. Iar apoi se va lasa tacerea. In Romania, problema nu e organizarea Bacului, oricit de grava ar parea pe moment, ci organizarea vietii scolare, aducerea la o cota normala de pregatire si de salarizare a profesorilor, impunerea unor metode de control ceva mai precise decit baremurile de la examene.

E timpul s-o terminam cu mitul examenului final, care nici macar nu e asa exigent cum pare - trec procente uriase cu note mari. Un sistem educational adevarat ar trebui sa promoveze oameni siguri pe ei, nu mase uriase de infricosati care invata ca bezmeticii citeva sute de subiecte pe ultima suta de metri.