Supliciul din Udriste

Birocratia si bataia de joc la care este supus contribualul roman de catre functionarul public, pare sa nu mai ia sfarsit. In ciuda declaratiilor oficialitatilor care se lauda ca problemele s-au rezolvat sau se vor rezolva. Un exemplu concret care arata modul in care omul de rand este umilit chiar de catre cei care ii plateste este ceea ce se intampla in cladirea din strada Udriste, acolo unde au loc inmatricularile si radierile auto. Pentru o banala operatie esti supus unui intreg supliciu. Schimbarile de pana acum nu au adus nimic nou. Trecerea celor din spatele biroului de sub steagul politiei, in civilie, la evidenta populatiei, nu a schimbat cu nimic lucrurile. Aroganta a ramas definitia de baza a functionarului public.
O simpla deplasare in "Udriste" pentru rezolvarea unei probleme cu masina te aduce in pragul disperarii. Timp, nervi, bani. Toate acestea trebuie sa le indure un om de rand care are treaba prin acel loc. De la inceput pornesti cu stangul. Sa gasesti un loc de parcare, chiar cu plata, este o adevarata problema. Dar cu rabdare se poate rezolva. Odata parcata masina, te indrepti catre cladirea in care functioneaza birourile si ghiseele la care au loc inmatricularile si radierile auto.
O cladire veche, dar modernizata. Urci cateva trepte si brusc iti tii respiratia. Cand vezi coada de la ghisee. Este doar prima etapa. De acomodare. Odata intrat in incapere ai senzatia ca ai patruns intr-o baie turceasca. Instantaneu devii nostalgic dupa canicula de afara. Insutit mai suportabila. Mirosurile se intrepatrund, in timp ce transpiratia curge de voie pe chipurile celor care asteapta cu stoicism la rand. Zumzetul din sala iti mai distrage atentia de la plictisul statului la coada si gandul ca inhalezi un aer irespirabil. Fiecare vorbeste cu fiecare, parca s-ar cunoaste de-o viata. Oricum la cat timp iti pierzi pe acolo ai timp sa iti faci noi prieteni. "Ce acte ai? La inscriere sau la radiere?", ma intreaba un curios. "La radiere", ii raspund si ii arat actele. Si fac bine. "Vezi ca nu ai tot ce iti trebuie. Lasa-ti rand si mergi pe aici pe afara unde sunt cei cu asigurarile sa iti iei niste formulare sa le completezi. De fapt le completeaza doamnele de acolo. Nu e scump, vreo cinci lei", imi spune amabil omul de la coada.
Formulare doar la particulari
Parasesc cladirea cu bucurie. Am scapat pentru cateva minute de statul la coada, de zaduful si de mirosurile insuportabile. In zona, cateva camarute si buticuri chipurile cu asigurari auto. Doar ca aici se rezolva orice. Masini de scris peste tot, pereti coscoviti cu un aer ce iti aduce aminte de anii '60. In spatele tastaturii troneaza niste doamne specialiste in tot ce inseamna acte auto. La repezeala iti completeaza formularele, care se gasesc numai aici. Intreb intr-o doara: "in cladire (n.r. - incaperea cu cozi) nu exista formulare?". Raspunsul vine promt: "numai pe aici gasiti asa ceva". Ciudat, dar adevarat. Institutia publica nu detine asa ceva, dar cei cu SRL-urile sunt blindati. Dupa scurtul moment de respiro, constiincios imi reiau locul la coada. Constat ca in sfertul de ora cat am lipsit eram doar cu o persoana mai in fata. Aici discutii ample despre te miri ce. Cetatenii solidarizau intre ei la greu.
Coada sta pe loc
De cealalta parte a baricadei, slujbasii nu se grabesc chiar deloc.
Doar au program fix, nu vreo norma de rezolvat. Lumea, din ce in ce mai revoltata, se intreba de ce fiecare sta la ghiseu cate 5-10 minute. "Trebuia sa vin mai pe seara, ca e mai liber", spune unul. Colegul sau de coada il contrazice insa, explicandu-i ca a trecut pe aici cu doua seri inainte si era si mai mare coada. Hotarat lucru oricand vii, coada te absoarbe.
Asteptarea devine tot mai apasatoare. Arunc o privire prin sala pentru a observa daca nu cumva exista vreun aer conditionat. Si chiar exista cateva. Bucuria nu mi-a fost implinita caci acestea evident nu functionau. Daca afara termometrele aratau 29 de grade Celsius, inauntru sunt peste 35 cu usurinta. Dupa mai bine de o ora si un sfert ajung fata in fata cu maretul functionar. A luat actele pe care i le-am intins. Dupa scarpinatul conventional le-a frunzarit, doar o gasi vreo lipsa, ceva. Vazand ca am tot ce trebuie si-a continuat dialogul cu vecina de scaun: "nevasta-mea i-a ascuns cablul de la calculator lu al mic ca nu isi mai facea lectiile. Toata ziua sta in fata computerului". Apoi catre mine: "predati si numerele?". Da, si chiar am facut-o. Le-a luat intr-o sila (le curatasem in prealabil pentru a nu primi vreun afront). Bate ceva scarbit la calculator si ma anunta ca asta este tot. Nu stiam cum sa reactionez, sa ma bucur ca am scapat, sau sa ma enervez ca pentru cele trei-patru minute petrecute in fata pretiosului slujbas, am stat mai bine de o ora la coada.
Masina nu este autoturism
Pana sa parasesc incinta in timp ce imi aranjam actele, la un alt ghiseu s-a lasat cu scandal.
Petentul avusese "neobrazarea" sa se prezinte cu o delegatie de la o anume firma pentru a putea inmatricula masina pe numele societatii. O delegatie in care se specifica: "rog inmatriculati masina". Foarte ofensat functionarul, pe nume Damian (atat am putut sa vad ce este scris pe ecusonul prins pe piept), arunca printre dinti: "ce masina dom'le. De tuns, de ras sau de care??". Degeaba a incercat contribuabilul sa deschida gura ca a si fost expediat. I s-au aruncat actele cu precizarea ca inscrie in circulatie un autoturism, nu o masina. Deh, chestie de nuanta. Omul de pe scaun nu se joaca cu cuvintele si chiar lasa sa se inteleaga ca stie foarte bine continutul DEX-ului. A urmat un alt client. Cel respins a plecat bombanind ceva printre dinti. Mai tarziu avea sa o ia de la capat. Sa stea din nou la celebra coada. Sa suporte din nou mirosurile si caldura din incapere. Si nu in ultimul rand sa fie supus unui tratament insolent din partea unui functionaras pe care chiar el il plateste.
O raza de speranta
O raza de speranta a rasarit de curand, atunci cand s-a anuntat de catre Ministerul Internelor faptul ca permisul de conducere si certificatul de inmatriculare al masinii vor fi eliberate in termen de maximum doua ore. Nu s-a specificat insa, daca in acest rastimp intra si timpul pierdut la cozile la care esti nevoit sa stai. Atata timp cat locatiile raman meschine si functionarii cu aceleasi tare, este greu de presupus ca se va schimba ceva. Mai ales ca Prefecturile cat si Ministerul Administratiei si Internelor, forurile superioare, raman insensibile la problemele contribuabililor. Aceste lucruri nu conteaza. Persoanele din sistem si nu numai, cu functii de conducere, bani si prietenii acestora au intrare libera prin "spate", evitand astfel cozile unde ar trebui sa coboare in mijlocul "prostimii".
Si Fiscul te "omoara"
Ceea ce se intampla la Udriste nu este un caz singular. Asa cum ZIUA a dezvaluit in editia de ieri, contribuabilul roman este supus unei adevarate umilinte si de catre functionarii care lucreaza in administratia financiara. Astfel, pentru a plati niste taxe banale si pentru a face niste operatiuni la fel de banale, esti nevoit sa pierzi ore bune la niste cozi interminabile. Tratamentul la care esti supus este identic cu cel de la Udriste. Functionarii platiti din banii fiecaruia dintre noi te trateaza cu un dispret de neimaginat, pasandu-te de la unul la altul. De asemenea, nu trebuie uitat nici ceea ce are de indurat un om de rand pana ajunge sa fie batjocorit de catre cel de la ghiseu. Asa cum am aratat in numarul de ieri, pentru a te achita de obligatiile fiscale esti nevoit sa te plimbi prin tot Bucurestiul in cautarea sediilor Administratiilor Financiare.

---

Despre autor: