Rezerva Nationala Adomnitei si Marinarul Imputit

Adevarul e ca ne aflam in prezenta cumulata a celor mai mari rezerve de fosfor la suprafata ale tarii. As numi acest zacamint profund, si in acelasi timp vizibil, Rezerva Nationala Adomnitei, dupa numele ministrului reeducabil al Educatiei. Suna bine, dar acest botez e un act de discriminare.

Lucid ca intotdeauna, Partidul Conservator ne-a dat dezlegarea. Avintata gindire: un guvern de tehnocrati condus de I. Tiriac. Ar fi dintr-un foc, bine, modern, european si pro-business. Ar fi in acelasi timp nedrept. Indraznesc sa atrag atentia celor 6 milioane de romani care au votat pentru acest gen de politica novatoare ca, in cazul de fata, stam rau. Zabovim pironiti de ispite la o rascruce imposibila: Tiriac sau Rompetrol? Rompetrol sau Tiriac?

Avem deja un guvern neasemuit.

Si l-am mai vrea. Planul Guvernului T e un pas inainte. E totusi greu, daca nu imposibil, sa crezi in mai bine, in chiar clipa in care viata guvernata a atins perfectiunea. Cine anume poate garanta ca tiriacocratia va putea repeta performanta fara egal a guvernului Tariceanu Rompetrol 322? Nimeni.

Si nu e de mirare. Caci amintita neasemuire a guvernului Tariceanu se sprijina pe fapte si proprietati la limita miraculosului. Asa de pilda, strania proprietate fluida a acestui guvern care e in acelasi timp la putere, dar e sprijinit de opozitia care e la putere si trimite astfel Guvernul in opozitie, fara a-i stirbi puterea. Cine se mai poate lauda in cimpul politicii extraafricane cu o asemenea geometrie paranormala ce rezolva iute toate unghiurile si deschide toate culoarele. Un guvern care e in opozitie si conteaza pe o majoritate parlamentara de opozitie care conduce tara e, insumind, organismul total si inatacabil, izvorul politicii fara pierderi si frecari sterile. De aici, probabil, si cresterea economica. Faimoasa stare de prosperitate pe care Guvernul o creeaza, desigur, privind, pur si smplu, cu toate darurile sale magnetice si asimetrice in directia economiei.

Insa discutia de principii, oricit de urgenta si utila, oboseste in preajma realitatii directe pe care o descrie scaparator lista acestui Guvern. Adevarul e ca ne aflam in prezenta cumulata a celor mai mari rezerve de fosfor la suprafata ale tarii. As numi acest zacamint profund, si in acelasi timp vizibil, Rezerva Nationala Adomnitei, dupa numele ministrului reeducabil al Educatiei. Suna bine, dar acest botez e un act de discriminare. Din spate, vin tare, cu drepturile campionului, citiva dintre cei mai insemnati ministri ai vremurilor noastre si ctitoriile lor imbatabile.

Da, Adomnitei, dar asta ar insemna sa rupem prea mult din Coroana lui Chiuariu, ministrul care a instalat Justitia la fax, dupa ce a pus capat vechii deprinderi cu balanta. Sau Remes, ministrul declaratilor etilice, sau Nicolaescu, fiara palosului infipt in pacientul din farmaciile pirjolite, sau Pircalabul Cioroianu, asezat ca o stavila pe Nistru si ca o nicovala pe urnele de vot din toate falnicele tari ale Apusului, sau Capitanul (grad incert) Melescanu, viforul din fruntea armiei romane, osteanul pe care armatele sclifosite ale Occidentului il lasa sa se bata singur, cu muscalii, in sala de sport?

Cum sa ii pierdem? Si cum sa nu-i pastram? Si pentru cine: pentru un marinar nervos si imputit? Mai bine Rompetrol cu R de la Romania.

---

Despre autor: