Hollywood-ul din Carpati

Ca sa ajung la locul de filmare, trec mai intai pe langa un hangar imens pe care sta scris Platoul 10, ma strecor printr-un orasel western si las in urma niste grajduri. Este crucea amiezii, peste 35 de grade Celsius iar in piata siriana de pe o strada londoneza e forfota. Cateva musulmane s-au oprit la tarabele cu fructe, niste tineri discuta asezati la mesele din fata cafenelei, masinile isi fac loc cu greu printre pietoni. Dintr-odata se aude o explozie ingrozitoare. Atentatorul era in taxiul din mijlocul pietei. Alte doua masini se ciocnesc si izbucnesc in flacari. In jur, morti, raniti. Un individ cu o mana sfartecata din dreptul cotului si cu urechea aproape zburata se taraste inspre mine. Se apropie salvarile...
"Cut", striga cineva. "Taiati!", alta voce.
Omul cu mana sfartecata o ia agale spre un scaun la umbra si-mi zambeste intrebator. Adrian Conerth, unit production manager-ul filmului, imi spune ca e pauza de masa si putem "sa-l luam la intrebari" pe Gub Neal, producatorul celor cinci episoade ale serialului "The Last Enemy". Filmul se petrece intr-un viitor apropiat, in 2011, si este povestea unui om de stiinta care inventeaza un sistem sofisticat de gen Big Brother pentru urmarirea teroristilor. Din distributia peliculei filmate in clasicul stil pe 16 mm al BBC fac parte Robert Carlyle (The Full Mounty), Max Beesley (cunoscut si in postura de cantaret de jazz si rock si care a concertat cu George Michael, Take That sau Jamiroquai), Benedict Cumberbatch si... Anamaria Marinca.
Benedict CUMBERBATCH, Anamaria MARINCA si Max BEESLEY, atenti la indicatiile regizorale ale lui Iain MACDONALD (Foto: Ioana Cirlig) Gub Neal: M-am saturat de prejudecatile despre Romania
Gub Neal este producatorul sau producatorul executiv al peste 30 de filme si seriale Tv (printre care si aclamatul documentar "Bob Dylan - No direction Home" in regia lui Martin Scorsese), castigator al unui premiu Emmy si nominalizat la BAFTA. Amabil, cu un dezvoltat simt al umorului si fara aere de vedeta, Gub este un fin cunoscator al Romaniei pentru ca lucreaza de aproape sase ani aici si este la al saselea film pe care il turneaza la noi.
"Lucrand The Last Enemy aici, mi-am putut permite cu bugetul dat sa dezvolt un proiect ambitios. Bugetul este totusi modest, chiar daca e unul dintre cele mai mari alocate unei productii pentru televiziune de catre BBC. In Romania am filmat doar jumatate - si asa mi-am permis sa o fac la scara mare, mai impresionant. Iar asta n-ar fi fost posibil la Londra sau in America de Nord sau oriunde altundeva. Am fost fortat sa filmez doua luni la Londra, dar as fi fost fericit sa filmez mai mult in Romania. Au considerat ca trebuie sa aiba o anumita vizibilitate dat fiind faptul ca este vorba despre o poveste londoneza. Dar cred ca cei de-afara inca subestimeaza ce se poate realiza in Romania. M-am saturat de prejudecatile despre Romania", imi explica.
Gub Neal (Foto: Ioana Cirlig) Inainte a turnat un film clasic englezesc, de la inceput pana la sfarsit in Romania - "The Wind in the Willows". "Copacii, lacul, fluturii, totul parea englezesc. In plus, am avut avantajul climei continentale, total diferita de cea din Marea Britanie. A trebuit sa suport la inceput cateva remarci de genul cum sa faci un film de atmosfera tipic englezeasca intr-o alta tara... Dar, cand a aparut, toata lumea a zis ca este foarte englezesc. Si e normal, pentru ca a face film inseamna a crea o iluzie, iar o iluzie poate fi creata oriunde".
Recomanda tuturor sa vina sa lucreze in Romania: "Imi doresc o legitimatie din partea Guvernului pentru lobby-ul pe care-l fac. As merita o Legiune de Onoare din partea oficialitatilor romane sau ceva asemanator", zice zambind.
Autoritatile romane trebuie sa incurajeze aceasta industrie
A lucrat si la Buftea, si la Castel. "Puteti lua aceasta industrie si sa o capitalizati. Vorbesc despre amandoua studiourile - sunt vaste si productive. Autoritatile romane trebuie sa incurajeze acest domeniu, trebuie sa usureze munca unor oameni ca mine - compania mea de productie din Marea Britanie este probabil una dintre cele mai mari - sa putem coopera: actori, creatori, producatori. Toti avem nevoie de taxe reduse, de rambursari de taxe. Prin studiourile romanesti, relatia cu Regatul Unit este buna, dar poate fi mult mai buna".
Imi spune ca peste 25 la suta dintre romanii care lucreaza in Marea Britanie sunt din industria divertismentului. Iar colaborarea creste. Si viceversa e valabila. "Aceste oportunitati trebuie capitalizate. Ar fi nevoie de o discutie cu ministrul Culturii, cu cel al Industriilor, pentru a vedea cum putem sa interactionam".
Nu e interesat doar sa foloseasca talentul romanesc, ci si sa exporte ce exista aici. "Anamaria este un exemplu, iar succesul de la Cannes este un altul. Iar faptul ca eu revin in Romania an de an, ca producator independent, cu din ce in ce mai multe proiecte, e un alt exemplu. Dar e nevoie de o mai mare coerenta. Acesta este unul dintre motivele pentru care am ales anul acesta sa lucrez cu Castel - am mai lucrat cu Vlad (Paunescu, proprietarul Studiourilor Castel Film si coproducator al serialului- n.red.) doar o data inainte. Am vrut sa am oportunitatea sa lucrez din nou cu ei, pentru ca am lucrat cu amandoua studiourile si am ajuns la un punct in care se poate vorbi de competitie in aceasta industrie".
In ultimii sase ani, a vazut "schimbari uriase" in Romania: "Tara are multe probleme, dar si mari oportunitati. Cand vorbim despre cultura - film, tv, radio - acestea sunt niste valute prin care poti imbogati perceptia despre cultura Romaniei".
Ne intoarcem din nou la filmari. Pauza de masa s-a terminat. De data asta, e randul celor trei actori principali sa intre-n scena. Max, Benedict si Anamaria. Imbracati prea gros pentru temperatura de afara si scapati cu viata din atentatul de mai devreme, urmaresc cu atentie indicatiile regizorului Iain MacDonald. Apoi repeta cu minutiozitate scena. Unul dintre asistentii de platou vine la Adrian Conerth si ii spune ca au nevoie de extinctoare. Ma amuza dialogul pentru ca observ ca britanicul a invatat deja cateva cuvinte romanesti. Adrian ia statia de emisie-receptie, mai vorbeste cu cineva pe mobil si in cateva minute sosesc extinctoarele.
Foto: Ioana Cirlig Anamaria Marinca (foto): Producatorul mi-a oferit rolul acesta acum un an
Profitam de ocazie si o luam deoparte pe Anamaria Marinca. In 2005 a castigat un BAFTA pentru rolul din serialul "Sex Traffic" iar acum cronicarii au avut doar superlative pentru rolul pe care l-a interpretat in filmul lui Cristian Mungiu. E placuta, naturala, manjita de la atentat pe fata si imi pare rau ca n-o las sa-i tihneasca pauza. Cum a ajuns sa fie distribuita in "The Last Enemy"? Cu un an in urma, Gub Neal i-a oferit rolul. Pe atunci juca in "Masura pentru masura" la Teatrul National din Londra. A acceptat de principiu. "In timp ce faceam filmul cu Cristi Mungiu, m-am intors la Londra de Craciun. Si chiar in Ajun, am avut o intalnire cu Iain, care si-a mentinut propunerea de a-mi oferi rolul acesta". Nu tu probe, nimic? La Londra, unde locuieste acum, are un agent. "Am intrat intr-un sistem care te promoveaza si te protejeaza. Intr-un sistem normal, in care, la un moment dat, nu mai dai probe", imi raspunde. Cum te vezi peste 10 ani de acum incolo, intreb. Ma surprinde replica ei imediata - "Mama". "Liniste", se aude tare si bilingv. Actorii si figurantii trebuie sa reintre pe platou. Undeva in spatele nostru sunt doua salvari pe bune. Medicii si asistentele privesc curiosi la toata forfota - masinisti, asistenti, secretari de paltou... care se ascund din cadru.
Iain MacDonald (foto): Filmarile la vulcanii noroiosi au fost fantastice
Foto: Ioana Cirlig Dupa alte doua ore, ziua de filmare s-a incheiat. S-a inserat, dar e tot zapusala. Pornim spre cladirea unde sunt cabinele. Inauntru e o racoare placuta de aer conditionat, iar in camera regizorului Iain MacDonald ne asteapta fructe proaspete si multa apa. Iain s-a sculat la sase dimineata si dupa interviu se intoarce in Bucuresti unde mai are cateva ore bune de lucrat. Incerc sa-l scot din atmosfera si-l intreb daca este cumva inrudit cu celebrul Lord of The Isles. "Da, stra, stra, stra... bunica mea era... Sunt un MacDonald din Isle, din nordul Scotiei". Acestea fiind precizate, vreau sa aflu cum e sa faci o asa de mare trecere in timp pentru ca inainte de "The Last Enemy" a lucrat la o adaptare dupa romanul lui Jane Austen, "Mansfield Park". "Ambitia mea e sa fac genuri diferite. Cu Jane Austen am incercat o abordare mai moderna, iar in filmul de acum vorbim de teoria conspiratiei, desi e mai mult o poveste de dragoste. Plus documentar". Stiam de la directorul de marketing al Castel Film, Bogdan Moncea, ca in urma cu cateva zile avusesera niste filmari spectaculoase in zona Vulcanilor noroiosi, ce implicasera o mare logistica - elicoptere, cascade de masini ce explodeaza, sute de figuranti... "Filmarile au fost fantastice, imi spune Iain. Am incercat sa recreem o tabara de refugiati la granita afgana. A fost un mare succes". Ar mai repeta experienta romaneasca? Fara sa stea o secunda pe ganduri, imi spune un "da" categoric.
"Am avut o hala imensa pe care am aruncat-o in aer, o galerie de arta in care am recreat o strada din Londra si totul s-a integrat perfect in locatia noastra londoneza".
Cum a colaborat cu Anamaria, de care toata lumea - de la Gub Neal, la Adrian Conerth pare incantata? "Cu Anamaria e minunat de lucrat. Am poreclit-o Pixie. Pentru mine ea e acum Pixie Marinca. E ca un spiridus al padurii care iese la lumina. Ca in Lord of The Rings". Si ca sa par impartiala, il intreb si care e cantecul lui preferat din repertoriul lui Max Beesley. "Hy Vibes. La 18 ani aveam discul acesta al lui Max Beesley. Cand l-am intalnit prima oara - acum suntem la al treilea film la care lucram impreuna si vom continua colaborarea si la urmatorul - si i-am zis, nu i-a venit sa creada".
Parasim cladirea si ne pregatim sa o pornim spre Bucuresti. Adrian Conerth ne insoteste spre iesire. Se asigura ca au fost incarcate camioanele cu zecile de metri de prelata neagra cu care in ziua urmatoarea trebuia acoperit tavanul din sticla al unei galerii.
Mai privesc odata strada londoneza. E pustie, doar "cicatricele" atentatului au ramas. Dar va prinde din nou viata la urmatoarele filmari.

---

Despre autor: