Politica incepe sa manjeasca. Nu e o noutate, dar s-a ajuns mult prea departe. Se impune un semnal de alarma, pentru ca aceia care ar trebui sa o faca nu se inghesuie, din complicitate indelung exersata cu puterea.

Imbatat de aburii victoriei in care o treime din popor l-a dorit inapoi la Palatul Cotroceni, presedintele Traian Basescu a batut palma cu necuratul si a introdus politica in Biserica. Fara pic de smerenie si de bun-simt, manat doar de interesele personale, de imaginea sa si de inselarea oamenilor simpli, seful statului a sustinut un discurs politic intr-o biserica din Sibiu. Gestul sau, de o gravitate fara precedent, e un atentat la morala. Iar marii intelectuali, cu pretentie de moralisti, tac malc la abuz, asa cum au facut-o si pe vremea lui Ceausescu. Adaug ca argument si afirmatia, din delirul sau politic in biserica, potrivit careia la referendum a fost exprimata vointa lui Dumnezeu.

L-am putea intelege pe Traian Basescu pentru ceea ce a facut doar daca e suferind. Cred insa ca domnia sa este perfect sanatos, dar e marcat de megalomanie si obsesia perfectiunii sale. Seful statului isi permite neobrazarea sa manjeasca politic cea mai populara institutie din Romania, singurul reper ce ramasese curat in nebunia ultimilor doi ani. Doar din acest motiv domnia sa incearca sa-si lege imaginea de om politic de cea a Bisericii, incercand in mod josnic sa acumuleze capital electoral. Altfel, nimic din viata domniei sale nu ne arata ca ar fi un credincios. Nici violentele verbale si fizice manifestate ca om politic, nici limbajul discriminatoriu, nici spriturile de noapte. Poate doar inrudirea politica cu Gigi Becali, un alt personaj care se declara crestin din interes politic.

Viata de zi cu zi a romanului este invadata de tot felul de dracusori ce se declara iubitori de Dumnezeu. Si care vor sa manjeasca politic singurul reper moral al natiunii romane. Asa cum au facut-o si comunistii 50 de ani. Metoda e aceeasi, conducatorii s-au mai schimbat. Intre ei...

Nu stiu sincer in cine cred acesti politicieni, crestini la televizor si microfon, dar sunt tentat sa cred ca judecatorul lor suprem e altul.

Firesc ar fi fost ca mai-marii Bisericii Ortodoxe Romane sa iasa zilele acestea la rampa pentru un apel foarte ferm ca politicienii sa lase Biserica in pace, sa nu o foloseasca in interesul lor.

Dar cum sa faca ei acest lucru cand insusi Inalt Prea Sfintia Sa Bartolomeu Anania, Mitropolit al Mitropoliei Clujului, Alba-Iuliei, Crisanei si Maramuresului, s-a implicat fatis in partizanat politic, fara vreo admonestare din partea Patriarhiei?

Cu evenimentele din ultima perioada, Biserica Ortodoxa Romana sub actuala conducere se lasa iar terfelita politic, cum a facut-o sub Gheorghiu-Dej si Ceausescu. Lupta slab si neconvingator cu pacatul.

Nu stiu de ce am atatea asteptari de la Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist. Uneori, in raport cu saracia enoriasilor, cu bataia de joc la care sunt supusi zilnic de politica ce violeaza spatiul intim al Bisericii, am impresia ca e Mult Prea Fericit. Sa ma ierte aceia care il iubesc pe cel care pastoreste ortodoxia romaneasca. Dar vad acolo prea mult compromis politic si prea putin respect pentru adevaratii duhovnici ai neamului.

Un simbol al rezistentei anticomuniste, un crestin aflat mai aproape de Dumnezeu decat noi toti la un loc, isi traieste batranetile la Manastirea Sfanta Maria din Techirghiol. Parintele Arsenie Papacioc, pe care multi il considera un sfant in viata, e marele duhovnic al sufletelor care vin acolo. In cartea fostului detinut politic Ioan Ianolide apare marturia potrivit careia in 1964, un paznic de la crunta inchisoare Aiud, vazandu-l eliberat dupa 17 ani pe Arsenie Papacioc, a spus: "Iese sfintenia pe poarta!".  

Adevaratele simboluri ale Romaniei isi duc crucea cu demnitate si sunt tinute la distanta. Iar destinele Bisericii sunt conduse de cei care au aplaudat comunismul in Marea Adunare Nationala, de arhiepiscopi informatori ai Securitatii, de cei pentru care compromisul politic si afacerile au devenit un stil de viata.
Sunt negresit acolo si slujitori cinstiti. Dar dominatia este a celor care mentin Biserica Ortodoxa Romana in compromis. E o constatare trista. Nu vreau sa ridic primul piatra, pentru ca ar mai fi multe lucruri de spus. Sunt doar profund ingretosat de politicienii care pacatuiesc grav chiar in biserica, cu binecuvantarea acesteia.