AnalizA G8 - Avanpostul noii ordini internationale

Aparuta in siajul primului soc petrolier din 1973, ideea unui forum al principalelor democratii industrializate s-a materializat in 1975, cand, la invitatia presedintelui francez, Valery Giscard d Estaing, la Rambouillet, a avut loc prima intalnire la nivel inalt a sefilor de stat sau de guvern din Franta, Germania, Italia, Marea Britanie, Japonia si Statele Unite ale Americii. Anul urmator s-a alaturat grupului Canada, iar in 1997 Federatia Rusa.

Grupul, care nu are o structura administrativa, precum alte organizatii internationale si este condusa prin rotatie de unul dintre membri, exercita o influenta de necontestat asupra mediului economic, politic si social la nivel global. Influenta sa este cu atat mai mare, cu cat cele opt tari membre produc circa 60% din PIB-ul mondial.

Recent, incheiatul summit G8 de la Heiligendamm, Germania, a fost precedat si este urmat de o serie de polemici extrem de virulente care au ca tema rolul si locul acestei structuri informale si netransparente in structurarea asa-numitei "noi ordini internationale".

Prima tema de polemica priveste modul considerat arbitrar si lipsa de criterii care au caracterizat formarea sa. Daca ne referim la un criteriu economic, cel al ponderii in ansamblul economiei globale, in acest moment exista cu siguranta o serie de natiuni care sunt mai indreptatite sa faca parte din Grup decat unii dintre vechii membri. China, India, Brazilia, Africa de Sud sunt avute in vedere de acest criteriu, alte natiuni par a fi pe cale de a emite pretentii.

Daca luam in discutie alte criterii, cum ar fi atractivitatea, eficienta si influenta sistemului de valori politice, economice, culturale si morale al unei natiuni asupra modului in care sunt guvernate natiunile in curs de democratizare sau cu democratii neconsolidate, tari precum Olanda, care indeplineste si criteriul economic, ar fi indreptatite sa se alature Grupului. La fel, unii dintre actualii membri ar trebui sa-l paraseasca - considera anumiti analisti ­ pentru ca nu indeplinesc criteriile de apartenenta si au fost cereri in acest sens in ceea ce priveste Federatia Rusa.

G8 este contestat de natiunile in curs de dezvoltare, care vad in el un "club al bogatilor", si care, in ciuda celor afirmate, au dovedit cu prisosinta ca "nu cred saracilor". Wade... exprima sentimentele natiunilor defavorizate din Africa, declarand recent ca ele au nevoie de parteneri in natiunile membre ale G8, nu de stapani. Aceste sentimente sunt tot mai impartasite si de celelalte natiuni subdezvoltate din Sud, care au de suferit de pe urma procesului de globalizare, proces care, pe masura ce se accelereaza, adanceste si mai mult prapastia care le separa de tarile bogate din Nord.

Sentimentul celor care contesta rolul supradimensionat pe care il joaca tarile membre ale G8 pe scena internationala este ca Grupul devine tot mai mult un instrument prin care natiunile bogate deturneaza "fructele" globalizarii exclusiv in interesul lor.

Aceste tari sunt evident ingrijorate de faptul ca institutiile care definesc in prezent ordinea internationala: ONU, FMI, BM, OMC, institutii democratice, in care isi pot face auzita vocea si in care pot sa-si promoveze interesele fie sunt in criza, fie sunt puternic contestate, si oricum isi pierd din relevanta. Aceste organizatii ar fi trebuit sa gestioneze procesul de globalizare, sa-l faca echitabil si sa permita tuturor natiunilor sa se dezvolte si sa depaseasca starea de saracie cronica in care se afla multe dintre ele. G8 tinde sa fie tot mai mult un substitut al acestor organizatii si mai ales un mod de a ocoli Consiliul de Securitate al ONU si deciziile sale.

Dupa prabusirea regimurilor totalitare din estul Europei si aderarea natiunilor din aceasta zona la Uniunea Europeana si la NATO a devenit tot mai evidenta o mutatie de substanta a procesului de globalizare. Daca pana de curand, natiunile erau actorii procesului, locul lor tinde sa fie luat de mari blocuri politice, economice si militare, iar marimea pietelor interne ale acestor blocuri, demografia, calitatea guvernarii, soliditatea si functionalitatea democratiilor, gradul de educatie al cetatenilor, accesul universal la educatie de calitate etc. constituie tot atatea avantaje competitive. Si din acest punct de vedere, natiunile in curs de dezvoltare sunt defavorizate.

G8 pare a fi, in acest context fluid, in care ordinea internationala structurata dupa cele de-al doilea razboi mondial este pusa tot mai mult intre paranteze, iar o alta trebuie sa-i ia locul, fermentul si gestionarul acestei transformari. Dar chiar este ceea ce se spune ca ar fi? Are el capacitatea de a-si asuma din functiile care pana de curand apartineau ONU, FMI, BM, OMC?

Prima problema in legatura cu rolul pe care il va juca in viitor G8 priveste legitimitatea sa. Daca G8 nu-si gaseste o forma general acceptabila de a se legitima in rolul de gestionar al restructurarii actualei ordini internationale, deciziile sale vor fi permanent si violent contestate.

A doua problema priveste coerenta interna a Grupului. tarile membre nu constituie un ansamblu coerent de interese si de viziuni strategice, de valori politice, morale, economice si sociale. Mai mult, ele au fost si sunt competitori atat in vechiul model de globalizare, avand ca actori natiunile, cat si in noul model, cel cu actori mari blocuri de natiuni, precum Uniunea Europeana.

Declaratia data publicitatii cu ocazia ultimul summit, cel de la Heiligendamm, Germania, "Crestere economica si responsabilitate in economia univers", arata in ce masura abordarile, interesele si problemele economiilor celor opt state membre sunt diverse, divergente si cat este de dificil de concertat si de formulat un consens in privinta unor abordari comune. Egoismele nationale, nationalismul economic si tentatiile protectioniste nu sunt de bun augur pentru aceia care asteapta un lidership puternic si coerent din partea G8. De asemenea, prea putine dintre problemele natiunilor in curs de dezvoltare isi gasesc ecou in preocuparile membrilor G8.

"Investitie si responsabilitate ­ dimensiunea sociala a globalizarii", capitol al Declaratiei G8, este o colectie de dorinte pioase, toate izvorand dintr-o viziune neoliberala pura si dura.

Nici in privinta schimbarilor climaterice nu s-a ajuns la o pozitie comuna, lucru vizibil in textul Declaratiei. Reducerea dramatica e emisiilor de gaz cu efect de sera implica nu doar schimbari tehnologice majore, ci si restructurarea aparatului productiv al tarilor membre, cu costuri pe care acestea le considera inacceptabile. De aceea, ele se ascund in spatele "mecanismelor pietelor libere", care, se spera, vor rezolva aceste probleme prin metode "specifice".

Este evidenta in acest document, dar si in altele care reflecta pozitiile tarilor membre G8, absolutizarea unui model economic si social specific tarilor bogate, model care nu tine cont de nevoile si de interesele celorlalte natiuni. Acest model este tot mai vehement contestat, iar contestarea nu vine doar din partea tarilor nemembre, ci si din partea unora dintre tarile membre ale G8.

Spre exemplu, profitand de criza unor organisme, precum FMI si BM, controlate in principal de tarile dezvoltate, care promoveaza un model economic ce le favorizeaza interesele, China intra in forta in Africa, promovand si finantand un model economic si social alternativ, fara sa puna conditii de natura politica.
La randul ei, Rusia, care si-a revenit de pe urma crizei economice care a insotit tranzitia la economia de piata si destramarea fostei Uniuni Sovietice, doreste sa devina o sursa alternativa de finantare a dezvoltarii tarilor din CSI.

Ca parte a problemei coerentei interne a grupului G8, putem considera si modul in care a fost promovata si gestionata introducerea unor elemente ale scutului american antiracheta in Europa. Reactia Federatiei Ruse putea fi usor anticipata, la fel si aceea a unora dintre tarile europene membre ale G8. SUA au ignorat aceste reactii si si-au pus partenerii in fata faptului implinit.

In aceste conditii, este greu de imaginat ca tarile membre ale comunitatii internationale vor accepta sa incredinteze acestui organism delicata misiune de a structura si de a gestiona noua ordine internationala si procesul de globalizare. Pe de alta parte, prin forta lor economica, militara si politica, prin controlul pe care il exercita asupra vechilor institutii cu vocatie mondiala, tarile membre ale G8 vor putea impune celorlalti atat viziunea lor, cat si solutiile care le servesc interesele.


Studiu de caz: Rusia Pozitia Rusiei fata de summitul G8 de la Heiligendamma€¦
Dialog intre parteneri egali, pe baza respectarii intereselor reciproce

Cu cateva zile inainte de deschidere, summitul G8 a stat sub semnul tensiunii acumulate in ultima vreme in raporturile ruso-americane, determinata indeosebi de polemica izbucnita in urma anuntarii planurilor SUA de amplasare in Cehia si Polonia a unor elemente ale scutului antiracheta, conceput sa functioneze in regim automat cu intregul potential nuclear american. Vladimir Putin a calificat ca ridicola propunerea facuta Rusiei de catre partea americana de a coopera la realizarea acestui scut, oferind rachete sovietice care sa fie folosite ca tinte in cursul testelor. Declaratiile categorice ale presedintelui rus, facute in interviul acordat corespondentilor unor publicatii din statele membre ale G8 nu lasau nici un dubiu in legatura cu masurile asimetrice pe care Rusia, care se simtea amenintata de instalarea scutului, le va intreprinde in cazul punerii in practica a planurilor SUA.

Liderul rus a atras atentia asupra faptului ca, pentru intaia oara in istorie, pe teritoriul european ar aparea elemente ale arsenalului nuclear american, provocand in felul acesta modificarea echilibrului strategic de forte in lume. Acesta a mentionat ca Rusia nu doreste confruntarea, nu vrea sa se lase antrenata intr-o noua cursa a inarmarilor si este interesata in gasirea de solutii bazate pe respectarea intereselor reciproce. A subliniat totodata ca unii dintre actorii vietii internationale au impresia ca ar detine adevarul absolut si nutresc iluzia ca pot face orice si oriunde, nesocotind interesele celorlalti.

La fel de intransigent s-a dovedit presedintele rus si in legatura cu necesitatea de a se continua eforturile in directia gasirii unei solutii optime in chestiunea Kosovo. Putin a prevenit asupra riscurilor adoptarii unei decizii pripite in acest caz, evidentiind faptul ca acceptarea principiului dreptului la autodeterminare va declansa procese negative nu numai in spatiul post-sovietic, ci si in alte parti ale Europei. In context, a amintit situatiile din Transnistria, Osetia de Sud si Abhazia, pe care le-a considerat similare celei din Kosovo, precum si tendintele separatiste manifestate in Scotia, Catalonia, tara Bascilor si in Republica Serbska. "In Europa de Sud-a adaugat Putin ­ sunt si alte probleme."

Raspunzand celor care ar dori excluderea Rusiei din G8, Putin a precizat ca tarii sale i s-a propus sa participe la activitatea grupului, pe care nu-l considera un club inchis, chemat sa decida soarta omenirii. A amintit totodata potentialul economic urias al Rusiei, precum si faptul ca aceasta este una dintre cele mai mari puteri nucleare.

Retorica radicala exprimata in ajunul summitului de catre liderul de la Kremlin a fost atenuata in timpul intalnirii cu presedintele american George Bush, caruia i-a propus folosirea in comun, in scopul apararii antiracheta, a statiei de radiolocatie de la Gambala (Azerbaidjan), inchiriata de Rusia. Propunerea, pusa de acord si cu presedintele azer, Aliev, a fost primita cu interes de presedintele american, urmand ca reprezentanti ai structurilor militare si ministerelor de externe ale celor doua tari sa initieze un dialog pentru studiul acesteia. Statia de la Gambala prezinta avantajul ca poate detecta lansarea de rachete la o distanta de 6.000 de kilometri, acopera intreaga Europa, iar fragmentele de rachete distruse in zbor ar cadea in mare. In plus, statia este situata in apropierea granitei Iranului, inlaturand pericolul invocat de SUA. Finalizarea pozitiva a acestei intelegeri ar permite renuntarea de catre SUA la scutul antiracheta din Europa si anularea masurilor asimetrice de raspuns din partea Rusiei.

Presedintele rus a exprimat speranta ca americanii nu vor intreprinde nici un fel de masuri unilaterale pana la finalizarea consultarilor asupra propunerii rusesti. Solicitarea nu este intamplatoare, avand in vedere declaratia secretarului de stat american, Condoleezza Rice, potrivit careia partea americana va studia propunerea facuta de Putin, dar va continua pregatirile in vederea instalarii scutului antiracheta in Europa de Est.


Centrul de studii strategice
Fundatia europeana "Nicolae Titulescu"



Aceaste analize sunt rezultatul dezbaterilor saptamanale de la sediul fundatiei, dezbateri care se desfasoara pe baza regulilor de la Chatham House.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe