La adapostul unei ambalaj bine fabricat cu multi ani in urma, singura (deocamdata) formatiune politica a etnicilor maghiari cu acces in Parlamentul Romaniei scapa netaxata cum se cuvine si nesanctionata pentru derapaje tot mai evidente.

"Ne vom lupta ca toti ungurii din Romania sa fie obligati sa vorbeasca romaneste, pentru ca este limba oficiala a statului roman. Cei care nu cunosc limba romana si nici nu o invata in urmatorii doi ani isi pierd cetatenia romana. Si sa fie foarte bine primiti in Ungaria". Citatul este din Dan Voiculescu, si rezuma ultima sa productie de locuri comune, asa cum emite mai mereu acest politician inchipuit, ajutat poate de consilieri cu aceeasi capacitate redusa de a imagina discursuri convingatoare. In fond, o asemenea declaratie nu are nimic grav; ea e doar "vocea disperarii" cuiva care simte ca, oricite acrobatii va mai face, (pseudo-)proiectul sau politic e pe duca. In fapt, vorbele securistului Felix (pina la proba contrarie, Dan Voiculescu a facut politie politica, sa nu uitam asta!) reprezinta un balon de oxigen pentru cei carora li se adreseaza.

Ungurii, UDMR mai ales, au motive evidente sa protesteze. Au si facut deja, de altfel.

UDMR se victimizeaza si, in acest fel, muta de pe ei si "reflectorul" a carui lumina incepuse sa fie prea arzatoare. Imediat spun despre ce este vorba; de fapt, nu voi face altceva decit sa rememorez citeva "aspecte" bizare– nu sint primul care sesizeaza diferente incredibil de mari intre discurs si fapte la UDMR.

UDMR va trece cu bine de idea nastrusnica a lui Dan Voiculescu, asa cum, foarte probabil, va trece si Dan Voiculescu insusi – caci va descoperi curind, ca ea nu interseaza pe aproape nimeni si ca, prin urmare, nu e profitabila. Insa, pe de alta parte, exista inca o data riscul ca, profitind de acest moment pe care "Felix" li l-a servit, UDMR sa scape de o privire mediatica asa cum merita acum: mai atenta si mai necrutatoare. De ce spun asta? Simplu: pentru ca probele de viata politica pe care le dau liderii formatiunii entice maghiare sint tot mai "dimbovitene" si tot mai dubioase. Mai multi lideri ai UDMR au probleme cu DNA; unii inca nu, desi poate ca ar merita o atentie sporita a procurorilor vizavi de afacerile lor; inalti oficiali de la Budapesta din Ministerul de externe protesteaza fata de ceea ce ei socotesc a fi "hartutire" de natura juridical fata de politicienii UDMR, iar autoritatile romane de acelasi rang rateaza o buna oportunitate de a riposta ferm; de asemenea, liderii UDMR care pozau in eleganti politicieni "europeni" pun tot felul de bete in roata justitiei. Asta e pe scurt un portofoliu de data recenta al faptelor care sfarma mitul – prea mult timp intretinut – ca UDMR mai este o forta politica "progresista" in Romania.

Nu, din pacate nu: UDMR a incetat demult sa mai fie in avangarda politicii romanesti de inspiratie democratica si europeana. Uniunea este, si ea, doar o mare consumatoare de liniste – si, atunci cind nu o are, o mare cersetoare de liniste – daca e vorba despre afacerile in care sint implicate liderii sai. Iata de ce – inclusiv mediatic – ochiurile sitei prin care se "cerne" politica UDMR trebuie sa fie foarte-foarte mici.