S-au nascut in mintea speculativa a cosmologilor, iar mai nou sint detectate de telescoape de ultima ora. Gaurile negre sint un spectacol "invizibil" care ne ajuta sa intelegem mai bine evolutia galaxiilor.

Datorita perfectionarii telescoapelor, astrofizicieniiafla tot mai multe informatii despre evolutia gaurilor negre De curind, cercetatorii canadieni de la Universitatea din Ottawa au anuntat ca au descoperit cea mai veche gaura neagra observata pina acum, folosind un telescop de 3,5 metri plasat in Hawaii. Virsta noului obiect cosmic este de circa 870 de milioane de ani dupa Big Bang si are o masa de 500 de milioane mai mare decit Soarele. Noua descoperire va putea ajuta la mai buna intelegere a evolutiei cosmosului si a transformarii gazelor din jurul gaurii negre. O alta descoperire a ultimelor luni se datoreaza telescopului Chandra al NASA, care a capturat intr-o singura imagine mai mult de o mie de gauri negre supermasive. Povestea gaurilor negre incepe in 1963, o data cu prima identificare a cuasarilor, niste obiecte extrem de indepartate care emit o cantitate impresionanta de energie. Cel mai stralucitor quasar observat pina acum este 3C273, localizat in constelatia Virgo, cu o lumina de miliarde de ori mai puternica decit cea a Soarelui. Singurele fenomene care pot concura lumina quasarilor sint exploziile cosmice de raze gama, care elibereaza cantitati extraordinare de energie in urma exploziilor solare sau a coliziunilor cosmice.

Click pe foto pentru a mari! Imediat dupa descoperirea quasarilor, astrofizicienii s-au intrebat de unde ar putea sa provina o emisie energetica atit de mare. S-a spus atunci, ipotetic, ca aceste fenomene ar trebui sa aiba legatura cu gaurile negre, despre care fizica moderna discutase pina atunci doar la nivel teoretic. Ideea pur teoretica de "gaura neagra" se referea la niste regiuni, niste cimpuri de atractie, situate in diverse puncte ale cosmosului. Acestea ar "inghiti" stelele ce ajung sa orbiteze in preajma lor, dar chiar si lumina. Gaurile negre provin din exploziile stelelor mai mari decit Soarele (supernove). Miezul ramas dupa explozie nu mai poate echilibra forta gravitationala, ajungindu-se la implozie si la comprimarea fostei stele pina la un diametru de numai citeva zeci de kilometri. In prezent, existenta gaurilor negre a fost confirmata de diverse observatii astronomice. S-a mai dovedit ca imensa cantitate de energie emisa de quasari provine tocmai din materia stelelor absorbite. O data ce o stea este prinsa in cimpul magnetic al gaurii negre, energia stelei este emisa sub forma unor radiatii cu diverse frecvente: mai intii apar ca unde radio, dupa care se transforma in infrarosii, apoi in lumina, ca pina la urma ele sa fie receptate pe Pamint sub forma unor raze X. Dupa descoperirea din 1963, au venit multe alte descoperiri, una dintre cele mai uimitoare fiind aceea ca in mijlocul galaxiei noastre se afla o gaura neagra masiva, Sagittarius A.

Despre gaurile negre observate de telescopul Hubble, aflati pe www.cotidianul.ro/select