Partidele prezidentiale confisca opozitia

In mod evident, initiatorii motiunii au stiut de la bun inceput ca demersul lor este sortit esecului. Atunci, de ce si-au mai pierdut vremea? Raspunsul este simplu: totul a fost doar un nou exercitiu de imagine. Scopul lui: sa acrediteze ideea unei "aliante" secrete intre PNL si PSD.
Specialisti in a simula opozitia fiind in acelasi timp la putere, democratii au descoperit acum o tactica si mai spectaculoasa in jocul de-a alba-neagra pe care ei il numesc politica: sa forteze opozitia sa-si asume responsabilitatea guvernarii.
Siluind cu voluptate logica, Emil Boc incearca sa convinga ca PSD-ul trebuie sa raspunda pentru erorile Cabinetului Tariceanu, de vreme ce nu accepta sa-l dea jos la semnalul lui Basescu. Pe de alta parte, liberalii sunt demonizati ca supravietuiesc la guvernare cu ajutorul voturilor "interesate" ale social-democratilor lui Geoana. Si totusi, cand a fost vorba sa incropeasca lista cu semnaturi necesare depunerii motiunii de cenzura, PD-ul nu s-a aratat atat de mofturos in legatura cu profilul moral si ideologic al sustinatorilor sai. Nici cu motivatiile acestora. Bizarul Nati Meir si-a negociat fara jena votul chiar prin intermediul televiziunilor, amenintand ca, in cazul in care democratii nu-si respecta promisiunile fata de el, isi va retrage semnatura. Cateva ore mai tarziu, Meir a anuntat ca a fost acceptat in grupul parlamentar PD. Cu tot cu dosarul sau penal.
PSD-istii nu s-au inscris in PNL. Nici nu au primit functii in Executiv. Faptul ca refuza sa puna umarul la doborarea Guvernului Tariceanu nu ii exclude, automat, din randurile opozitiei. Motivatia lor este simpla si pragmatica: nu isi pot permite acum alegeri anticipate. In noiembrie 2004, au castigat aproape 40 la suta din voturile electoratului. Acum, potrivit sondajelor de opinie, ar obtine sub 20 la suta. Social-democratii ar trebui sa fie de-a dreptul sinucigasi sa-si injumatateasca de buna voie locurile din Parlament. Tariceanu nu are de ce sa le faca vreo concesie pentru a conta pe sprijinul lor.
Aceasta realitate il exaspereaza pe Traian Basescu. Presedintele si fidelii sai sustinatori din PD si PLD au inteles ca, deocamdata, nu au nici o sansa sa-l urneasca pe premier. Tot ce le ramane de facut este sa incerce sa-l impiedice sa guverneze, perpetuand criza politica. Prin orice mijloace. Si sa incerce sa confiste opozitia, insinuand ca toate celelalte partide sunt in cardasie cu puterea. In aceasta strategie se inscrie si balciul absurd al motiunii de cenzura de ieri.
"Guvernul Tariceanu trebuie sa plece!" Obsesia lui Basescu este, de fapt, singurul "program" politic enuntat de PD si PLD. Cam subtire pentru doua formatiuni care pretind ca exprima optiunile a 75 la suta din electorat. Si care, de fapt, nu fac altceva decat sa saboteze orice constructie aflata in afara controlului direct si total al presedintelui. Nu de dragul tarisoarei, ci din interese politicianiste meschine.
Traian Basescu trebuie sa mai astepte pana in 2008 pentru a-si vedea visul implinit: un Parlament dominat copios de oamenii sai si un guvern obedient, condus de la Cotroceni. Un singur scenariu ar mai putea sa zadarniceasca acum acest vis: o guvernare liberala eficienta. Partidele prezidentiale nu pot permite o asemenea catastrofa! Sicanele vor continua.

---

Despre autor: