Proteste in mediul rural   Reorganizarea vietii bisericesti nu a insemnat mare lucru pentru masa credinciosilor. Interzicerea orelor de religie si a rugaciunilor la inceputul si sfarsitul orelor de curs ori scoaterea icoanelor din scoli au trezit vii proteste, in special la sate. Confruntate cu pericolul de revolta, autoritatile au batut in retragere. Constitutia din aprilie 1948 a deschis calea catre modelarea institutiilor in spiritul dorit de puterea comunista. Legi adoptate ulterior aveau sa aduca lamuririle necesare fiecarui domeniu in parte. Bisericile au fost afectate in special de Legea invatamantului si de Legea cultelor, ambele aparute la inceputul lunii august.  LEGEA INVATAMANTULUI Decretul 175 din 3 august 1948 a introdus monopolul de stat asupra invatamantului. "Toate scolile confesionale sau particulare de orice fel devin scoli de stat", se spunea in lege. Astfel, au fost desfiintate toate scolile particulare, inclusiv scolile confesionale detinute de biserici. Biserica greco-catolica din Ardeal intretinuse cu mijloace proprii scoli primare si secundare. Pe aceeasi linie, care viza indepartarea populatiei de cele sfinte, au fost interzise orele de religie, s-a introdus interdictia de a se face rugaciuni la intrarea si iesirea copiilor de la ore si s-a prevazut eliminarea icoanelor si a tuturor simbolurilor religioase din salile de clasa. Aceasta din urma a starnit reactii dure din partea credinciosilor care, mai cu seama in mediul rural, au refuzat sa isi mai trimita copiii la scoala, in unele sate fiind necesara amanarea debutului anului scolar. Daca prevederi mai abstracte ale Constitutiei sau Legii cultelor, precum reorganizarea eparhiilor in functie de numarul credinciosilor practicanti ai cultului respectiv, au avut impact asupra unui numar limitat de cunoscatori, scoaterea icoanelor din scoli a intampinat rezistenta populatiei si a determinat conducerea partidului sa bata in retragere.  Chestiunea s-a discutat in Secretariatul CC al PMR, chiar in nucleul restrans de conducere asadar. Tragand concluziile sedintei, Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus: "Actiunea Ministerului Invatamantului Public a fost o actiune anarhica, mic-burgheza, care confunda scoaterea obiectelor religioase cu scoaterea constiintei religioase din capul oamenilor. Invatatorii si clerul, cu mici exceptii, sunt contra noastra, unanimitatea taranimii - 76% din populatia tarii, 12 milioane de oameni, sunt credinciosi si nu-i putem face dintr-o data materialisti. Prin masurile luate am dat o arma bisericii pentru a-i intari pozitiile la sate in sanul populatiei, a intari credinta si am dat o arma in mana reactiunii care isi are rezervele la sate. Prin scoaterea obiectelor religioase, interpretata ca o masura impotriva religiei, s-a falsificat si s-a denaturat linia CC, iar, in afara de aceasta, masura este contrara Constitutiei".  LEGEA CULTELOR Regimul cultelor in recent proclamata republica populara a fost reglementat prin Decretul numarul 177 din 4 august 1948. Acest act normativ stabilea raporturile dintre stat si biserici. Specialistii in Drept si istoricii care l-au analizat au ajuns la concluzia ca decretul viza manifestarile exterioare ale credintei, care tineau de organizare, personal, relatiile cu credinciosii, si nu de chestiunile de dogma. De asemenea, au fost preluate numeroase articole din precedenta lege a cultelor, care data din 1928. Desigur, legea introducea si noutati, cel mai probabil de inspiratie sovietica. Noul act legislativ prevedea ca statul, prin Ministerul Cultelor, exercita controlul asupra cultelor religioase. Aceasta prevedere afecta mai putin biserica majoritara ortodoxa si mai mult pe cea greco-catolica si romano-catolica, supuse Papei. Dezvoltand un articol din Constitutia promulgata in aprilie, inca din primul sau articol, decretul din august spunea ca "statul garanteaza libertatea religioasa pe tot cuprinsul RPR. Oricine poate sa apartina oricarei religii sau sa imbratiseze orice credinta religioasa, daca exercitiul ei nu contravine Constitutiei, securitatii, ordinii publice sau bunelor moravuri". In caz contrar, slujbasii bisericilor care vadeau "atitudini antidemocratice" riscau sa nu isi mai primeasca salariul de la stat.  In aceeasi zi, cu noua lege a cultelor a fost promulgat si actul de infiintare a ministerului de resort responsabil cu aplicarea politicii partidului in chestiunile religioase. Aceasta structura aproba infiintarea de noi parohii sau unitati administrativ-religioase, infiintarea de noi posturi de personal clerical, didactic sau administrativ, recunostea numirile, transferarile si pensionarile intregului personal, aproba bugetele si controla fondurile cultelor, supraveghea toate scolile care pregateau personal clerical, indiferent de grad (seminarii teologice, facultati).   AVERILE BISERICII. Dupa rezolvarea situatiei legale, statul comunist a socotit ca venise vremea sa se ocupe si de averile bisericii. Biserica era un mare proprietar de pamant si detinea in folosinta mari suprafete de teren, al caror proprietar era totusi statul. Veniturile obtinute de pe terenurile in folosinta reveneau parohiilor si preotilor. La inceputul anului 1949, pe fondul pregatirilor pentru colectivizarea agriculturii, nefacand fata impozitelor si cotelor mari, biserica ortodoxa a fost nevoita sa cedeze terenurile pe care le detinea in proprietate sau in folosinta. Organizarea Bisericii Ortodoxe Masurile legislative din 1948, precum Legea Cultelor sau legea prin care se reorganiza ministerul de resort, au produs consecinte pentru toate cultele din Romania, atat cele crestine, cat si cele necrestine. Dupa trasarea cadrului legal general, autoritatile au solicitat modificarea statutelor - acte care reglementau viata interna a confesiunilor. Anul 1949 a adus alte masuri care vizau activitatea Bisericii Ortodoxe Romane. In februarie s-a adoptat un nou statut al bisericii majoritare. Conform acestuia, BOR avea ca organe deliberative Sfantul Sinod si Adunarea Nationala Bisericeasca, iar ca organe centrale executive, Consiliul National Bisericesc si Administratia Patriarhala. Sfantul Sinod se compunea din mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi in functie. In alcatuirea Adunarii Nationale Bisericesti intrau membrii Sfantului Sinod si cate un cleric si doi mireni din fiecare eparhie, alesi pentru o perioada de patru ani. Va prezentam spre lectura Mircea Iorgulescu, Convorbiri la sfarsit de secol, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 2006, 491 p.
Volumul de fata reuneste o parte din convorbirile realizate de Mircea Iorgulescu intre 1997-1998, cu oameni de litere si istorici, si difuzate de Radio Europa Libera sub genericul emisiunii "Oameni, destine, istorie". Printre interlocutorii criticului literar s-au numarat Radu Beligan, Sanda Stolojan, Geo Dumitrescu, Adrian Marino, Octavian Paler, Mircea Zaciu, Zigu Ornea, Florin Constantiniu, Tita Chiper, Nicolae Breban, Leon Volovici, Nicolae Manolescu, Lucian Boia si altii. In opinia autorului, valoarea acestor dialoguri este data de faptul ca, dincolo de firestile si necesarele diferente de situare si de apreciere a unor evenimente si personalitati, prin reunire, ele capata aspectul unor dezbateri ce depaseste cadrul unor marturii individuale.