Primul tur de scrutin al alegerilor pentru Adunarea Nationala (10 iunie) a insemnat o victorie peste asteptari a centrului dreapta. Cu cei 45,6% din votanti, UMP si aliatii sai realizeaza un adevarat "val albastru", care se poate transforma intr-un tsunami national, dupa al doilea scrutin (17 iunie), maturand tot ce inseamna opozitie. Primii vizati sunt socialistii, marii perdanti; pana si Ségoléne Royal, ce se credea invingatoarea lui Sarkozy, a facut un disperat/solemn apel la alegatorii sai traditionali, din ce in ce mai resemnati, pentru ca in turul secund sa vina la vot si sa mai salveze onoarea stangii, obtinand vreo 100 de mandate. Ea l-a contactat deja pe Francois Bayrou, presedinte UDF, alt perdant, cu doar 7,6% din voturi, pentru a-si sprijini reciproc candidatii ramasi in cursa. Durere mare si in taberele extremistilor: dreapta lui Le Pen nu a obtinut nici un loc de deputat, iar comunistii sunt in cadere libera, la cea mai jalnica pozitie din 1958 incoace.
Adunarea Nationala a Frantei este aleasa pe cinci ani, avand 577 de membri. Acum au fost alesi 105 din cei 7639 de candidati. Conform regulii, cine nu obtine in primul tur majoritatea absoluta (51%) in circumscriptia respectiva intra in al doilea, la balotaj. Dupa toate probabilitatile, si de data aceasta favoriti sunt reprezentantii UMP, fortele de dreapta putand obtine, sustin sondajele, in jur de 450 de mandate! Din 577! O situatie aproape de neconceput in urma cu ceva vreme, putand contribui la nasterea unui real fenomen francez.
"Tsunamiul albastru" a fost declansat de catre Nicolas Sarkozy inca de la primele luari de pozitie in campania electorala pentru Palatul Elysée. Spre stupoarea generala, el prezenta natiunii un program deloc pe placul multora. S-a crezut ca singur isi da foc la valiza, cum am spune noi, cerandu-le francezilor sa munceasca mai mult de 35 de ore pe saptamana (norma fixata de socialisti, in anul 2000), sa mareasca productivitatea muncii, obtinand astfel venituri suplimentare, atat pentru societate, cat si pentru fiecare individ in parte. Spuneam recent ca Sarko si Guvernul sau trebuie sa le impuna francezilor sa munceasca nemteste, pe model anglo-saxon, nu pe cel socialisto-balcanic! Prin eforturile tuturor, se va putea reduce somajul, in special in randul tineretului si al imigrantilor, care asteapta doar ajutor social, din partea statului. Numindu-l imediat ca premier pe Francois Fillon, cu un guvern redus la 15 ministere, s-a trecut la punerea in ecuatie a programului economico-social preconizat de Sarkozy, lansand un proiect de lege in opt capitole, o noua strategie menita sa impuna cresterea economica, sa rezolve politicile salariale si sa micsoreze impozitele si taxele multor categorii de cetateni.
Cu asemenea norme s-a prezentat UMP la alegerile legislative, aratand ca numai prin rigoare, perseverenta si ordine publica Franta se poate afirma ca stat modern, cu o reala forta economica si cu grija pentru nevoile tuturor celor care vor sa respecte legile noului fenomen francez! Dovada ca alegatorii au inteles acest mesaj este rezultatul recentului scrutin. Mai mult, strategia de dezvoltare initiata de Guvern s-a vazut in evolutia pozitiva a Bursei din Paris, unul dintre indicii sortiti sa faca din Frata un lider puternic in Europa.
P.S. Premierul Fillon si alti sase ministri alesi in Parlament au renuntat la mandat, in favoarea posturilor din Guvern. La noi, asa ceva n-a existat si nu exista...