Capul? Retezat de obuz. Naclait de praf si sudoare, poarta sub ochi un ranjet surd, fortat de durere si surpriza. Un chip inecat in sange - scheletul funerar al tineretii pierdute o data cu viata, un ultim suflu de prospetime. Macabra. Incredibil, dar corpul decapitat a pasit cativa metri, a tremurat spasmodic cateva secunde si s-a prabusita€¦


Cruda imagine ii da tarcoale de atuncia€¦ Camarazii din pluton au pierit toti rapusi de gloante si schije. Un maior impuscat in cap de soldatii sai: frica pornita din autoaparare, din instinctul supravietuirii, a primat, terfelind haina pretioasa a onoareia€¦ Si batjocura la care au fost supusi soldatii romani aflati in retragere din Basarabia.


Fapte traite de veteranul de razboi Radu Vasile, omul care a facut 12 ani puscarie pentru uneltire impotriva poporului. Dupa eliberare a stat sase ani in domiciliu obligatoriu alaturi de sotia lui Antonescu, de nevasta "capitanului" legionar Corneliu Zelea Codreanu, de soferul maresalului, scriitorii Paul Goma, Adrian Marino si altii, intr-un sat al exilatilor cladit din sudoarea consemnatilor la domiciliu, un sat ras in cele din urma de pe fata pamantului de comunisti.   


A ACCEPTAT RAZBOIUL. Barbatul isi aminteste ca la 22 iunie 1941, cand Romania a intrat cu trupele in Basarabia, toti tinerii care trebuiau sa duca greul razboiului nu s-au razvratit, ci au acceptat ceea ce trebuia facut: "Din spirit de fronda ar fi putut exista impotriviri, dar lumea a acceptat, pentru ca asa a considerat ca era necesar la momentul respectiv pentru binele tarii. Mergeam la moarte sigura si totusi am acceptat ordinele superiorilor. Printre acestia m-am aflat si eu ca tanar comandant de pluton la Regimentul 13 de la Iasi", precizeaza Radu Vasile. A ajuns aproape de Stalingrad.


CADAVRE MANCATE DE LUPI. Din plutonul pe care il conducea, din 32 de teristi au ramas doar sase. Toti ceilalti au pierit in lupta. A vazut sute de oameni murind sub ochii lui. "Oameni sfartecati de bombe, cu membrele dislocate, muribunzi. "Un trup fara cap a mers patru-cinci metri - corpul era la verticala, iar capul smuls zacea la picioare. Burti spintecate. Imagini de cosmar. Cand am fost in Rusia, o tara imensa, cu o clima vitrega, cu hrana putina, iarna am vazut cum lupii se hraneau cu cadavre de oameni". In prima faza a razboiului, cand a ajuns pana la Cotul Donului, Radu Vasile spune ca oamenii inghetau pur si simplu. Nu stie nici acum unde ii ducea, asa inghetati, sau cu degeraturi, pentru ca erau si foarte prost imbracati. "De aceea au si murit foarte multi, in afara celor pieriti in lupte teribile. Era o aberatie sa spui ca ai plecat pe front si te mai intorci", isi aminteste Radu Vasile. Din fericire, el a scapat fara nici o zgarietura si a ramas in viata doar in baza unui ordin prin care erau chemati procurorii in tara. Era nevoie de juristi. A asistat si la cazuri de dezertare, de automutilare.


TABARA DE DEZERTORI. La Sarata, in Basarabia, se facuse un fel de lagar unde erau adusi refractarii, dezertorii, cei cu nebunie simulata sau care se automutilau pentru a scapa de front. Acestia faceau instructie o scurta perioada, dupa care, drept pedeapsa, erau trimisi la moarte sigura, in cel mai dificil punct al frontului. Constituiau carnea de tun a razboiului. Apoi erau situatii cand soldatii, pentru a scapa, isi impuscau comandantul. Daca acesta se purtase rau cu subordonatii, de-a lungul timpului, asa era pedepsit. Radu Vasile a fost martor la impuscarea in acest mod a unui maior. "Pe front am observat grozavii care nu se pot povesti, un adevarat carnagiu. Am fost in transee cu soldatii si totusi am ramas viu". Spune ca greul razboiului l-a dus soldatul roman: "Ostasul, pana la gradul de locotenent, ca nu prea am vazut in transee capitan, maior da, colonei nu. Si pe urma s-au trezit cu decoratii Mihai Viteazul si alte distinctii nemeritate. Nu ei au facut razboiul".  


SOVIETICII, BARBARI. Peste tot, rusii nu respectau nici o regula a razboiului. Dupa ce se termina lupta, omorau fara motiv oameni nevinovati. Violau femei si copii, furau de peste tot, orice. Erau tot timpul beti, inclusiv ofiterii. "Nu puteai sa zici nimic pentru ca una-doua "strileaetz" - impusca-l!... si te impusca. Asa au pierit foarte multi romani nevinovati in Basarabia". Armata sovietica era o armata de oameni dezbracati, flamanzi. Rusii nu erau aprovizionati, comandantii spuneau: "Peste deal mancam". Si ofiterul arata cu degetul linia orizontului. De unde luau?... de la tarani, de unde se intampla. Sateanul roman n-avea ce face, statea cu mainile incrucisate in timp ce animalul din curte era impuscat si luat. "Nu dadeau nici un ban rusii, nemtii cumparau, ba dadeau mai mult decat facea, cat cerea taranul, nu se tocmeau". Nemtii erau civilizati, instruiti nu sa faca rau si sa capete oprobiul public. "La nemti, daca reclamai ca sotia sau fiica ta au fost violate si puteai proba acest lucru, vinovatul era pedepsit prin impuscare. Erau si uscaturi, comiteau orori, dar mult mai putine decat «ciolovecii»".


RETRAGEREA. A trecut prin localitatea basarabeana Edinet, un targ 90% evreiesc. Trebuiau sa se retraga in trei zile cu armament cu tot. Tematori, constienti ca se aflau in mare pericol, bravii ostasi romani taceau si rabdau la fiecare umilinta si faradelege indreptata asupra lor. Fiecare era dornic sa scape de cosmar. "Cu siguranta unii dintre ostasi i-ar fi mancat de vii pe aceia care isi bateau joc de ei". In timpul retragerii existau foarte multe raiduri aeriene, avioanele survolau cerul, rusii fiind inarmati de americani care le dadeau tot, tancuri, echipament de razboi. "Fara acest armament, rusii ar fi pierdut demult razboiul", crede Radu Vasile. La inceput, cand erau singuri, sovieticii aveau avioane demodate, depasite ca tehnologie. Pilotul itea capul si scotea dintr-o traista grenade pe care le arunca. "Ucideau in mod gratuit, ei se distrau ca si cum copiii ar fi aruncat niste pietre".


Romani batjocoriti de romaniLa retragere, romanii au trecut Prutul cu plute din lemn, un fel de bacuri. Radu Vasile a facut-o in zona Popricaniului (Iasi). "Plutele erau realizate tot de nemti si pentru tot ce au oferit romanilor, armatei in special, ar trebui sa plecam capul". Radu Vasile considera ca si atunci nu mergeau treburile din cauza coruptiei si a furturilor facute de oamenii partidelor. "Nu cedam nici o brazda de pamant, suntem inarmati pana-n dinti era o mare gogoasa: treburile mergeau prost". Trebuia sa evacuam Basarabia cu tot ce aveam, cu tunuri, cu ranita in spinare. "Am fost martor la nesabuinta de care au dat dovada evreii in Edinet. Erau unele case cu etaj si, daca treceai pe langa trotuare, iti veneau ceainice sau cani cu apa clocotita in cap. S-au fluturat steagurile rosii comuniste, care erau pregatite din timp. Erau pregatiti pentru instaurarea comunismului". Radu Vasile pune instinctiv mana pe umar aratand locul unde a fost stropit cu apa clocotita. "Unii dintre noi am fi pus mana pe arme si am fi tras in balcoane. Ne-au batjocorit, injurau, strigau impotriva noastra. Soldatii, printre care ma aflam si eu, se simteau rusinati pentru ca erau fugariti de trei zile, obositi si flamanzi, si pe acest fond a venit umilinta. Vorbesc de aceasta parte a frontului. In Est. Ce am avut in unitati? Haine vechi, pusti de razboi de prin 1916. Proasta dotare".


ProfilRadu Vasile (foto) s-a nascut la Iasi, intr-o familie cu patru copii. Tatal sau, fiu de tarani ce venea dintr-o gospodarie modesta cu 11 copii, s-a casatorit cu o oraseanca bogata. Tanarul Radu Vasile a absolvit dreptul la Iasi, fiind coleg cu Decebal Codreanu, fratele cel mai mic al liderului Miscarii Legionare, cu care a si fost bun prieten.