Consum de literatura nu inseamna sa citesti clasici pentru Bac sau sa pomenesti scriitori din mediul politic de care auzi la televizor.

Barometrul Cultural dat publicitatii zilele trecute ar putea trezi in citeva minti cit de cit responsabile din zona de conducere o ecuatie foarte simpla, perpetuu ignorata de snobarimea romana: cind nu avem consum cultural, nu avem cultura. Sint amuzante topuri precum cel al scriitorilor, unde ierarhia respecta intocmai gradul de popularizare a scriitorilor in manualele scolare sau la televizor. Fata de 2005, Caragiale urca trei pozitii in top pina pe 5. Joaca de-a notorietatea culturala e comica, dar cam atit. Mai tragic mi se pare ca peste 50% dintre cei care au raspuns nu au stiut sa numeasca un autor strain. Iar cei numiti au fost mai ales clasicii. Nu e nimic rau in a citi clasici, dar de cele mai multe ori ei sint cei mai necititi (bietul Eminescu e cea mai cunoscuta victima). Cind aud cit de populari sint clasicii intr-un astfel de sondaj, aud, de fapt, „ne-am oprit cu lecturile prin scoala generala".

Ajungem la o realitate profunda a publicului romanesc. Nu are acces la consumul cultural. Nu sint librarii, biblioteci, cinematografe. Ma mir ca ne mai indignam ipocrit de cita piraterie a filmelor avem. Ar fi onorabil sa multumim piratilor pentru faptul ca, astfel, jumatate din tara asta mai are totusi sa se tina la curent cu noutatile, daca vrea. Cind vor avea un spatiu alternativ de consumat „nou", atunci abia vom putea sa le scoatem ochii „piratilor" de ocazie.

Un barometru „cinstit" s-ar fi orientat ferm catre consumul de nou, pentru ca noul e adevaratul indicator. Altfel, de ce sa-l mai facem? Doar ca sa constatam amuzati iar si iar ignoranta gloatei? Gustul pentru aparitii proaspete in domeniul literaturii este extrem de scazut si pentru ca nu se scrie destul si de bine despre carte. Gustul pentru nou vine si din mass-media care abia acum se educa in acest sens. Ignoranta maselor este intr-un fel si o razbunare impotriva ignorantei „producatorilor" de cultura. Eu as face un chestionar printre muzicieni, literati, producatori tv tocmai pentru a constata deplina lor ignoranta, in mare masura. De exemplu, in ce priveste genurile cinematografice sau literare, romanii prefera comedie, politiste sau aventuri. Cite carti politiste sau de aventuri se scriu in Romania? Citeva pe an, desi publicul potential este imens. Undeva pe firul dintre producator si consumator se intinde o mare de ipocrizie si o „industrie" artistica buna doar pentru premii si festivaluri...