Monumentele nepasarii

Turismul cultural se practica in orice stat care vrea sa se mandreasca cu valorile lui si poate fi o excelenta sursa de imagine si de profit. Romaniei nu ii lipsesc comorile culturale, ci programele coerente de conservare si valorificare a lor.
Avem monumente istorice la tot pasul, vestigii arheologice, situri vechi de mii de ani, cetati antice si castre romane, cetati medievale, palate, curti voievodale si biserici vechi de o valoare inestimabila.
Este suficient sa ne gandim la Cetatea dacica de la Gradistea Muncelului, la Tropaeum Traiani, la Biserica din Densus, la Castelul Huniazilor, la manastirile din Bucovina si din Oltenia si la multe alte monumente din Maramures, Tara Crisurilor ori Dobrogea. Majoritatea insa zac in paragina. Ne ignoram istoria sau o vindem peste hotare. Jefuim siturile arheologice, ne transformam cetatile medievale in gropi de gunoi sau adaposturi pentru vite si ne lasam bisericile, vechi de sute de ani, sa moara incet, din nepasare si ignoranta. Mai-marii administratiilor locale ridica neputinciosi din umeri, invocand mereu bugetele sarace ce nu permit conservarea adecvata a ceea ce reprezinta, pana la urma, insasi istoria romanilor. Incepand de astazi, timp de o saptamana, Jurnalul National va prezenta realitatea bruta si cruda a zeci de monumente istorice, aflate in stare avansata de degradare sau deja disparute.
Un tablou sumbru al comorilor distruse de indiferenta autoritatilor. Dar si de nepasarea care ne caracterizeaza de la o vreme pe noi, romanii. Am uitat ca fiecare dintre noi avem datoria de a ne proteja trecutul, fara de care prezentul si viitorul nu au nici o valoare.  Conac in moarte clinicaPRAPAD l Din monumentele istorice din Banat au ramas doar peretii

Castelul de la Banloc este unul din cele mai cunoscute monumente istorice ale Banatului. In 1935, inglodat in datorii, ultimul descendent al familiei nobiliare Karatsony a vandut domeniul printesei Elisabeta. Anul trecut, castelul a fost revendicat de Paul Lambrino, un mare iubitor al jocurilor de noroc. Lambrino a antamat chiar vanzarea domeniului unei firme din Israel, care in acest moment, se ocupa de recuperarea asezamantului nobiliar.
Tiberiu Kiss Aflat la 50 km de Timisoara, domeniul de la Banloc asteapta de mai multi ani sa revina la viata de odinioara. Cu toate ca, in ultima vreme, primaria din localitate a investit multi bani, castelul este departe de fala de altadata. Prima atestare documentara a Banlocului dateaza din 13 mai 1400. Intre 1552 si 1716, Banlocul a fost sediul Pasei de la Timisoara. Castelul actual a fost cladit, pe o fundatie mai veche, de contele Lazar Karatsony, undeva in jurul anului 1793. Cu zece ani inainte, in 1783, familia Karatsony cumparase domeniul de la banul croat Draskovici. Familie maghiara cu ascendenta croata, Karatsony a stapanit acest domeniu timp de aproape 150 de ani. In secolul al XIX-lea, atat castelul, cat si gradina au fost foarte bine ingrijite si decorate. Ocupatia sarba de dupa primul razboi mondial a adus primele devastari ale domeniului. Plin de datorii, acumulate prin cazinouri si la mesele de joc, ultimul conte Karatsony - Keglevich Imre - a vandut intregul domeniu printesei Elisabeta a Greciei, sora Regelui Carol al II-lea. Tranzactia a avut loc in 1936, pretul de achizitie fiind de 22 de milioane de lei. Ulterior, Banlocul a devenit domeniu regal, iar printesa Elisabeta si-a facut aici resedinta permanenta. Elementele din decoratiunile castelului de la Banloc au devenit pentru printesa sursa de inspiratie pentru decorarea Palatului Elisabeta din Bucuresti.


"HARDUGHIA NU MERITA REABILITARE!". Dupa 1948, la Banloc a inceput dezastrul. Angajatii au fost alungati. Statuile au fost demolate cu bata, iar arhiva si biblioteca au fost arse. De-a lungul timpului, in perioada comunista, castelul a devenit sediu pentru Gospodaria Agricola de Stat (1950-1956), Ocol Silvic (1956-1958) si Casa de Batrani (1958-1964). Timp de doi ani, castelul a fost abandonat, pentru ca in 1966 sa devina orfelinat, pana in 1983, an in care s-a transformat in scoala. Unitatea de invatamant a functionat aici pana in 1991. Trei ani mai tarziu, castelul a beneficiat de primele lucrari de renovare, cu fonduri provenite dintr-o donatie, facuta de o fosta domnisoara de onoare a printesei Elisabeta, la acea vreme in varsta de 82 de ani. Micile retusuri s-au facut la doi ani dupa ce un cutremur devastase cladirea. In 1998, Ion Caramitru, ministrul Culturii de la acea vreme, a demarat un proiect de reamenajare a castelului. Au fost investiti atunci, in domeniul de la Banloc, peste 14 miliarde de lei. "Daca mai era Caramitru, probabil se termina renovarea. Dupa 2001, ministrul Theodorescu n-a mai dat nici un ban, afirmand ca hardughia nu merita asta. Ne-a spus sa o privatizam", isi aminteste Cornel Tota, primarul comunei Banloc.


REVENDICAREA. La inceputul anului trecut, castelul a fost revendicat de Printul Paul de Romania, in calitate de nepot al printesei Elisabeta, aceasta neavand mostenitori pe linie directa. In afara castelului, Paul a mai solicitat 772 ha de terenuri agricole si 537 ha de padure, "cu tot inventarul existent, precum si constructii accesorii". Paul a facut cererea de retrocedare pe Legea 247, considerand vechiul castel drept "casa de vanatoare". Foarte probabil, printul va primi in jur de 263 de hectare de padure si 50 de hectare de teren arabil. Asta fiindca s-a descoperit un certificat de mostenitor al lui Carol al II-lea. Potrivit documentului, Mircea Grigore, tatal lui Paul, a fost indreptatit sa primeasca 37% din mostenire, Regele Mihai o cota de 34%, iar Elena Lupescu, ultima sotie a lui Carol, un rest de 29%. Nici Mihai, nici descendentii Elenei Lupescu nu au facut notificari de retrocedare. Solicitarea de retrocedare a printului n-a fost discutata inca la Prefectura Timis. Intre timp, castelul a ajuns in proprietatea publica a Consiliului Local Banloc. La inceputul anului, printr-o hotarare a consilierilor, castelul a trecut din proprietatea publica in proprietatea privata a comunei. Pe de alta parte, Paul continua lupta pentru a deveni stapanul castelului. Surse din administratia publica judeteana ne-au declarat ca, intre timp, Printul Paul a cedat drepturile de succesiune unei firme de avocatura din Israel. In cazul in care domeniul de la Banloc va ramane in proprietatea comunei, primarul Tota spune ca pentru finalizarea reabilitarii castelului ar mai fi nevoie de aproximativ 1,2 milioane de euro. "Incercam sa accesam un proiect european pentru a face rost de acesti bani. Pana atunci am semnat un parteneriat cu Universitatea de Vest, Catedra de Biologie. Studentii vor putea face practica aici pentru conservarea parcului dendrologic", spune Tota. De asemenea, au existat intreprinzatori privati interesati sa investeasca aici. Printre acestia se numara contele austriac Bardeaux, cunoscut latifundiar in Banat.
PARAGINA NOBILIARA. Castelul de la Banloc nu este singurul domeniu nobiliar din judetul Timis care se gaseste intr-o stare avansata de degradare. In aceeasi situatie sunt si conacele Ambriozi de la Remeta Mare, Csekonics de la Jimbolia, Gudenus de la Gad, Liptay de la Lovrin, Mocioni de la Foeni, Nako de la Sannicolau Mare, Nikolici de la Rudna, Petala de la Clopodia, San Marco de la Comlosul Mare si alte doua asezaminte din localitatile Hodoni si Masloc. Mai trist este faptul ca toate aceste conace, care au apartinut in mare parte nobilimii austro-ungare, figureaza pe lista monumentelor istorice a Ministerului Culturii. In fine, poate ca singurul asezamant din Banat care are o sansa reala de reabilitare este Conacul de la Rudna, construit in anul 1760 de baronul sarb Iovan Nicolici. Urmasii lui Nicolici au parasit definitiv Romania in 1919, nu inainte de a vinde casa unui avocat care a stapanit-o pana in 1946. Dupa venirea comunistilor, conacul a fost, pe rand, "casa de promenada", subunitate de graniceri si in 1960 a devenit sediul proaspat infiintatului CAP. Dupa 1989, mostenitorii ultimului proprietar au revendicat conacul, l-au castigat in instanta, dupa care l-au vandut Marei Rademaher, o banateanca domiciliata in Germania. Femeia nu mai are mult pana la pensie, asa ca s-a gandit sa cumpere conacul de la Rudna, ca sa aiba un loc linistit pentru batranete. Pana acum, la Rudna s-au investit ceva bani: au fost refacute subsolul, acoperisul si o serie de alte mici retusuri. Mai greu a fost cu evacuarea romilor, care s-au aciuit in conac impreuna cu cateva cabaline.

---

Despre autor: