"Si soarele se duce la culcare..."   Ii place orice gen muzical cu conditia sa fie bine interpretat si cu sinceritate. Prefera totusi rockul si in special funckul. Astazi, chitaristul trupei Timpuri Noi, Dan Iliescu sarbatoreste 48 de ani.   S-a nascut la Iasi, influentat de Hendrix, Ten Years After, Frank Zappa, Led Zeppelin, Pink Floyd si multe alte formatii ale anilor a€™70. In a€™82 intemeiaza, impreuna cu Adrian Plesca si Razvan Moldovan, Timpuri noi. Lipseste din formatie timp de trei ani, cand distractiile si viata de salvamar i se par mai interesante. Din a€™85 reia lucrul cu Timpuri Noi, iar in a€™90 intemeiaza impreuna cu Sorin Badea si Dragos Badoi formatia B22, cooptandu-l pe Marian Ionescu. In 2001 formeaza trupa Zidd impreuna cu Silviu Sanda si Andrei Barbulescu, un trio care promitea multe, dar caruia nu-i venise inca timpul. Astfel, discul formatiei ramane in studio pentru neplata inregistrarilor. Din 2001 pana in 2004 se ocupa cu terapii complementare, intentionand sa-si deschida un cabinet. Scoate chiar si un disc cu muzica terapeutica. Nostalgia si indemnurile cunoscutilor il determina sa reia, impreuna cu Artan, activitatea in Timpuri Noi.   "Daca e sa vorbim de un secret al formatiei TIMPURI NOI de a rezista in preferintele publicului de aproape 15 ani, atunci secretul ar fi «rezistenta» , pentru ca din 1982 pana in 1990 a rezistat si fara sa fie «in preferinte», compunand melodii cu o consecventa pe care Dumnezeu a rasplatit-o.   Cand ai un solist ca Artan, nu e greu sa intelegi care este rolul tau ca instrumentist. Si, sa fim sinceri, chiar si soarele se duce la culcare dupa o zi de munca! Umorul este o caracteristica insuflata de Artan formatiei noastre. Textele, interpretarea rezulta din atitudinea lui care ne contamineaza si pe noi. «Umbrela» este o piesa care trateaza ironic dorinta si nu nevoia de protectie. Acea «dorinta» care nu prea are «cu ce».   TIMPURI NOI nu se gandeste niciodata la slagar. Noi ne gandim cum sa facem o idee mai accesibila publicului, conform personalitatilor noastre. Digitatia nu poate fi mentinuta decat cantand. Cariera muzicala am ales-o la 26 de ani, dupa ce am terminat ANEFS-ul, o «obligatie» pe care am onorat-o fata de parinti. Muzica terapeutica am facut-o ca rezultat al studiului in domeniul terapiilor complementare, pe care l-am desfasurat mai bine de trei ani. Mi-am dorit sa devin terapeut si, desi m-am pregatit temeinic, mi-am dat seama ca nu este vocatia mea. Nu-mi place sa vorbesc nici de realizari, nici de esecuri. Ele vor fi contorizate de cine trebuie la momentul respectiv. Ce sa-mi doresc pentru viitor, cand suntem atat de condamnati sa uitam trecutul? Luciditate!"