Ca sa dai si carbunele, la ce bun o strategie?

Desi se aseamana cu strategiile Iliescu prin simpla insiruire de obiective fara o corelare a acestora si prin absenta unei acoperiri cu resurse financiare, strategia energetica (sa-i spunem) Vosganian, elaborata fiind intr-o alta perioada istorica, are premise crucial diferentiate. Intre timp, in urma unor privatizari fara noima, facute atat sub presiune externa, cat si cu largi contributii clientelare, statul roman a pierdut nu numai controlul asupra resurselor de petrol si, in parte, si de gaze, resurse lasate de Dumnezeu romanilor, dar si decizia in axa majora a economiei (pe langa petrol, distributiile de gaze si electricitate, productia de ciment si otel, telecomunicatiile, sistemul bancar). Acest fapt ridica intrebarea fireasca asupra rostului in sine al unei strategii, in masura in care statul, autorul si eventualul infaptuitor al strategiei, nu mai dispune nici de resursele naturale mentionate, atatea cate erau, nici de parghiile de gestionare a atingerii obiectivelor stabilite. O strategie devine in asemenea conditii mai mult un exercitiu intelectual decat unul practic.Admitand ca s-ar putea face abstractie de toate acestea, sa vedem ce stipuleaza concret respectiva strategie in privinta scopului principal, care nu poate fi altul decat asigurarea nevoilor de energie ale tarii.

Din punctul de vedere al responsabilitatii statului roman in asigurarea energetica a tarii, doar constructia reactoarelor 3 si 4 de la Centrala Nucleara de la Cernavoda corespunde unui asemenea comandament, fie in cazul in care constructia se face pe banii statului, fie in cazul in care constructia se realizeaza din investitii straine, rambursate in timp din productie.

Din acelasi punct de vedere, privatizarea prevazuta a complexurilor Rovinari, Turceni si Craiova constituie insa o aventura ce s-ar putea dovedi extrem de paguboasa, pentru ca, netinandu-se cont de lamentabila experienta a externalizarii resurselor de petrol si gaze prin privatizarea Petrom, se continua incredibil pe absolut aceeasi linie, urmand sa se cedeze si controlul exploatarii carbunelui de suprafata din bazinul Olteniei, ce aprovizioneaza complexurile respective si care reprezinta singura resursa energetica ramasa la dispozitia proprietarului - Romania, si unica parghie la indemana acestuia in vremuri de restriste. Cu toate parerile de rau fata de dl Vosganian, dar trebuie subliniat ca, pentru instrainarea controlului asupra resurselor de carbune ale tarii, nu este nevoie de nici o strategie! Daca este vorba de a se alege praful de tot, atunci un asemenea obiectiv poate fi realizat direct, fara a se mai cheltui eforturi si fonduri pentru intocmirea de strategii.

Neclara in strategie este abordarea relatiilor cu Rusia, de care va depinde, sa fim constienti, asigurarea cu resurse a nevoilor de energie ale tarii si, sa nu ne amagim, inclusiv sub aspectul accesului la hidrocarburile lichide si gazoase din bazinul Caspic.

---

Despre autor: