Batranetea a ajuns si sub lentila rece si exacta a microscopului. Si microscopul a concluzionat cu vorbirea stiintei: "Batranetea soseste mai repede, batranetea se umple de suferinte cu atat mai mari cu cat exista mai multi radicali liberi in organism". Deci niste radicali liberi ce viermuiesc de nebuni prin celulele omului sunt aducatori de batranete. Tot stiinta arata ca radicalii liberi au valente libere, deci o pofta teribila de a se oxida si de a se lega de hidrocarburile sanatoase ale organismului. Cu alte cuvinte, radicalii liberi au mereu chef sa faca rau si sa faca tot mai simtit proverbul "Batranete haine grele!". Impotriva radicalilor liberi medicina a gasit medicamente, chiar si plante in stare sa potoleasca efectul negativ al radicalilor liberi, deci sa intarzie batranetea si bolile. Dar cat de des batranetea nu poate fi usurata de medicamente! Pentru ca batranetea inseamna si boala sufletului.   Cand vine pensionarea, sufletul simte ca i s-au rupt aripile, ca sufletul varstnicului nu-i mai e trebuincios nimanui. Nici chiar lui! Din ziua in care nu s-a mai dus la serviciu, varstnicul se simte o jucarie stricata, aruncata intr-o boxa prafuita, si sufletul greu poti sa-l "pansezi" cu medicamentele de pe o reteta. Sufletul nu incape pe o reteta compensata. Sufletul batranului poate fi tinut in viata de iubirea celor din jur, de stradania lor de a-l tine in hora preocuparilor zilnice. Cu batranetea se poate lupta rugandu-l pe batran sa controleze lectiile nepotului.