Printr-o expozitie de fotografie, Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" pune fata in fata doua arii e civilizatii: cea a graului si cea a ovazului. Punctul de intalnire: ambele sunt plante rituale.


In periaoada 15 iunie-15 iulie, Sala "Gheorghe Focsa" de la Muzeul Satului este gazda expozitiei "Civilizatia graului -   Civilizatia ovazului". Fotografiile apartin etnologului elvetian Max Schwendt, care a surprins in imagini toate etapele de crestere a orezului, in mai multe tari din Extremul Orient: Japonia, Coreea, Indonezia sau China, im perioada 1982- 1998. De asemenea, in expozitie se pot vedea si fotografii din arhiva muzeului. Graul si orezul sunt doua plante generatoare de complexe culturale, in care truda cea zilnica a obtinerii alimentului de baza necesar supravietuirii fizice, se ingemaneaza cu inalta truda a supravietuirii spirituale. "Ne propunem sa scoatem in evidenta valorile spirituale ale celor doua civilizatii care la prima vedere nu au nimic in comun, dar de fapt ele sunt perene si se intalnesc in zona ritualurilor. Cele doua plante vor genera intotdeauna viata, dincolo de germinare sau ingropare", a subliniat Paula Popoiu, directorul general al muzeului. Vernisajul s-a incheiat cu gustarea unor colaci din faina de grau si a orezului cu lapte si scortisoara.


SIMBOLISTICA. Pe europenii crestini, graul ii insoteste de la nastere si pana la moarte, prin preparatele care se realizeaza la botez, la nunta sau la inmormantare, dar si prin masa zilnica in care sunt incluse preparatele din grau. Snopul spicelor sugereaza linistea si belsugul, "painea noastra cea de toate zilele", paine pentru hrana sufletului, dar mai ales painea simbolica a sacrificiului suprem. Romanii in special au credinta ca graul poarta in sine chipul lui Dumnezeu, mort si reinviat, amintind identitatea pe care vechea civilizatie europeana (cea "a graului") o stabilea intre germinare si nastere perpetua, intre om si paine. Pentru asiatici, orezul are suflet si ii ajuta sa scape de demoni sau fantome. Colacii care se realizeaza la ritualul de inmormantare ale europenilor sunt similari cu bolurile de orez, pe care asiaticii le dau ca ofrande aduse mortilor. Acesta ar fi punctul de intalnire dintre cele doua civilizatii.


Orezul la noiPentru noi, europenii, orezul nu este altceva decat un aliment pus alaturi de legume, carne sau peste. La noi a ajuns abia in 1749, la Ghiroda, pe Bega si la Parta, pe Timis, unde au avut loc primele recolte. Intre 1750 si 1751, un grup de italieni a amenajat orezarii de-a lungul Barzavei. Cultura orezului in Banat a ramas o preocupare permanenta pentru Curtea Imperiala de la Viena. Tara noastra reprezinta limita nordica pana la care se pot amenaja orezarii, respectiv: in sudul Banatului, de-a lungul malului stang al Dunarii si la confluemta Prutului cu Dunarea, in Delta. Pe langa orezariile din Banat au existat si incercari de cultivare in Iasi, in anul 1800 si pe malul lacului Brates, in 1904.