Razboiul dintre fostii parteneri din Alianta liberal-democrata n-avea cum sa ne faca o buna "imagine" in lume. Intreaga odisee, care a culminat cu tentativa de revocare a sefului statului, a fost perceputa mai intai ca foarte grava. A fost prezentata ca atare pe doua culoare principale de informare. Pe cel politic, reprezentantii PD au oferit cancelariilor si birocratiei continentale, in primul rand partenerilor actuali, crestin-democratii europeni, varianta lor de descriere a conflictului, in care presedintele Traian Basescu si fosta titulara a portofoliului Justitiei, Monica Macovei, au fost prezentati ca victime in batalia cu sistemul corupt, "oligarhic". Iar pe culoarul mediatic, presa internationala a preluat mesaje similare din partea unor voci ale societatii civile, aceleasi care criticau in termeni la fel de severi "neocomunismul" guvernarilor romanesti din prima parte a anilor '90. Probabil ca rapoartele diplomatice transmise de ambasadele de la Bucuresti vor fi tinut si ele cont de atare interpretare.
Si totusi, perceptia externa pare sa se fi echilibrat intre timp. Liderii continentali au declarat, in conformitate cu limbajul diplomatic international, ca bataliile politice interne sunt problema Romaniei, ca in orice democratie, singurul lucru de spus fiind acela ca stabilitatea e dezirabila. In timpul recentei vizite a premierului Calin Popescu Tariceanu la Bruxelles, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, a dat de inteles ca raportul asupra Romaniei, in pregatire, primul de dupa aderarea tarii noastre, va fi "corect", ceea ce pare sa insemne ca nu va fi negativ, cum au profetit unii-altii, mergand pana la speculatii cum ca ar urma activarea clauzelor de protectie ("de salvgardare" se zice la noi). De asemenea, reuniunea la varf a NATO, programata sa se desfasoare la Bucuresti in aprilie urmator, a fost reconfirmata, semn ca agitatiile interne nu sunt considerate atat de grave incat sa puna sub semnul intrebarii functionarea statului ca sistem institutional reprezentativ.
Aceasta vizibila echilibrare a perceptiei se va fi produs si pentru ca - de pilda - la Bruxelles nu doar Monica Macovei e bine vazuta, ci si succesorul sau, Tudor Chiuariu, pana de curand sef al DLAF (Departamentul de Lupta Anti-Frauda), in excelente relatii de colaborare cu OLAF-ul Uniunii. Aceeasi situatie si la Externe, interfata noastra diplomatica, unde noul ministru, Adrian Cioroianu, are mai putina experienta decat predecesorul sau tot liberal, Mihai Razvan Ungureanu, dar e si el cunoscut ca intelectual de calitate (istorici ambii!) si a beneficiat de cateva luni de rodaj ca europarlamentar. In ce priveste sustinerea pe care i-a acordat-o presedintelui respectivul grup de intelectuali, si in tara, si in strainatate, ea nu mai poate avea aceeasi credibilitate ca in perioada imediat postcomunista, cand societatea romaneasca era scindata intre vechiul aparat, machiat stangaci in stat democratic, si reformistii autentici. Acum, semnatarii apelurilor pro-Basescu ataca unul dintre partidele care au "occidentalizat" Romania si sprijina un presedinte cu meritele lui, dar care si-a inceput cariera politica in randurile FSN-ului descins direct din Partidul Comunist. Nemaivorbind despre gafele recente (episoadele "tiganca imputita", "vointa lui Dumnezeu" etc.).
Pe scurt: oricat ar fi fost de dezagreabil, scandalul politic din Romania a respectat procedurile stipulate de Constitutie; institutiile statului functioneaza normal, chiar daca stabilitatea formulei e fragila; si - argumentul argumentelor, fireste - economia creste continuu, cu un spectaculos excedent bugetar, recent raportat. De unde o "imagine" - totusi, totusi! - eminamente pozitiva...