Fara indoiala, Doina Cornea este cel mai important disident anticomunist. Intre 1982-1989 a trimis 31 de texte la Radio "Europa libera", fiind data afara de la Universitatea din Cluj si arestata, impreuna cu fiul sau. In 1989, a fost propusa de 19
Fara indoiala, Doina Cornea este cel mai important disident anticomunist. Intre 1982-1989 a trimis 31 de texte la Radio "Europa libera", fiind data afara de la Universitatea din Cluj si arestata, impreuna cu fiul sau. In 1989, a fost propusa de 195 de parlamentari francezi pentru Premiul Nobel. A scris multe carti si nenumarate articole despre drepturile si libertatile cetatenesti, fiind considerata una dintre cele mai distincte voci in acest domeniu. In acest interviu, celebra disidenta face o adevarata radiografie a crizei politice pe care Romania o traieste acum.
La aproape 18 ani de la Revolutie, cand ati fost un adevarat simbol al libertatii romanilor, ce mai sunteti azi?
La aceasta intrebare dvs. trebuie sa raspundeti pentru ca nici atunci n-as fi putut sa raspund, n-as fi indraznit sa spun ca sunt o luptatoare sau un simbol al Revolutiei. Oamenii intra in constiinta semenilor lor si sunt ceea ce rezulta din aceasta constiinta, si individuala si colectiva, si eu sunt in afara acestei combinatii de constiinte. Iar acum eu tot asta spun. Stiu doar ca trebuie sa fac lucruri care mi se par a fi adevarate in continuare ca cetatean, ca observator. Sigur, de-atunci au trecut anii si peste mine si fac din ce in ce mai putine lucruri si cred ca acesta este ultimul interviu pe care-l dau pentru ca nu mai pot, am obosit.
"Asa am facut si noi cu Ceausescu!"
Va atrag respectuos atentia ca, macar in momentele decisive, este nevoie de opinia dvs. Ca dovezi stau ultimele declaratii ale dvs. care au fost comentate pe larg.
Ceea ce m-a determinat sa iau pozitie a fost faptul ca am vazut ca noi gresim, ca riscam sa-i facem un deserviciu presedintelui. Ma refer la intelectuali, la cei care-l sustin asa, fara rezerve. Ii sustin si defectele. Asta am facut noi cu Ceausescu si-n mare parte noi l-am creat. Si acum vrem sa facem acelasi lucru, suntem gata sa comitem aceasta eroare.
De ce credeti ca a aparut aceasta criza, din moment ce Guvernul era format din partide aliate inainte de alegeri, nu din conjuncturi post-electorale?
Pe Monica Macovei eu am admirat-o ca ministru al Justitiei, o cunosteam dinainte, dar, daca nu ma insel, sunt acuzati liberalii ca au dat-o afara. Insa PD-ul a anuntat intempestiv ca iese de la guvernare. A fost tot o lovitura sub centura, data PNL si lui Calin Popescu Tariceanu. In urma acestei decizii, toti ministri PD erau obligati sa iasa din Guvern, inclusiv Monica Macovei sau dl Blaga, pe care si eu l-am pretuit. Eu cred ca acest guvern a lucrat bine si o spun nu pentru ca dl Tariceanu a spus asta, ci pentru ca a spus-o dl Blaga, in emisiunea lui Robert Turcescu.
"Presedintele este fundamental macinat de invidii"
Si Traian Basescu a spus acelasi lucru.
O singura data. Dar criza nu a inceput acum, ci la vreo 5-6 luni de la preluarea puterii, pentru ca in constiinta d-lui Basescu trebuia sa existe un singur partid. Liberalii trebuiau sa fuzioneze cu PD-ul ca sa poata fi controlata toata suflarea politica din tara asta. PD-ul a fost partidul domnului Basescu, nu trebuie sa uitam lucrul acesta. De aici a inceput razboiul. Liberalii isi aparau identitatea. Nu puteau sa faca altfel. Un partid are un program, o viziune politica, o mostenire, pentru ca e un partid de 150 de ani. Ar trebui ca toata suflarea romaneasca sa fie mandra de existenta a doua partide, PNL si PNTCD, care au aceasta vechime. Si PNTCD-ului tot dl Basescu i-a dat lovitura de gratie in timpul Guvernului Ciorbea. Eu nu pot sa nu tin cont de acest amanunt cand analizez atitudinile politice. Cred ca este si un fel de invidie din cauza legitimitatii acesteia extraordinare. Eu nu spun ca trebuie facuta acum politica de acum 50 de ani. Nu se mai potriveste. Europa s-a schimbat, dar, ca atitudine, ca valoare istorica, aceste partide trebuie sa fie respectate. Romania Mare cine a facut-o? A picat asa din cer? Inaintasii s-au batut pentru ceva si rasplata comunista a fost ca fruntasii lor au pierit prin inchisori. Si atunci, presedintele, pe care-l cred fundamental o persoana macinata de invidii, stie ca aceasta legitimitate confera valoare unui partid si de aceea vrea sa stearga aceasta urma istorica. Azi e randul PNL. Dupa ce a esuat varianta fuziunii dintre PD si PNL, dl Basescu vroia anticipate. PD crescuse putin in sondaje, dar pentru mine nu era oportuna aceasta discutie, la cateva luni de la alegeri, pentru ca rezultatele nu ar fi fost diferite fata de alegerile din 2004. Eu cred ca dl Tariceanu a avut cea mai corecta atitudine in perspectiva anului 2007. Aveam stegulete rosii, galbene si erau multe de facut pentru a intra in Uniunea Europeana. Iar acum sunt tot atat de multe lucruri de facut. De aceea cred ca premierul a respins ideea anticipatelor. Bine, dupa sovaieli, dupa ezitari...
Simteau liberalii ca li se pregatea ceva?
Sigur, si in primul rand dl Tariceanu si-a dat seama. Dar decizia de a renunta la demisie a venit si din partea unor parlamentari europeni care i-au sugerat sa nu puna in pericol integrarea Romaniei in UE. I-or fi spus: "ocupati-va de lucruri serioase!" Plus ca asupra liderului unui partid se fac presiuni foarte mari din interior. Am vazut asta si in PNTCD-ul meu.
Acum se pare ca aceasta criza a atins punctul maxim...
Din punct de vedere politic, azi mergem din rau in si mai rau. Guvernul nu gresise cu nimic, desi nu era unul monocolor. Gasesc ca marele merit, in acea perioada, al d-lui Tariceanu a fost ca a format o echipa tocmai datorita complezentei, a politetii sale. Desi nu e mare lucru, e foarte important sa fii politicos. Asa a reusit sa formeze o echipa, erau uniti. Eu cred ca a fost cel mai bun si cel mai eficient guvern din acesti 17 ani. Se vede acest lucru in felul in care merge economia, iar Guvernul are un rol important in a face legi care sa incurajeze sau sa descurajeze venirea investitorilor. Aici Guvernul a reusit, dar nimeni nu cauta sa evidentieze si acest merit. Eu nu ma pricep la economie sau la banci, dar statisticile, inclusiv cele din Occident, spun ca s-au facut mari progrese sub acest Guvern.
"Mi-a parut rau ca dl Tariceanu si-a schimbat tactica"
Ce ati zis cand l-ati vazut pe Adrian Nastase la Parchet?
Eu nu ma bucur niciodata de raul altora, dar, teoretic, ma bucur ca Justitia incepe sa ii caute pe corupti. Eu nu vreau sa-l etichetez pe dl Nastase ca ar fi corupt. Tribunalul hotaraste cine este sau nu corupt. Suntem cu totii egali in fata legii. Eu vad ca desi Monica Macovei a plecat din fruntea ministerului, justitia continua sa functioneze si nu inteleg de ce a fost asa de tare atacat tanarul ministru al Justitiei. Imi pare rau de dansul si ma mir ca nici macar presa nu a avut rabdare cateva saptamani sa vada ce va face. Despre acel procuror, Tulus, eu am ramas cu impresia ca nu si-a finalizat dosarele. Acestea trebuie sa fie finalizate de procuror cat mai repede si trimise in fata instantei. Pentru mine, o mare problema a fost fuga lui Omar Hayssam. Or, asta nu s-a intamplat acum, sub noul ministru, ci in timpul doamnei Macovei si pe vremea d-lui Timofte, care era seful serviciilor secrete. Fara complicitatea cuiva, sigur nu se putea ca Hayssam sa fuga. Cineva a tras niste sfori aici si abia astept sa aflam adevarul.
Se poate pune un diagnostic al acestei perioade?
De sase luni este infernal sa traiesti in Romania. Asta as vrea sa afle si dl presedinte Traian Basescu, pentru ca dansul a inceput si a intretinut acest climat de galceava, tot agravandu-l si tot atacand. Dl Tariceanu a crescut in ochii mei tocmai in cei doi ani cand nu raspundea atacurilor venite din partea d-lui presedinte. Imi ziceam: "uite, isi vede de treaba, incercand sa rezolve problemele legate de integrare". Mie mi-a parut foarte rau cand si-a schimbat tactica. Asta si datorita presei care-si batea joc de el, spunandu-i Moliceanu sau din cauza presiunilor din partid.
Se ajunsese, totusi, ca oricine dorea sa treaca drept bataus, lovea in Tariceanu.
Da, dar dansul facea ce trebuie. Lumea incepuse sa se trezeasca, in ciuda presei. Sigur, si in partid au inceput cartelile, mai ales la tineri.
Dar incepuse sa scada PNL-ul in sondaje...
Eu nu cred. Sa stiti ca lumea aprecia atitudinea d-lui Tariceanu si spunea ca face ce trebuie, ca nu se amesteca in toata aceasta balacareala. Multi l-au apreciat.
"Tupeul lui Basescu"
Dar se spune ca Traian Basescu a castigat batalia cu Tariceanu...
A reusit pentru ca este un mare demagog. Constat cu bucurie ca, in ultima vreme, dl Tariceanu a regasit calea moderata si nu se mai expune in acest scandal. Acum e absolut vizibil ca inamicul numarul 1 pentru dl Basescu nu mai este PSD-ul, pe care, in aceste zile, tot incearca sa-l curteze pe ascuns, dupa ce-i atacase pe liberali de atatea ori ca fac intelegeri sau alianta subterana cu pesedistii.
Dar liberalii au votat suspendarea presedintelui...
In ce priveste votul din Parlament, e posibil. Dar in campania pentru demisie nu s-au implicat si nici in dezbaterile din Parlament. Si apropo de referendum... Ce tupeu! Ce cauta in Piata Universitatii oameni care au fost comunisti, care au sustinut PCR pe vremuri? Dl Traian Basescu, in campania electorala, a recunoscut si a plans de mila noastra, va amintiti episodul cu "Adriene, Adriene..." in 1990, de cate ori veneam in Bucuresti, eu mergeam in Piata Universitatii. Nu l-am vazut nici pe dl Traian Basescu, nici pe dl Stolojan acolo. Dimpotriva, faceau parte din Guvernul impotriva caruia se organizase Piata Universitatii. Ce tupeu, ce nerusinare in aceasta atitudine! Si sa apara chiar cu steagul gaurit... Chiar acum, cand vorbesc despre acel miting, ma revolt. Din pacate, omul simplu nu mai tine cont de astfel de lucruri. Cand a inceput atacul la adresa celor 322 de balauri, am scris un articol in care am zis ca ar fi mai bine ca dl presedinte sa-si caute propriul balaur pentru a-l decapita, asa cum noi toti ar trebui sa cautam balaurul din noi. Incet, incet insa, au fost uitati cei 322 si se striga "Jos Tariceanu!" si erau stimulati sa strige asa.
S-a strigat chiar si "Jos Parlamentul!"
Asta eu n-am auzit, daca s-a strigat asa e foarte grav. Aceasta ar insemna sfarsitul democratiei! Sper ca asta nu a spus-o dl presedinte, ci doar a tolerat lozinca. Ar fi trebuit sa-i corecteze pe cei ce au strigat "Jos Parlamentul!", caci asta inseamna "Jos pluralismul!" sau "Jos democratia!" De aici incepe dictatura.
Stim cu totii cat iubiti dumneavoastra dictatura... Credeti ca azi mai exista acest pericol?
Sincer, nu. N-as vrea sa exagerez. Chiar daca acest pericol exista mereu in toate societatile. Democratiile sunt sisteme fragile care trebuie protejate. Ele evita revolutiile, varsarile de sange pentru ca luptele se duc in Parlament, dar daca nu veghem atent pot aparea derapaje periculoase. Nu ma refer la presedintele Traian Basescu ca ar putea deveni dictator, dar m-a revoltat propunerea sa de a se intalni cu poporul in Piata Universitatii o data la trei luni, ceea ce ar fi o profanare a acestui loc. Nu vad rostul acestor intalniri pentru ca sunt nocive. dl Traian Basescu este o persoana carismatica, dar si Hitler a fost o persoana carismatica. Pericolul este sa aiba o putere de manipulare foarte mare asupra oamenilor si impactul sa nu mai poata fi controlat. Si dl Iliescu i-a chemat pe mineri in Piata Universitatii... Nu e bine si poate ca dl presedinte renunta la aceasta idee.
"Si acum l-as vota pe dl Basescu"
Din ce spuneti acum, cineva ar putea crede ca nu l-ati votat pe dl Basescu in 2004.
Ba l-am votat. Chiar si acum l-as alege pe dl Basescu daca ar candida cu dl Nastase, pe care-l consider mai mincinos si mai fatarnic. dl Basescu cel putin mimeaza sinceritatea, desi, in acest fel, e doar viclean. As vrea ca dl Traian Basescu sa inteleaga ca tonul meu critic de acum vine de la un om care l-a sustinut, desi aveam rezerve dupa ce am vazut ce a facut cu partidul meu, PNTCD. E o mare sete de putere la dl Basescu, amestecata cu vanitate, ceea ce e foarte periculos. Vanitatea, in timp, rastoarna un om politic, chiar bun fiind, impingandu-l sa faca lucruri nesabuite. Orgoliul si vanitatea il impiedica sa negocieze. Atunci cand i-am acordat votul meu d-lui Basescu am crezut ca s-a mai schimbat pentru ca si-a jucat foarte bine rolul de om deschis, ceea ce ma face sa cred ca este si un mare actor.
Un mare actor?
Da, pentru ca mimeaza tristetea, bunavointa, bonomia, asa cum s-a vazut si in episodul retragerii domnului Stolojan din cursa. Pe mine dl Basescu m-a pacalit atunci, desi mana in foc nu mi-o bagam. Intuiam ca dl Stolojan si-a dat seama ca nu are sanse sa castige si de aceea au facut rocada, dar am zis sa nu fiu asa de banuitoare.
Credeti ca Stolojan ar fi un prim-ministru mai bun ca Tariceanu?
Nu! Doar a mai fost prim-ministru. Cum sa fie mai bun? Nu va aduceti aminte ce masuri inechitabile luase, alungand investitorii prin confiscarea valutei?
Ce liberal v-a dezamagit?
De la liberali nu mi-a placut absolut deloc de fostul ministru al Apararii, dl Atanasiu, care a cerut retragerea trupelor romanesti din Irak, fara sa discute, in prealabil, cu presedintele si cu reprezentantii NATO. Dar apoi a fost acuzat pe nedrept de doamna Saftoiu si, dupa ce instanta judecatoreasca a constatat ca este nevinovat, dl Basescu a refuzat sa-l repuna in functie, deci a refuzat sa respecte sentinta Justitiei. Se poate asa ceva? Tot asa a procedat dl Basescu si cu dl Cioroianu, dupa inlaturarea domnului Mihai Ungureau, de care mi-a parut rau, desi isi recunoscuse gafa. Eu cred ca tot cam aici au inceput lucrurile negative facute de dl Tariceanu.
"Intoarcerea la popor este o demagogie primejdioasa!"
Poporul il iubeste insa pe dl Basescu.
As vrea sa spun ceva despre "intoarcerea la popor" a dlui Traian Basescu. Asta mi se pare cea mai primejdioasa demagogie, caci ar putea aparea cineva, nu neaparat dl Basescu, care si-ar folosi popularitatea pentru a propune poporului nu stiu ce aberatie. Atunci, poporul ar putea s-o voteze prin referendum doar pentru ca le place persoana respectiva.
Sa trecem acum cu critica la Palatul Victoria.
Si acolo sunt lucruri de reprosat. In primul rand, mi-a displacut schimbarea de tactica a domnului Tariceanu, care a avut loc acum vreo patru luni. A inceput si dansul sa-i raspunda domnului Basescu cu aceeasi moneda. E ca si cum ai sufla pe foc incercand sa-l stingi. Dansul a gresit si in cazul Irak, cand ar fi trebuit mai intai sa se consulte cu presedintele Basescu. Era acolo si o chestiune de onoare, pe care noi nu am prea avut-o in istorie. Am zis: "Iarasi facem acelasi lucru, ne tradam aliatii?". Dupa mine, in acest caz, si dl Tariceanu a folosit o masura demagogica prin care incerca sa castige niste voturi. A fost o atitudine extravaganta. A fost si o jignire la adresa presedintelui. Ca sa fiu corecta, tot jignire cred ca a fost si numirea la SRI a domnului Maior, de la PSD, de catre dl Basescu, fara a se consulta cu liberalii, ca si cum ei nu ar fi existat si, totodata, o mana intinsa PSD-ului.
Se poate castiga din aceste scandaluri politice?
Pe moment, poate ca da, dar in timp vor veni sanctiunile electoratului, asa cum se intampla acum cu mineriadele domnului Iliescu. Eu sper ca scoala sa refaca valorile distruse de comunism, cum ar fi spiritul critic, gandirea logica, sensibilitatea, afectivitatea si imaginatia. Fara armonia acestor valori nu vom putea vorbi de o reforma morala a clasei politice, a romanilor, in general.
"O asa neliniste nu am avut nici sub Ceausescu!"
Despre Apelurile din ultima vreme?
Eu nu neg lucrurile bune facute de presedintele Romaniei, dar cred ca rolul sau principal ar trebui sa fie acela de a asigura coeziunea societatii, nu sa ne divida. Presedintele nostru nu trebuie incurajat in toate. Eu am citit in acel Apel ca i se atribuie presedintelui faptul ca ne-a introdus in Uniunea Europeana, or asta nici n-a fost atributia presedintelui, ci a ministrilor care au scos steguletele rosii si galbene, deci a guvernului. Intelectualii au obligatia sa vegheze ca sa nu se intample derapaje din partea puterii. Presedintele trebuie laudat pentru meritele sale, dar daca ii gasesti merite si acolo unde nu i se cuvin e foarte periculos. Asta am facut si cu Ceausescu. Dupa 1 ianuarie 2007, ma asteptam ca dl Basescu sa inceteze atacurile la adresa domnului Tariceanu si sa sprijine guvernul, in care erau si ministri PD, pentru a realiza punctual probleme ce-i vizau pe toti romanii: agricultura, absorbtia fondurilor europene, economie, invatamant, infrastructura, apa, canalizare. Dar e imposibil sa se lucreze cu un presedinte care ne intoarce tuturor viata pe dos. Nimeni nu mai poate lucra nimic. Nu mai putem sa citim o carte, stam si ne uitam la televizor, minunandu-ne si intrebandu-ne ce aduce ora urmatoare. Asa o neliniste nu am trait niciodata, nici chiar sub Ceausescu, cand aveam militienii in fata casei, care, din cand in cand, ma bateau. Asta vreau sa-i spun presedintelui, ca un popor are nevoie de ragaz sa se concentreze pentru ca activitatea fiecarui om sa aiba randament. Ori noi nu avem acest ragaz sa ramanem fiinte creative. Auzim zilnic ca se sinucid tinerii si, chiar daca nu este o legatura directa cu politica, aceasta stare de neliniste, de nesiguranta, are un efect tulburator asupra tuturor cetatenilor acestei tari. Trebuie facut ceva cat inca nu este prea tarziu. Eu cred ca acum este randul presedintelui sa puna armele deoparte, sa ingroape securea razboiului si in acest ultim an care a ramas pana la viitoarele alegeri, sa intinda o mina de pace premierului si sa vada de treburile Romaniei. Numirea unui nou prim-ministru ar face ca un timp pretios sa treaca degeaba.
De ce oare intelectualii nu-i atrag acum atentia presedintelui asupra acestui pericol?
Pentru ca ar intra in contradictie cu Apelul anterior. Asa ar trebui, sa se adreseze din nou, printr-un Apel, presedintelui si sa-i ceara sa puna capat acestei politici de invalmaseala, de incoerenta si plina de rautate, de meschinarie, de teluri marunte si personale. Pentru ca aici e vorba, in primul rand, de un conflict pur personal intre presedintele Basescu si premierul Tariceanu.
"Oligarhii cinstiti trebuie protejati"
Dar cine sunt acum sfatuitorii presedintelui?
Nu stiu si nu ma intereseaza. Am vazut ca sfatuitorii cei buni au plecat, si ma refer la Andrei Plesu si la Renate Weber. Eu observ ca dl Tariceanu si-a vazut de treaba, iar dl Basescu se poarta ca un vanator care haituieste un biet vanat. Noi toti ar trebui sa sustinem PNL-ul, care a fost mai cinstit decat celelalte partide - acum se vede clar, altfel o sa suportam consecintele. De aceea sustin din tot sufletul protocolul dintre PNL, PNTCD si Alianta Populara.
Dintre politicienii de azi, care credeti ca este mai apropiat de modelul european?
Eu cred ca dl Calin Popescu Tariceanu, care are tinuta, cel putin formala, stiind bine cateva limbi straine. Nu ne-a mintit, desi s-a mai si razgandit uneori, dar nu-mi aduc aminte sa fi spus neadevaruri care sa ne induca in eroare pentru a castiga simpatia oamenilor. Eu il judec dupa rezultate si, din acest punct de vedere, cred ca si-a facut bine treaba. Sigur ca nici dansul nu este politicianul ideal, dar statisticile spun ca lucrurile au mers spre bine in Romania. Mai ales din punct de vedere economic.
Sunteti impotriva oligarhilor?
Asta a devenit un cliseu, desi la noi sensul originar, pe care i-l atribuiau grecii, s-a pierdut. Daca afacerile unora sunt cinstite, ce ne doare? Daca ele sunt nelegale, asta e treaba DNA-ului. Ni se arunca in fata un singur nume de oligarh: Dinu Patriciu. L-am cunoscut personal. Mi-a facut impresia unui om civilizat, care se tine de cuvant, dar nu bag mana in foc pentru afacerile sale. Cred ca, in ochii unora, pacatul lui cel mare este ca a fost mereu un liberal. Insa unde sunt ceilalti, caci se foloseste la plural acest cuvant, oligarh. Ma gandesc ca or fi si in tabara cealalta. Eu cred ca lupta cu oligarhii este o reminiscenta comunista. Si domnul Iliescu lupta impotriva bogatiei, or, se stie ca daca sunt mai multi oameni bogati in Romania noi, toti, o vom duce mai bine. Dar pe mine ma intereseaza mai mult latura morala a oamenilor, si nu-i invidiez pe oamenii de succes din afaceri, caci ei au o viata foarte dura, fiind prizonierii activitatilor lor. Dupa mine, biletelul dlui Tariceanu (chiar daca in subsidiar ar fi putut fi o interventie) arata ingrijorarea ca s-ar comite un abuz, cum s-a dovedit a fi fost ascultarea telefoanelor domnului Patriciu. "Oligarhii" cinstiti ar trebui sa fie protejati de noi, sa nu-i tot aratam cu degetul, asa cum ne-au indemnat doi sefi ai statului, dl Iliescu si dl Basescu.
"Trebuie interzis traseismul politic"
Este posibila innoirea clasei politice?
Intrebati-o pe doamna Alina Mungiu. Dupa parerea mea, e mai important sa se adopte o lege impotriva traseismului politic decat acea atat de mult falfaita reforma a clasei politice prin votul uninominal. Ce e aia sa dai o lege sa ne reformam? Aceasta lege impotriva traseismului politic i-ar elimina pe toti cei care nu au nici un crez, nici un ideal in cadrul unui partid. Vinovatul principal nu e cel care incearca sa profite trecand de la partidul lui la altul, ci acela care deschide usile acestor oameni slabi de inger si-i primeste in partid. Eu am spus: sa ucidem fiecare balaurul din noi. In privinta votului uninominal, nu cred ca va rezolva nici el mare lucru, caci nu vom avea noi de unde sa stim cine este cinstit si cine nu. Macar, pe liste, raspundea partidul pentru candidatii propusi. E nevoie de un alt fel de schimbare, de una morala, individuala, profunda: sa ucidem, fiecare, balaurul din noi. Trecerea de la un partid la altul este dezgustatoare.
Poate asta inseamna ca scopul scuza mijloacele?
Machiavelli precizeaza ca scopul scuza mijloacele atunci cand acesta slujeste unui scop inalt: binele cetatii. O parte dintre politicienii nostri nu tin seama de binele Romaniei. Care este scopul lor "inalt" care sa justifice mijloace necurate? Eu nu sunt de acord, in principiu, cu Machiavelli, dar, hai sa zicem, aceasta ar fi latura pozitiva a gandirii sale. Ori, la acesti politicieni, vedem ca scopul (Romania) conteaza mai putin decat mijloacele meschine. In cazul de fata, "Jos Tariceanu!"
"Basescu sa-si ceara scuze"
V-ati pronuntat pentru monarhie?
Eu cred ca republica nu ni se potriveste ca forma de guvernamant, fie ea prezidentiala sau parlamentara. O republica poate s-ar potrivi unui popor mai matur politic sau cu o alta structura psihica. Monarhia constitutionala cred ca ar fi mai potrivita Romaniei. Sa ma explic. Noi suntem un popor dornic de stabilitate, de permanenta, suntem traditionalisti, ceea ce ar putea sa ne ofere monarhia. Pe de alta parte, nu suntem un popor impietrit in tipare, avem nevoie si de schimbare, de innoire, iar aceasta nevoie ar fi asigurata de parlament, de alternanta la guvernare. O imbinare armonioasa intre permanenta si schimbare, de speranta reinnoita, este ceruta de sufletul romanesc. Pentru necunoasterea a ceea ce suntem, de vina suntem poate tot noi, intelectualii. Un referendum nu poate lamuri aceasta chestiune. E nevoie de o ampla dezbatere publica, cu implicarea unor istorici, oameni de cultura, psihologi, economisti, intelectuali. Sunt destul de sceptica in privinta unei dezbateri serioase pe aceasta tema si, probabil, vom rata inca o sansa.
Ce este de facut atunci?
Pana cand politica nu va incerca sa se sprijine si pe morala, ea va ramane o politica de intrigi si interese periculoase. Politicienii care raspund de soarta tarii ar trebui sa ia masuri in functie de ceva mai inalt decat ei. Ar trebui sa traim nu in interesul nostru imediat, in cercul acesta format de bani, afaceri, putere, ci in ceva mai vast decat noi. Ar trebui sa ne preocupe principiile inalte, cum ar fi, de pilda, acela al binelui, al adevarului sau al dreptatii. Nu vom reusi totdeauna, dar macar sa se vada ca exista aspiratia aceasta si, cu vremea, poate ne obisnuim cu ele. Politicienii, in primul rand, ar trebui sa aiba in vedere un astfel de proiect etic, bazat, mai ales, pe iubire fata de tara si fata de poporul roman. Ii intreb: nu le este mila de aceasta natiune? Pentru ei e mai importanta intriga, cearta sau o mie de electori in plus sau in minus? Ce conteaza aceste lucruri in fata binelui tarii si al oamenilor? Inca nu e prea tarziu sa se puna la o masa si sa discute problemele adevarate ale tarii. Sa-si ceara scuze unii altora si sa se apuce de rezolvarea problemelor adevarate ale tarii. Pe dl Tariceanu l-am auzit cerandu-si iertare, dar pe presedinte inca nu l-am auzit prezentandu-si scuze pentru greselile si jignirile de pana acum: "Domnule prim-ministru, hai sa ne impacam si sa facem ce trebuie pentru binele Romaniei!"


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.