In capitala ucraineana se crede cu sfintenie ca agitatia pe care Bucurestiul a ridicat-o in jurul acestui proiect nu e nimic altceva decat nedorinta Romaniei de a imparti cu Ucraina dreptul de monopol asupra accesului la Dunare. Inca la inceputul lun
In capitala ucraineana se crede cu sfintenie ca agitatia pe care Bucurestiul a ridicat-o in jurul acestui proiect nu e nimic altceva decat nedorinta Romaniei de a imparti cu Ucraina dreptul de monopol asupra accesului la Dunare. Inca la inceputul lunii mai, reactionand la deschiderea navigatiei pe canal, MAE de la Bucuresti a emis instantaneu un comunicat prin care "partea romana isi exprima profunda dezamagire si preocupare". Mai mult, textul sublinia in fel si chip ca amenajarea canalului de navigatie Dunare Marea Neagra pe bratele Chilia si Bastroe nelinisteste nu doar Romania, dar si structurile europene, "pentru care pastrarea echilibrului ecologic constituie o prioritate a politicii promovate in sfera protectiei mediului inconjurator". Fireste ca Romania, care a intrat la inceputul acestui an in UE, dispune de considerabil mai multe parghii de influenta decat conducerea Ucrainei, atat de vulnerabila in fata Bruxellesului. Altceva e cat de convingatoare se vor dovedi argumentele partii romane pentru Bruxelles. Pentru ca, indiferent de galagia ridicata in toata Europa de Bucuresti, faptele raman fapte: interesul pentru noul traseu a fost deja afisat de tari membre UE, precum Italia si Grecia. In plus, de el s-au interesat companiile de profil din Rusia, Turcia si Muntenegru. Nici nu e de mirare: taxele de trecere a navelor pe canalul ucrainean vor fi de doua ori mai mici decat pe cel romanesc, iar distanta mai scurta. Mai mult, extinderea UE ar putea juca chiar pe mana Ucrainei, pentru ca, o data cu aderarea de noi membri, in capitalele Batranei Europe tot mai des a inceput sa se vorbeasca despre faptul ca in tarile est-europene caile fluviale nu sunt folosite la intreaga lor capacitate. Dar nu totul e chiar atat de simplu, cum le poate parea functionarilor ucraineni, care au sarit, cu doi ani in urma, in apararea canalului. Problema este ca, pentru reorientarea transportatorilor europeni pe traseul ucrainean, Kievul mai are multe de facut. Si oricat si-ar accentua functionarii ucraineni atentia asupra aspectului artificial al canalului romanesc, cel ucrainean fiind natural, daca nu va fi construita o infrastructura normala, Kievul nu va reusi sa se foloseasca de posibilitatile lui de tranzit. Si nu e nimic surprinzator ca, de dragul pastrarii unui statu-quo pe canalele romanesti, Bucurestiul nu are nimic de pierdut daca va striga in gura mare despre pericolul ecologic pe care-l reprezinta canalul ucrainean Dunare - Marea Neagra, sau daca, potrivit informatiilor Glavred, va face astfel incat un asemenea pericol sa apara cu adevarat. Astfel, de exemplu, Bucurestiul incearca sa modifice regimul hidrologic al Deltei Dunarii in favoarea partii romane: ei consolideaza digul din apropiere de capul Ismailski Ciatal. Si, in sfarsit, romanii intreprind lucrari de ameliorare in Delta Dunarii, ceea ce, desigur, nu poate sa nu se reflecte asupra starii lui ecologice. Si cu toate acestea, Romania isi asuma functia de procuror european ecologic in privinta Ucrainei, uitand, in acelasi timp, ca in orice moment o galagie similara pe baza ecologica ar putea ridica, la adresa Bucurestiului, Ungaria vecina, ingrijorata de multa vreme de proiectul Rosia Montana, unde sunt folosite tehnologii periculoase din punct de vedere ecologic.
Comentariu de Aleksandra Bulavcenko, publicat de Glavred
Despre autor:
