Actorii prosti ai unei piese extrem de ieftine

De la jenantul episod din ziua referendumului, cand si-a dat intreaga masura a caracterului si educatiei prin mizeriile debitate la adresa Andreei Pana de la Antena 1, seful statului nu mai intrase in coliziune directa cu media. A fost nevoie de o noua baie de multime, de data aceasta pe Litoral, piesa deja fumata din ciclul "spontaneitatilor" clocite-n laboratoarele Cotrocenilor, pentru ca Traian Basescu sa maraie din nou catre ziaristii care-i popularizeaza cu inconstienta orice pas. De data aceasta, registrul grobianismelor prezidentiale de vara s-a rezumat doar la categorisirea ca "nesimtire incredibila" a eforturilor profesionale ale unor oameni care, daca ar fi avut de ales, mai mult ca sigur ar fi preferat sa stea la plaja. Ce l-a enervat? Chipurile, faptul ca ar fi hartuit in timpul sau liber, notiune total straina sefilor de state cu adevarat civilizate, dar proclamata drept tabu in fragila noastra democratie de tip bugetar. Nu despre modul dispretuitor in care trateaza presedintele mass-media, devenit demult regula, vreau sa scriu. La varsta asta, e prea tarziu ca presedintele Romaniei sa se mai schimbe. Plus ca eventuala stradanie de a se cizela probabil ca i-ar dauna la capitolul popularitate. Omua€™ e din topor si asta place poporului; sau, ma rog, majoritatii celor cu drept de vot, aceea care, periodic, decide cine e jupanul. Traian Basescu n-are nuante, la el totul e alb si negru, gri-urile nu s-au inventat inca pe pachebotul numit Romania. Lumea se imparte in buni si rai. Bunii sunt decisi, prin vointa proprie si bilete de favoare, direct de Comandantul Suprem. Raii sunt toti ceilalti, iar locul lor ideal este, conform aceleiasi scoli de gandire, daca nu la ocna de sare, macar intr-o rezervatie inconjurata cu garduri electrice.

Marea, imensa vina pentru ascensiunea unui personaj mediocru pana-n varful ierarhiei statale revine, dupa parerea mea, media. Fara sprijinul inconstient al ziarelor si, mai ales, al televiziunilor, Traian Basescu n-ar fi fost azi decat unul dintre sutele de indivizi care bananaie nauci, fara vreun scop definit, pe culoarele Parlamentului. Din nefericire pentru acest popor, una dintre calitatile omului Basescu este siretenia, caracteristica pe care si-a pus-o cu ravna in slujba ascensiunii sale politice. Lamurit destul de repede ca media se hraneste cu sange si scandal, i-a oferit, inca din zorii parvenirii sale postrevolutionare, material de lucru din belsug. De ce a cazut presa romaneasca in aceasta capcana? Pentru ca Basescu era altfel, fiindca - intr-o lume politica uniforma ca o magma - fostul marinar facea nota discordanta. Pe cale de consecinta, popularizarea straniului personaj aducea (si inca aduce) rating si tiraj. Tradus in incasari din publicitate, personajul a fost, este si mi-e teama ca va mai fi un produs bine vandabil.

Imaginea pe care si-o propaga cel mai feroce animal politic de pe o piata imoral de lipsita de alternative, aceea de martir haituit de nemiloasa presa, este cumparata pe nemestecate de un electorat fermecat pana la orgasm de aerul mesianic al Jucatorului. Dar realitatea este cu totul alta si, candva, admiratorii neconditionati ai sefului statului se vor lamuri ca totul nu e altceva decat un cliseu miscat. Traian Basescu este un politician viu in constiinta populara, mai ales ca efect al unei autopopularizari inteligent gandite. Sa fie clar, toate asa-zisele sale "spontaneitati", baile de multime sau aparitiile intempestive in mijlocul evenimentelor cu potential ridicat de mediatizare, sunt niste aranjamente. Ca sa-l citez pe clasicul in viata Mitica Dragomir, niste blaturi pe fata intre echipa de imagine a Cotrocenilor si media.

Nescrisa, regula acceptata de ambele parti e ca, atunci cand Basescu simte nevoia de a umple subit ecranele televizoarelor, ziaristii acreditati sunt anuntati discret si conspirativ, de la Cotroceni, asupra programului neoficial al "Obiectivului". Ca din intamplare, cand ajung in locul indicat, fericitii beneficiari ai informatiei top secret dau ochii, "surprinsi de coincidenta", cu ai lor colegi de suferinta de la concurenta. Odata trecute uluiala si, nu-i asa, neplacerea de a fi convocati la o "exclusivitate" pe care s-o imparta cu toata lumea, actorii purced la treaba. Jucatorul se da hartuit, ziaristii se prefac a se lupta intre ei (si cu acriturile de la SPP) pentru o frantura de scandal in plus, intriga se construieste pe picior, cota de incredere se-nalta la cer. Totu-i, din pacate, doar o simpla reteta de budinca. Ingrijorator pentru Traian Basescu ar trebui sa fie insa in perspectiva confruntarilor electorale viitoare faptul ca bucatarii din dotare nu stiu sa improvizezea€¦

---

Despre autor: