La doua fara un minut fix

Cel mai trist sfarsit al unei povesti de dragoste mi l-a relatat un arhitect, coleg de birou intr-un institut de proiectare, care martea, intre 14:00 si 16:00, disparea, fiindca avea ora la amanta.

Toti ne faceam nevazuti din cand in cand, unii cu ora la dentist, femeile cu ora la coafor. Ora la dentist mai putea fi amanata, dar ora la amanta nu, deoarece martea, intre 14:00 si 16:00, sotul amantei, care era mare stab la primarie, analiza situatia cu adjunctii. In ce consta situatia, arhitectul nu stia. Fapt era ca stabul o analiza timp de doua ore, exact cat ii trebuia amantului sa intoarca si el situatia pe toate partile cu nevasta stabului. Multe romane de dragoste, care debuteaza sub cele mai frumoase auspicii se termina urat tot din cauza auspiciilor. Tot ceea ce la inceput ii crea arhitectului un sentiment de securitate, dupa numai un an de program amoros il facea sa inghete de frica langa infierbantata doamna viceprimar.

Al doilea motiv de angoasa era chiar programul. Ajunsesem, mi s-a destainuit colegul meu de birou, sa vad cu ochii mintii, pana la cele mai intime amanunte, tot ce urma sa se intample, din clipa cand intram in bloc si pana ce inchideam usa blocului in urma mea. Era ca un film pe care-l vazusem de 100 de ori si trebuia sa ma prefac fericit ca-l vad pentru prima oara. Cel mai mult ma nelinistea paralelismul orelor. Cand doamna suna preventiv la cancelarie si secretara ii spunea: "Doar stiti ca martea de la 14:00 la 16:00 dumnealui nu poate fi deranjat din sedinta, decat de seful cel mare", in loc sa ma simt in siguranta aveam accese de panica. Ce mai incolo, incoace, nu numai ca stiam dinainte ce o sa zic si o sa fac minut cu minut la doua si un sfert, la doua si treizeci si opt de minute, la trei si cinci, la trei si unsprezece minute, la patru fara opt minute si tot asa pana ce apareau pe ecran minunatele cuvinte "The End", "Konet" sau "Sfarsit", dar tot cu ochii mintii imi imaginam, minut cu minut, sedinta de analiza situatiei a sotului.

Doamna imi spunea "hai sa ne distram, ca mai avem aproape un sfert de ora", iar eu parca vedeam cum isi strange barbatu-sau hartiile in mapa si cum se uita la ceas, ca sa-i ramana timp si pentru tras concluziile. Cu gandul, eram mai aproape de el decat de nevasta-sa.

Cum spuneam, intreaga poveste s-a sfarsit trist. Dar nu fiindca stabul ar fi simtit ceva si ar fi amanat sedinta, ca sa-si surprinda femeia in flagrant delict. Exact in clipa in care arhitectul se pregatea sa o stearga din birou, ca sa fie la 14:05 in patul amantei, arhitectul a fost convocat de viceprimar la traditionala sa analiza de marti, intre 14:00 si 16:00. La mai mare, i-a urat directorul institutului, cand l-a urcat pe arhitect in masina si l-a trimis la primarie. Ai grija sa analizezi bine!

Ca sa vezi ce magari pot fi uneori barbatii, mi-a zis colegul, cand si-a incheiat spovedania. Puteam sa-i dau un telefon doamnei si sa-i spun cum vine treaba. Dar am preferat s-o sun chiar din biroul secretarei viceprimarului. Si nu oricand, ci fix la doua fara un minut, cand se astepta sa sun la usa.

---

Despre autor: