Viziuni mistice anticomuniste In septembrie 1951, la Tribunalul Militar Bucuresti s-a desfasurat procesul diplomatilor italieni si al colaboratorilor romani ai acestora. Pentru a-i "incolti" pe clericii catolici subordonati Legatiei Italiei,
Viziuni mistice anticomuniste In septembrie 1951, la Tribunalul Militar Bucuresti s-a desfasurat procesul diplomatilor italieni si al colaboratorilor romani ai acestora. Pentru a-i "incolti" pe clericii catolici subordonati Legatiei Italiei, anchetatorii au pretins ca acestia aveau legaturi cu o calugarita cu probleme mentale, care sustinea ca Maica Domnului ii transmitea mesaje anticomuniste. Al doilea personaj important din lot, parohul Pietro Ernesto Clemente Gatti, s-a trezit intr-o situatie pe care nimeni nu putea s-o prevada. O parte din banii pe care-i distribuise greco-catolicilor din Transilvania ajunsese la calugarita Maria Ionela Cotoi si la calugarul Gavrila Salajan, persoane considerate recalcitrante, care creau probleme destul de stanjenitoare regimului comunist, dar despre care parohul nu avea cunostinta. Si completul de judecata il acuza ca ar fi finantat tentative de rebeliune printre clericii si mirenii legati de catolicism. Chestiune extrem de grava, la care Clemente Gatti nici macar nu putea riposta, deoarece, efectiv, nu stia despre ce era vorba. O CALUGARITA CONTROVERSATA. Calugarita Maria Ionela Cotoi era o fiinta dominata de exaltari mistice, pretindea ca-i apareau periodic stigmate la maini si la picioare si episcopul greco-catolic Ioan Suciu, pe parcursul intregului an 1948, o plimbase in turnee incendiare prin diverse localitati din Ardeal. Excelent orator, episcopul Suciu se lansa in discursuri anticomuniste de o remarcabila virulenta, iar calugarita Cotoi, etalandu-si stigmatele, impartea auditoriului manifeste prin care ar fi fost abilitata sa comunice populatiei mesaje induse de divinitate. In realitate, in manifestele respective se puteau recunoaste stilul si retorica pastoralelor lui Ioan Suciu. Iar dupa arestarea episcopilor greco-catolici si internarea lor, in domiciliu obligatoriu, la Manastirea Caldarusani, calugarita se angajase pe cont propriu in pelerinaje de aceeasi factura, sfarsind prin a intra si ea in ancheta Securitatii. In speranta ca-l va incolti pe Clemente Gatti si il va aseza intr-o lumina jenanta, compromitatoare pentru romano-catolici, presedintele Tribunalului Militar si al completului de judecata, generalul Alexandru Petrescu, convocase in instanta ca martori pe medicul psihiatru Sebastian Constantinescu si pe preotul greco-catolic Gheorghe Grecu, personaje care o cunoscusera indeaproape pe calugarita Maria Ionela Cotoi si care aveau indoieli cu privire la starea de sanatate a facultatilor ei mintale. Medicul o intalnise pe calugarita Cotoi inainte de plecarea lui Gerald Oa€™Hara din tara, cand fusese solicitat de Nuntiatura papala s-o consulte in calitate de specialist. Ceea ce insemna ca insusi Oa€™Hara nutrea anumite dubii privind si stigmatele suspecte ale calugaritei si capacitatea ei supranaturala de a recepta mesajele divinitatii. In declaratia sa din 13 septembrie 1951, Sebastian Constantinescu a expus aceleasi concluzii pe care le comunicase si fostului nuntiu. Si o reproducem aici exact cum a fost consemnata de grefier: "Pe Maria Cotoi am cunoscut-o in urma cu doi ani si ceva. A venit la mine preotul Louis Barral, pe la inceputul lunii iunie 1949, care mi-a cerut sa examinez o pacienta la Nuntiatura papala din Bucuresti. M-am prezentat la Nuntiatura papala, unde nuntiul Gerald Oa€™Hara si secretarul Guido Del Mestri mi-au comunicat ca doresc avizul stiintei mele medicale asupra numitei Maria Ionela Cotoi, despre care pretindeau ca reprezinta fenomene supranaturale, de natura mistica. Mi-am inceput cercetarea medicala asupra numitei Maria Ionela Cotoi si, dupa o examinare minutioasa asupra starii sale mintale, am ajuns la concluzia ca numita este o alienata mintal, suferind de psihoza sistematizata mistica, si am recomandat lui Gerald Oa€™Hara si lui Guido Del Mestri ca este necesar sa fie internata intr-un spital de boli mintale. Am constatat ca plagile sangerande, care erau considerate drept stigmate mistice, nu erau altceva decat mutilatii provocate cu un corp taios, in diferite regiuni ale corpului, calugarita pretinzand apoi ca acestea sunt aparitii spontane. Am putut dovedi lui Guido Del Mestri personal ca Maria Ionela Cotoi, pretinzand ca merge la closet, a incaltat niste sandale fara urma de sange si, la intoarcere, erau patate de sange proaspat, din ranile redeschise in absenta noastra, in timpul cat fusese afara. Am mai dovedit lui Gerald Oa€™Hara si Guido Del Mestri ca toate pretinsele ei minuni erau escrocherii care nu aveau nimic de a face cu fenomenele supranaturale. Desi le-am recomandat ca Maria Ionela Cotoi, fiind alienata mintal, trebuie sa fie internata intr-un spital de boli mintale, nu au luat nici o masura si au privit avizul meu cu rezerva. In urma avizului meu ca este alienata mintal si escroaca, cand am mai mers sa o vad, Gerald Oa€™Hara si Guido Del Mestri mi-au comunicat ca Maria Ionela Cotoi nu mai este acolo, apoi mi-au platit onorariul in suma de lei 50.000 si de atunci nu am mai vazut nici pe Maria Ionela Cotoi, nici pe Gerald Oa€™Hara. Parerea mea despre cazul Maria Ionela Cotoi, ca om de stiinta, este ca totul a fost o escrocherie determinata de preotii greco-catolici, care au utilizat psihoza ei mistica si marea ei sugestivitate, ajungand sa-i impuna executarea acestor fenomene zise supranaturale, care insa nu au nimic comun cu supranaturalul". Documentul era semnat nu numai de Sebastian Constantinescu, ci si de generalul Alexandru Petrescu. Se mai preciza ca medicul Sebastian Constantinescu avea 50 de ani, era directorul Spitalului de boli mintale din Bucuresti si locuia pe Str. Dogari nr. 9. EPISCOPUL SUCIU, "AUTOR-MORAL". In aceeasi zi, 13 septembrie 1951, a fost interogat in calitate de martor si fostul preot greco-catolic Gheorghe Grecu, ramas fara parohie si ocupatie dupa scoaterea cultului sau in afara legii. Intrebarile si raspunsurile s-au fixat intr-o stenograma, pe care, de asemenea, o reproducem aici integral: a€ Cand si in ce imprejurari ati cunoscut-o pe calugarita Maria Ionela Cotoi? Pe calugarita Maria Ionela Cotoi am cunoscut-o prin anul 1947, cand eu eram incredintat de Episcopia Clujului, dr. Iuliu Hossu, ca preot pentru ingrijirea bolnavilor greco-catolici din clinicile universitare din Cluj, intre care bolnavi se gasea si calugarita Maria Ionela Cotoi, sub tratamentul de tuberculoza intestinala. a€ Care au fost relatiile dvs. cu calugarita Maria Ionela Cotoi? Relatiile dintre mine si calugarita Maria Ionela Cotoi au fost ca intre preot si credincios. a€ Ce stiti dvs. in legatura cu Maria Ionela Cotoi? In legatura cu Maria Ionela Cotoi am auzit de la calugaritele care erau colegele ei, de la preotul Aurel Lelutiu si de la ea personal ca ar fi avut viziuni. Mai tarziu, fiind primita in ramura contemplativa a calugaritelor de la Blaj, Maria Ionela Cotoi a fost sub directa supraveghere a episcopului dr. Ioan Suciu si a preotului Aurel Lelutiu. In acest timp au aparut mai multe manifeste cu caracter antidemocratic, care instigau pe credinciosi la nesupunere fata de autoritatea de stat si chiar la rebeliune. Aceste manifeste erau redactate in asa fel incat li se atribuia provenienta ca fiind de la Maica Domnului, transmise prin calugarita Maria Ionela Cotoi. Aceste manifeste au fost insotite de o recomandare a episcopului dr. Ioan Suciu catre credinciosii greco-catolici si astfel au fost difuzate. Fata de felul cum o cunosc eu pe Maria Ionela Cotoi si stilul in care erau intocmite manifestele nu pot sa cred ca acele manifeste erau opera ei, intrucat cunosc calitatile sale intelectuale, care sunt submediocre, si are un limbaj foarte simplu, modest si lipsit de orice nazuinta stilistica. Eu, de asemenea, exclud categoric posibilitatea ca acele manifeste sa fi provenit de la Maica Domnului, intrucat se vedea clar ca ele aveau un scop politic si nicidecum religios. Stilul acestor manifeste este aproape identic cu al episcopului dr. Ioan Suciu, ceea ce ma face sa cred ca el impreuna cu preotul Aurel Lelutiu ar fi autorii intregii inscenari. Faptul ca numita Maria Ionela Cotoi afirma ca ar fi vizionara eu mi-l explic in felul urmator: ea, avand o pregatire intelectuala submediocra, suferind de o boala care, desigur, a avut influenta si asupra nervilor ei, la care s-a mai asociat si programul mistico-religios pe care episcopul dr. Ioan Suciu si preotul Aurel Lelutiu il impuneau calugaritelor din ramura contemplativa, ramura din care facea parte si Maria Ionela Cotoi, aceasta, pana la urma, a inceput sa-si faca iluzii si sa afirme ca ar avea viziuni. Aceasta stare a calugaritei Maria Ionela Cotoi a fost exploatata de autorii manifestelor antidemocratice. Astfel, ei au dat acestei situatii o explicatie mistico-religioasa, intentionat gresita, in scopul de a-i induce pe credinciosi in eroare si de a lovi in interesele Republicii Populare Romane. Actiunea celor ce au creat si sustinut cazul calugaritei Maria Ionela Cotoi a fost numai o actiune politica subversiva, indreptata impotriva statului roman si nicidecum un adevar religios. In ultima zi a procesului, generalul Alexandru Petrescu conta pe cele doua marturii intocmai cum mizeaza trisorii pe asul din maneca. Era convins ca parohul Clemente Gatti, din solidaritate catolica, nu ar fi ezitat s-o apere pe calugarita Maria Ionela Cotoi, ceea ce, desigur, i-ar fi permis sa-l compromita in fata instantei, prezentand completului de judecata si asistentei continutul declaratiilor lui Sebastian Constantinescu si Gheorghe Grecu. In cazul in speta, impotriva cuvantului unui doctor in psihiatrie si al unui fost slujitor al greco-catolicismului, nimeni n-ar fi indraznit sa pledeze. Martorii convocati de generalul Alexandru Petrescu la tribunal nu puteau fi contrazisi. Insa Clemente Gatti nu a muscat din momeala. Cand generalul a intrebat: "Ce crede Gatti despre Maria Ionela Cotoi?", parohul bisericii italiene din Bucuresti a raspuns sec: "Nu cunosc personal persoana. Eu, ca preot catolic, cred in Dumnezeu, cred si in minuni, dar nu cred in prostia aceasta", si generalul a batut in retragere. TINTA: CLEMENTE GATTI. Nici in celalalt caz, al calugarului Gavrila Salajan, refugiat in Muntii Maramuresului in timpul progoanei impotriva greco-catolicilor, Alexandru Petrescu nu a putut dovedi ca rebelul ar fi fost sustinut financiar de Clemente Gatti. Spre a impresiona asistenta, generalul a etalat in instanta niste scrisori confiscate de Securitate, reprezentand corespondenta dintre calugar si un anume Dumitru Oros, locuitor dintr-un sat de poalele muntilor amintiti. Dumitru Oros ii scria lui Gavrila Salajan: "Siguranta nu te mai poate tolera. Ar fi vrut sa te fi putut prinde prin tradare si fara tulburarea poporului.", si il mai instiinta pe calugar ca postul de radio Vocea Americii anuntase ocuparea Coreei, iar el, personal, visase ca razboiul va incepe la 15 septembrie... 1950. Or, trecuse exact un an de atunci si numai conflictul din peninsula coreeana, departe de Romania, era un razboi cald. In timp ce Gavrila Salajan ii raspundea lui Dumitru Oros: "Inima neprihanita a Mariei sa ne ocroteasca. Ne trebuie o oala cam de 8-10 litri", exprimandu-si totodata dorinta de a cobori intr-o noapte in sat, pentru a-si procura un sac de malai. Atat si nimic mai mult. Nimic despre parohul Clemente Gatti si nimic despre bani proveniti eventual de la el. Ce isi imagina generalul Alexandru Petrescu ca ar fi putut dovedi cu acele asa-zise probe ramane si azi un mister pentru cel care cerceteaza dosarele acestui proces. In finalul depozitiilor sale, Clemente Gatti a spus ca n-a cunoscut niciodata continutul scrisorilor unor terti din lumea clericilor catolici, pe care le-a transmis prin intermediul Legatiei Italiei la Vatican. Si, cand i s-a cerut si o declaratie scrisa, a reiterat adevarul ca pentru toate actiunile sale a avut acordul lui Michele Scammacca, iar in cele din urma a ajuns la fondul problemei: misiunea lui era o misiune franciscana si va ramane aici, alaturi de saracii acestei tari. Adica exact ce-i spusese lui Giuseppe Puri Purini inainte de a fi arestat. ANCHETA-MARATON. Ceilalti inculpati implicati in proces s-au descurcat mai mult sau mai putin onorabil in confruntarile cu completul de judecata. Declaratiile lui Eraldo Pintori au fost sistematic falsificate. Despre parohul Clemente Gatti, acesta a declarat ca dorea sa ramana in Romania pentru a-si continua misiunea franciscana, bisericeasca, calauzindu-i spiritual pe enoriasii din parohia sa. Insa grefierul i-a rastalmacit cuvintele in mod grosolan: "In legatura cu refuzul lui Clemente Gatti de a pleca in Italia, eu cred ca n-a voit sa paraseasca tara pentru ca urmarea sa-si continue activitatea de spionaj si arestarea sa sa fie considerata o persecutie la adresa bisericii catolice". Intuind vulnerabilitatile lui, judecatorii l-au supus pe Eraldo Pintori unui adevarat maraton al declaratiilor scrise. Intr-o singura zi a fost obligat sa astearna pe hartie tot ce stia despre 193 de persoane pe care le cunoscuse, incepand cu cantaretul de opera George Niculescu-Basu si terminand cu eleva Dana Crivat, iubita fiului lui Bruno Manzone. In ziua imediat urmatoare i s-au mai cerut informatii despre alte 49 de persoane, incepand cu lingvistul Iorgu Iordan si terminand cu Sergiu Malagamba, seful unei orchestre de jazz, intrat in conflict cu autoritatile comuniste, care considerau ca jazz-ul reprezenta decadenta lumii capitaliste. Numai despre Aristide Giulianelli, Pintori redactase sase file si jumatate. La fel despre Eduardo Squisano, Gaetano Squisito si despre alti cativa diplomati din alte legatii decat cea italiana, asemeni lui Ronald George Watts, prim secretar la Legatia britanica, sau Lubomir Hrnjak, secretarul Legatiei Iugoslaviei. Si dupa tot acest chin, era cat se putea de normal ca pe Eraldo Pintori sa-l lase nervii si, in final, sa exclame: "Fiti interpretii pe langa poporul roman sa ma ierte". Nu avea pentru ce sa fie iertat, pentru ca nu poporul roman il tarase intr-o mascarada judiciara nedemna, transformandu-l din om in neom. Adalbert Boros a confirmat ca fusese hirotonisit clandestin episcop al diocezei de Timisoara la 12 decembrie 1948, in ideea de a exista o persoana de schimb in cazul cand Augustin Pacha, ajuns la o senectute adanca, nu va mai fi. Penibile au fost depozitiile lui Gheorghe Sandulescu, seful asa-zisului Partid Social-Crestin: "Comitetul nostru central - a spus acesta - era fictiv. Aveam interesul ca sa sporim increderea membrilor, facandu-i sa creada ca organizatia noastra se sprijinea pe forte mari. Aveam interesul ca Statele Unite si Anglia sa ne creada o forta mare". Iar medicul Petre Topa, evident speriat, a recunoscut si ce facuse, si ce nu facuse. Intre altele, desi nu-i ceruse nimeni, a spus ca Bruno Manzone il scosese din tara pe generalul Petre Ionescu - un apropiat al fostului prim-ministru Nicolae Radescu, fugit din Romania in vara lui 1946 - , printr-o intelegere cu autoritatile iugoslave. Vaticanul, "agentura imperialista" De-a dreptul stupid a fost comportamentul avocatilor din oficiu repartizati de instanta sa-i apere pe inculpatii din boxa. Ladislau Savin, aparatorul impus in cele din urma lui Augustin Pacha, a inceput prin a bate campii, facand apologia aparatorului de tip nou, atent si la interesele statului comunist, si la conjunctura internationala din timpul sau, dar mult mai putin la interesele inculpatului. Dupa opinia lui, Eugenio Pacelli, fostul Papa Pius al XII-lea, ar fi fost trup si suflet alaturi de Hitler, ceea ce ar fi explicat si evolutia postbelica a Sfantului Scaun spre anticomunism si asa-zisa subminare a democratiei din tarile socialiste, satelite ale Uniunii Sovietice. In aceeasi optica, Augustin Pacha nu era vinovat, "Vaticanul, agentura imperialista, este autorul spiritual, instigatorul in acest proces". La fel, avocatul Mihail Mayo, aparatorul lui Eraldo Pintori, s-a dezlantuit vehement impotriva Vaticanului, "umil servitor al imperialismului american". Iar avocatul Manole Roman, aparatorul parohului Clemente Gatti, la randul lui, a declarat ca acesta ar fi actionat sub constrangerea Vaticanului. Efectiv, acuzatii nu au fost aparati in acel proces, avocatii lor afirmandu-se mai ales ca propagandisti zelosi ai conceptiei comuniste despre justitie si drept.
Despre autor:
