Acesta este rezultatul, cel din titlu, al asa-zisului demers prezidential. Consultarile de la Cotroceni s-au dovedit a fi false. Cand premiza, indiferent cat de multe sau putine argumente are in spate, este cea lansata de Basescu, respectiv criza politica a unei tari, careia trebuie sa i se gaseasca o solutie, e clar ca o dezbatere responsabila nu poate fi facuta in maniera in care partidele au trecut precum gastele prin apa de la Cotroceni. Cum Dumnezeu sa poti solutiona criza unui stat in sfertul de ora petrecut cu presedintele tarii? Mai ales ca cea mai mare parte a timpului a fost consumata prin strangeri de maini, strambaturi, ocheade si asezat-ridicat in scaune? Proiectul prezidential a fost fals. Nu putea fi operata o constructie a unei noi aliante PNL-PSD-PD care sa il alunge pe Tariceanu din Palatul Victoria, instaland un nou premier. Iar Basescu nici macar nu s-a straduit sa joace acest teatru absurd, montat tot de el, tratand spectacolul intr-o maniera mai mult decat expeditiva. Am avut dreptate. Pasul intai a fost doar praf si pulbere in ochii opiniei publice. Pasul doi, insa, poate deveni important. Cartile sunt in mana PSD.
In urmatoarea saptamana, vom sti daca a doua miscare preconizata de Basescu are sau nu vreo sansa de succes. Orbit de ura impotriva lui Tariceanu, pe care de atat timp nu il poate clinti in urma fulminantelor atacuri pe care le declanseaza impotriva lui, Basescu a ajuns sa implore Partidul Social Democrat sa rezolve criza pe care el insusi a declansat-o. Cu alte cuvinte, a dat fuga exact in tabara formatiunii politice pe care a catalogat-o drept inamicul public numarul unu. Partid comunist travestit in partid socialist - motiv pentru care s-a si opus din rasputeri, dar zadarnic primirii PSD in Internationala Socialista - si, in acelasi timp, partid al coruptilor. Aceste etichete au fost lipite de catre Basescu ani de zile pe emblema PSD. Si nu numai de el. PD a repetat la infinit asemenea acuzatii. Iar reprezentantii societatii civile, din care fac parte si cateva trompete mediatice, au amplificat aceste tentative menite sa demonizeze PSD. Ca sa nu mai vorbim de procurorii aserviti, care au falsificat in serie probe si dosare impotriva unor fruntasi ai acestui partid, in incercarea de a demonstra acelasi lucru. Si anume, ca asanarea mega-coruptiei si crimei organizate ar fi conditionata de intemnitarea cat mai multor pesedisti. Cat despre Mircea Geoana, liderul de azi al acestui partid, acesta a fost taxat non-stop de catre gruparea Basescu drept duplicitar, de mucava, intr-un fel, un simplu paravan. Si iata ca astazi Basescu sta cu caciula in mana inaintea PSD.
Iar PSD, in ciuda existentei, in interiorul partidului, a unor curente diferite de opinie si a unor grupari politice adverse, raspunde la unison. Nu PSD a provocat criza. Nu PSD are datoria de a propune solutii. Sa traducem aceasta opinie clamata ieri. In viziunea socialistilor, Traian Basescu are obligatia, daca este convins ca rezolvarea crizei trebuie sa insemne un nou guvern, sa propuna solutia. Dar ce solutie? Nu a mai ramas decat una singura neexploatata pana la capat. Solicitarea oficiala si neconstitutionala, adresata de Traian Basescu, in calitate de sef al statului, catre PSD, de a prelua guvernarea. Si abia apoi PSD se va gandi si va da un raspuns. Daca el va fi afirmativ, vom avea o noua motiune de cenzura. Care va avea sanse sa fie validata, spre deosebire de motiunea de opereta a PD. Daca raspunsul va fi negativ, presedintele se alege cu o umilinta usturatoare. La scurt timp de la victoria sa, atat de mult clamata, de la referendum. Dar ceva imi spune ca din nou va fi praf si pulbere.