O mie de oameni au plins ieri pentru Szomna, tigancusa din Harghita care s-a spinzurat. Si l-au rugat pe Dumnezeu s-o ierte pentru ca si-a luat zilele. Si s-o primeasca in imparatia Lui, unde nici carti, nici caiete nu sint.

Sateni de toate virstele s-au adunatla casa Szomnei s-o jeleasca Szomna Grancsa s-a spinzurat pentru ca parintii ei nu o mai lasau la scoala. De fapt, dupa cum spun profesorii, colegii ei, dar si satenii din Frumoasa (Harghita), ea nu a mai vrut sa traiasca o viata de tiganca. Si cum scoala era singura cale de a scapa din strinsoarea seculara a fustelor inflorate, cind nu a mai fost lasata sa invete, s-a spinzurat. „Nu am spus eu la fata mea sa nu se duce la iscola", se apara Grancsa Gabor, tatal fetei. Iar mama-sa, Olga, se jura si ea ca nu s-a impotrivit.

Szomna nu le aude juramintele. Doarme de veci, in rochie de mireasa, in sicriul mai scump decit toata casa cu acareturi cu tot. Ea nu prea avea ce minca zi de zi, cind traia, dar acum, cind nu mai este, are sicriu bogat, mormint placat cu gresie, masini nenumarate si cei mai frumosi cai la poarta. Tiganii din sapte judete au pus mina de la mina. „Sa nu ne facem de ris", explica unul, dar mai degraba, cum zice primarul Ferencs Tibor, ca sa isi spele pacatul ca „n-au lasat fata sa invete carte", surprinsi si ei ca cineva de-ai lor alege mai bine moartea decit o viata ca a lor.

Ambrus Orsolya, diriginta Szomnei de la Liceul „Venczel Joszef" din Miercurea-Ciuc, isi aminteste: „In prima zi de scoala, Szomna s-a ridicat in picioare si ne-a spus la toti: «Fiti atenti, va spun dinainte ca eu sint tiganca si daca aveti ceva cu mine ca sint tiganca, va rog sa imi spuneti de pe acum, va rog sa nu ma faceti mai tirziu sa sufar din acest motiv, pentru ca eu vreau sa fiu ca voi toti si sa invat». Si a cerut sa fie lasata in prima banca. Era o eleva de mijloc, dar ea putea si mai mult, voia sa invete mai mult, dar nu avea conditii acasa".

Pentru colegii din clasa a IX-a C si pentru profesorii de la liceu este cit se poate de clar, la fel ca pentru toata lumea, ca Szomna si-a pus capat zilelor fiindca nu voia sa fie slujitoarea barbatului, in fata caruia nu ar fi avut nici un drept; trebuia sa mearga in urma lui pe strada, sa nu treaca prin fata lui, sa nu-i iasa din vorba. Si ar mai fi urmat sa faca multi copii si sa-i creasca eventual cum a crescut si ea, in mizerie si in bezna.

Kutas Marta, psihologul liceului, spune ca Szomna era o adolescenta absolut normala, nu vadea „nici cel mai vag semn ca ar putea ajunge vreodata la…" si nu numeste sinuciderea, cum nimeni nu-i spune pe nume. Kutas Marta dezvaluie, cit o lasa deontologia, ca Szomna, cind era mai mica, a facut o terapie cu psihologul care se ocupa de copiii din Frumoasa. Era vorba tot de o inadaptare la conditia ei de minoritara si de refuzul de a accepta un viitor la fel ca al tuturor femeilor din neamul ei. De altfel, Szomna a fost prima fetita tiganca vazuta vreodata in sat purtind blugi, iar dupa ea s-au luat mai tirziu si altii. Aruncind atunci cit colo fustele, a cerut si sa fie inscrisa in clasa I, cu doi ani mai tirziu. Infaptuise deja o mica revolutie.

„Suferea", mai spune psihologul Kutas Marta, „ca era tinuta din scurt. In clasa a saptea si a opta a mers la scoala numai insotita, pazita de un frate de-al ei si la dus, si la intors, si in pauze. Aici, la liceu, nu era lasata in excursii. A fost cu clasa doar intr-o plimbare prin oras".

La un test gen „Ce-mi place la tine", colegii Szomnei au scris ce le place la ea: ca e „linistita, frumoasa, vesela, cinta frumos, e silitoare, razbatatoare si plina de viata".

Preotul catolic Zoltan Gabor citeste la capatiiul Szomnei. Cuvintele lui zboara parca in inimile femeilor din jurul sicriului din lemn de cires si ele incep sa urle, gata sa dea jos trupul fetei de pe catafalc, unele lesina, altele se zbat ca posedatele si sint scoase pe brate in drum sa se linisteasca. Parintele a cunoscut-o bine pe Szomna. A simtit ca ea e altfel si a ajutat-o cum a putut. „De mica, fata a fost credincioasa", cuvinteaza parintele. „Ati vazut-o toti nelipsind la nici o slujba la biserica, ati vazut-o cintind in cor sau slujind ca ministranta. Ultima ei fotografie ne-o arata in straie secuiesti, in fata bisericii, pe 21 mai. O saptamina mai tirziu ne-a parasit".

Cind Szomna a luat examenul de capacitate, devenea prima tiganca din Frumoasa care ajungea la acest nivel. Din toata clasa, doar doua fete au luat examenul, ea - prima. Avea deja 16 ani si jumatate. Parintii au dat-o tirziu la scoala si numai la insistentele preotului, care, pe linga viata mizerabila de pe pamint, le-a mai prezis si o vesnicie de chinuri daca nu lasa fata la scoala. Si tot el i-a convins sa o lase si la liceu. L-a ajutat si primarul Ferencs, cu argumente mai lumesti, cum ar fi ajutorul social. Parintele Zoltan ii dadea bani de naveta, de carti, de caiete, ii reincarca regulat cartela de telefon. „Am pierdut toti o fiica scumpa noua, care ar fi facut mindria satului nostru", isi incheie preotul predica suspinind ca un tata adevarat.

Colegii din clasa a noua, sositi cu un autocar, trec pe rind pe la catafalc, o acopera pe prietena lor cu flori.

Ultima fotografie. In straie secuiesti,in fata bisericii din sat Calca acolo pentru prima oara, vad si ei - si se mira! - de unde pleca Szomna cind venea la scoala si umplea clasa cu risetul ei. Sint doua camere, doar una mobilata, si pare ca e doar o mobila imprumutata de ochii lumii, pentru inmormintare. Lucruri ieftine si murdare peste tot, oale afumate pe godinul de tuci, pahare sparte pierdute definitiv in gaurile din podeaua de lut batatorit. Si nicaieri, nicaieri, vreuna din cartile Szomnei, nici un manual scolar, nici unul dintre romanele pe care si le cumpara singura cu banii cistigati vara, muncind cu ziua la cimp. Colegii ei au vazut-o la scoala cu acele carti pe care acum cineva le-a ascuns, se pare, ca pe niste lucruri de rusine. Nimic care sa aminteasca de motivul mortii ei. Dar au ramas pe perete, acuzatoare si pline de mister, ultimele ei cuvinte, scrise apasat cu creionul inainte de a se duce in sura sa se spinzure: „Iskola vagyok" - „(eu) sint scoala". Primarul Ferencs Tibor merge in capul coloanei. De 7 ani, de cind e primar la Frumoasa, e prima oara cind merge la inmormintarea cuiva din afara familiei. „Vreau sa arat in mod oficial", striga el ca sa razbata cu vocea prin jelania alamurilor si prin bocete, „ca moartea fetei este o pierdere pentru comuna noastra si o rusine, ca nu trebuie fetele tiganci sa mai fie tinute incuiate si la propriu, si la figurat". Tiganii cu palarii mari, cu mustati groase intoarse pina sub urechi il aud si se jura ca sa moara mama daca nu si-or tine fetele in scoala cit vor vrea ele…

„Voia sa se faca asistenta medicala sau chiar doctorita, asa mi-a spus mie", mai zice primarul oftind. Szomna i se plingea lui cind taica-sau nu o lasa o zi la scoala. El, ca primar, il tot speria pe barbat ca-i taie ajutorul social, singurul venit pentru parinti si cinci copii, Grancsa zicea: bine, o las, dar maica-sa, Olga, nu si nu, ca ii fura cineva fata si dupa aceea nu o mai ia nimeni de nevasta… „Dar unde pazita mai bine ca la liceu, unde stau jandarmii la poarta?", dadea primarul sah mat.

Szomna era o rebela. Mai iesea din cuvintul parintilor. Pe 21 mai a disparut de-acasa. Nu era prima oara. Cind fugea de-acasa, la rude, in Singeorgiu, taica-sau, drept pedeapsa, o oprea citeva zile de la scoala. Asa a terminat semestrul intii cu 7 la purtare, pentru absente, si asa a pierdut si bursa „Bani de liceu". Dar de data asta a lipsit mai multe zile, nimeni nu stia unde a fost. A aparut miercuri, 30 mai. S-a dus la primar si l-a rugat sa intervina iar la parintii ei sa o lase la scoala - alta pedeapsa nu primea. Joi l-a rugat si pe parintele Zoltan sa faca acelasi lucru. Joi seara, in ultima zi de mai, ceva s-a intimplat in casa. Gabor si Olga Grancsa nu spun ce. Sint amindoi tranchilizati de plins. A doua zi dimineata, Szomna s-a spinzurat. Era chiar de ziua copilului si tocmai infloreau salcimii in Frumoasa, tirziu si parca fara rost, ca in poeziile romantice pe care le citea Szomna.

Un raport de monitorizare al UE privind educatia romilor, pe www.cotidianul.ro/select