Am privit-o si am ascultat-o vreo zece minute pe dna Lia Olguta Vasilescu, care a fost prezenta intr-o emisiune de la Realitatea TV. N-o mai vazusem de mult si mi-a trecut prin minte ca un glont vidia imaginea ei de juna peremista, sefa de cadre tinere si de nadejde la o filiala olteneasca a PRM. Acum era o doamna deplina, armonios dezvoltata, deprinsa cu palavrageala politicii, cambrindu-se sagalnic si incercind sa faca pe serioasa la vorbele mai abrupte ale lui Gheorghe. Ce femeie draguta, ce papusica dulce si rotunjoara ca o turta dulce, mi-am zis. Doamne, ce incredere poate sa degaje o fiinta ca ea in aerul electoral de la cozile din fata farmaciilor, unde pensionarii peremisti injura tot ce le cade sub proteze, evrei, tigani, unguri, de-a valma. Ce m-a dezamagit totusi la aceasta fisneata dulcica a PRM e ca nu vorbeste murdar, nu invoca avortoni, duhori, sodomii, vome, nebuni precum maestrul ei, cel care semneaza Alcibiade. O papusica nationalista ca ea, daca ar vrea sa ma impresioneze, ar trebui sa fie obraznica, sa improaste in juru-i saliva cu arome de cianura, sa zornaie catuse pe la capul patului din celula cu condamnati pentru coruptie, sa le smulga mafiotilor hainele de pe ei si sa-i biciuiasca in direct peste fesele lor vinovate de sugerea singelui acestui popor. Iar discursul asta serios-responsabil-angajat sa i-l lase luí coana Udrea.