"Nu vreau sa te fur, vreau numai sa ma risipesti undeva la mijloc, intre tot ce esti tu si tot ce-ti doresti respiratia... intotdeauna altfel, intotdeauna fireasca, intotdeauna spre acelasi tel ratacit intre scamele zilei. Lucruri marunte...
"Nu vreau sa te fur, vreau numai sa ma risipesti undeva la mijloc, intre tot ce esti tu si tot ce-ti doresti respiratia... intotdeauna altfel, intotdeauna fireasca, intotdeauna spre acelasi tel ratacit intre scamele zilei. Lucruri marunte... randuri ce intr-adevar ascund ideile pentru a nu fura victoria descoperirii sinelui din ele. A fi - ce verb dement! Niciodata, dar niciodata nu sunt in stare sa-l scriu corect. Intotdeauna instinctele o iau inaintea educatiei de zombi. Cat de la vedere sunt adevarurile! Cat de orbi am ajuns a fi! A Ø... Sa mori de ras, nu alta. Joaca... Cercul asta taiat tine de neamul lui Surub, si nu de miracolul vietii, chiar daca poate fi tradus in atat de multe feluri... Imi amintesc de o legenda de tare demult ce spune ca oamenii erau perfecti - o sfera - si de pedeapsa separarii in doua jumatati condamnate sa se caute mereu prin vremuri pentru a reface perfectiunea regasindu-se. E si o porunca (a 8-a ca un facut - doua sfere ce pot arata sensul nemarginirii daca ai putina minte si te joci cu axele lumii. Orizontal, vertical.... conventii, nimic altceva!) ce spune sa nu furi. Multe sensuri are «a fura» asta si de prea multe din sensurile lui ne-am lipsit ba din prostie, ba dintr-o absurda comoditate. Ne «furam» noi pe noi insine. Ne pacalim si ne ascundem prin tot ce nu are valoare, dar mai grav este ca furam asa si viata celui de langa noi. Jumatati de sfera... undeva la mijloc se petrece minunea si asta tine numai de o clipa, de un moment in timp, undeva, candva. Egocentrarea... este cu siguranta cel mai bun lucru ce i se poate intampla unui om. Sa fii tu insuti in tot ce inseamna jumatatea ta de sfera. Sa implinesti intru totul perfectiunea jumatatii, pentru ca mai apoi numai actul pe deplin inteles si asumat al daruirii sa faca minunea reintregirii. Cum sa mai stim noi de noi insine intre atatea oglinzi alese sa ne arate lumii?! Cum sa ne recuperam de prin amintiri toate visele ce ne compun, toate durerile si lacrimile? Am fost educati sa trecem peste ele, sa stergem cu buretele tot ce doare, tot ce a fost si sa privim numai inainte, neintelegand mai apoi unde este tara lacrimilor ce ne bantuie cateodata. Sa fii tu insuti in tot ce poate insemna asta legat de tine. Sa te cauti mereu pentru a implini jumatatea ta de drum si asta sa te faca sa fii mereu altul devenindu-te pentru a ajuta decizia celuilalt de a ramane jumatate intreaga langa jumatate. A Ø! Asa incepe totul! Atat de evidente sunt lucrurile ce conteaza cu adevarat! Atat de clare ar trebui sa ne fie! 1+1=3... asta e adevarul, numai ca raporturile pe care trebuie sa le avem cu socialul ne-au transformat, ne-au indepartat de sens. Cum sa alegi si care ar trebui sa fie «ocupatia» care sa-ti permita sa ramai om intreg, desi iti achiti facturile cu regularitate? Care ar trebui sa fie «meseria» aia care sa-ti permita sa te devii neincetat fara sa te instrainezi de tine, dar sa traiesti decent? Nu de egoism tine asta, ci de asumarea intreaga a constiintei jumatatii, pentru ca mai apoi sa poti face un dar cu adevarat nepretuit. Tu insuti. Acolo intervine nivelul de constiinta dobandita pe drumul aflarii infinitelor nuante ale jumatatii. Darul, cadoul catre celalalt. Cat de fina, cat de fragila sa fie limita intre cele doua jumatati de sfera pentru ca minunea sa o faca invizibila? Cine sa fi avut ideea de a scrie asa verbul asta si cine a facut cercul taiat care traduce in alt limbaj pe trei dimensiuni distantele?                                                                                                                                                                                                                                                                     nu vreau sa te furi, vreau doar sa nu te ratacesti undeva la mijloc, intre tot ce-ai pierdut si   tot ce nu gasesti" Cate miracole intr-un surub si atat de la indemana toate! 1+1=3=A Ø! Nu e nevoie de accesul spre matematici superioare pentru a demonstra si intelege adevarul asta.
Despre autor:
