"Astazi e ziua ta..." Aurora Leonte

Nu poate spune, cu toate tacerile nemeritate, ca Dumnezeu nu este cu ea. "Mai ales ca mai am o creatie, cea mai mare creatie a mea, fiica mea, Amalia, motivatia principala pentru lupta mea de a schimba fata lucrurilor", ne-a marturisit actrita Aurora Leonte. Astazi implineste 54 de ani.

"Trebuie sa va destainui inainte de toate ca actoria include toate celelalte arte, ca este cea mai ampla, cea mai misterioasa, cea mai profounda, cea mai arzatoare, devoratoare, miraculousa, purificatoare, inefabila si tragica dintre profesii. Eu ma simt actorul «oglinda a realitatii, a timpului sau» (cum defineste Shakespeare aceasta profesie). Actorul care joaca o seara tragedie si o alta, comedie, care exprima sentimente, idei, care arde pentru a comunica, pentru a tamadui, pentru a schimba in bine sufletul si fata omenirii. Chiar daca va par vorbe mari, actorul care aspira sa atinga o clipa starea de gratie prin propria daruire si in sensul celor spuse este profund fericit. Procesul de expresie, de atingere a starii de gratie, in schimb, este profund tragic. Iata de ce o profesie care contine si sacrificiul, si umilinta, si maretia, pe care, desigur, ati inteles ca o ador cu tot chinul inclus. E nevoie de talent, de inspiratie, deci de Dumnezeu si de multa munca de slefuire, care se transforma in profesionalism. E cu totul altceva decat notiunea demonetizata de «artist», strigata ragusit si vulgar pe ecranele de televizor. Cineva, nu-mi amintesc sigur cine, poate chiar Caragiale, oricum «persoana importanta», afirma ca amatorul creeaza din placere si este multumit de ceea ce face, pe cand profesionistul creeaza din nevoie si nu este niciodata multumit de creatia sa. Subscriu! Asadar, aspir mereu la un rol total, nu neaparat la un rol anume, din literatura de specialitate (desi prefer teatrul de avangarda, de idei, politic, metaforic). M-am format in asa fel incat sa pot face orice fel de rol, am placerea secreta de a construi in asa fel incat personajele sa nu semene intre ele. Nu aduc rolul la mine, asta duce la manierism, ci incerc sa-mi regasesc adevarul in fiecare personaj. Las ceva din mine acolo! Nu stiu daca sunt un om vesel sau trist, am o latura meditativa si o structura optimista. De fapt, cea mai mare calitate a mea data de Dumnezeu este un soi de energie, de putere si de intelegere care ma ajuta sa inving situatiile dificile. Ma defineste verbul A STI, de fapt, A FI prin A STI, nu prin A AVEA. Profesional sunt pretentioasa cu mine insami (si, implicit, cu ceilalti), detest locurile comune, banalul, artificiile, lipsa adevarului, grosolania, rudimentarismul. Am un drum mai arid, pentru ca am selectat valoric si am incercat sa profesez fara sa fac compromisuri."

---

Despre autor: